vineri, 30 decembrie 2011

LA MULTI ANI !

PENTRU TOTI VIZITATORII BLOGULUI!
                                                                   



La aceasta cumpana dintre ani, lasa sa treaca prin fereastra sufletului tau, magia sarbatorilor, lasa-te cuprinsa de fericire si bucurie si ramai asa pentru tot restul vietii.LA MULTI ANI !

joi, 29 decembrie 2011

Cantonul Cheia-Curmatura Comarnice-Plaiul Lespezi-Curmatura Govorii-Saua Zmeuret-Stanele Zmeuretul(muntii Capatanii)


Cantonul Cheia - curmătura Comarnice - Plaiul Lespezi - curmătura Govorii - şaua Zmeuret - stînele Zmeuretul

Marcaj: bandă albastră

Durată: 5½ - 6¾ ore.

Traseu recomandat numai vara

Trasee de legătură: 7, 9, 11, 23 şi 24


Poteca noastră, comună şi traseele 23 şi 24 (triunghi roşu), trece pe malul drept al pîrîului Comarnice, care pentru cîteva minute, străbate poiana din dreptul Clăii Strîmbe. La intrarea în pădure traversează pîrîul şi urcă pe lîngă un vîlcel. Panta se aspreşte şi serpentinele se îndesesc. După mai bine de o oră de urcuş ieşim la stînga în Poiana cu Bulbuce (bancă; cca 1320 m). Cotim brusc la dreapta urcînd o pantă prelungă. Depăşim un vîlcel mic, traversăm o poieniţă înconjurată de brădet, ca apoi să poposim într-o poiană mai mare, la cca 1420 m alt. În dreapta (80 m la nord) se află un izvor. Pe culme molizii tineri se răzleţesc, lăsînd locul poienilor şi rugilor de zmeură. Priveliştea splendidă te poartă spre curmătura ,,Din Oale". Un culoar larg, spre stînga, ne scoate din zmeuriş la vechea stînă Comarnice. Aici întîlnim marcajul punct roşu ce merge spre curmătura ,,Din Oale" (traseul 24). Urcăm în curmătura Comarnice (1525 m), mărginită de frumoasă pădure de molid. Aici este loc de odihnă, cu bancă, la ramificaţia potecilor, unde găsim şi săgeţi indicatoare. Traseul este relativ simplu şi bine marcat. Din curmătura Comarnice poteca porneşte pe culme, spre nord-vest, depăşind pe rînd Poiana Lungă (1580 m), culmea Groşii Bodeştilor, Poiana Rotundă (cu bordei) şi iese din pădure pe muntele Scînteii (1685 m). Poteca se abate pe flancul vestic, trece pe lîngă un bordei şi atinge curmătura Lespezi (cca 1600 m), loc în care soseşte traseul 28 de pe plaiul Netedu (triunghi galben). Curmătura Lespezi oferă o splendidă privelişte spre abruptul şi curmătura adîncă a Builei. În continuare, traseul merge spre nord pe potecă ciobănească ce înconjură vîrful Lespezi, pe gol de munte. Poteca trece pe deasupra refugiului Lespezi, uneori transformat în stînă, coboară puţin şi atinge limita pădurii în apropiere de curmătura Govorii, o înşeuare pitorească înconjurată de versanţi împestriţaţi cu stîncărie. În curmătura Govorii (1 610 m), lasă la dreapta o potecă ciobănească ce duce spre stînele Govora şi urcă pe muchia golaşă a muntelui Govora. Înainte de vîrful Govora (1958 m) se abate la stînga, pe faţa vestică înierbată, cu privelişte spre culmile sudice tăiate de afluenţii Bistriţei vîlcene. După ce traversăm mici izvoare, sosim pe culmea principală a Căpăţînii, în şaua Zmeuret (1898 m). Ocolim pe versantul nordic vîrful principal al muntelui Zmeuretul, trecînd la gol alpin pe lîngă izvoarele Grotului şi pe lîngă un bordei. Pe piciorul nordic al muntelui coborîm, urmărind banda albastră pînă în poiana unde se află stînele Zmeuretul (1640 m).

Foto:Wikimedia Commons











Apa in bushcraft

Bushcraft ACIN                                                                                               


APA IN SUPRAVIETUIRE                                                                     


Apa este vitala. Corpul uman are nevoie de apa. Fara mancare un adult poate trai pana la 3 saptamani dar fara apa traieste maxim 5 zile. Inevitabil corpul uman pierde zilnic 1-2 litri de apa prin urina, excremente, transpiratie si respiratie. Apa trebuie inlocuita. Ca sa eviti pierderile inutile de apa din organism: nu te epuiza, nu fuma, stai la umbra, nu sta direct pe solul fierbinte, controleaza si rationeaza transpiratia nu apa, mananca putin, incearca sa bei apa seara, fa rost de apa inainte sa iti epuizezi proviziile.                         


Bushcraft ACIN

Confectionarea capcanelor(video-clip)


miercuri, 28 decembrie 2011

Fructe de padure comestibile(bushcraft)



Bushcraft ACIN                                                         
Fructe de padure comestibile                                        


Afinul Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie. Fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor. Crește în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stîncării și pe soluri silicoase.                                                                                                               


Macesul Este un arbust deciduu, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis.                                       


Catina alba cunoscută īn unele părți și sub numele de cătină de rāu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse. Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Florile, dioice, sunt mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10 mm și late de 4-8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate. Planta crește până la 2-5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe "false", drupe de 6-8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică numai 4-5 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic.                                                                                   


Murul Lăstarii sunt înalţi de 1–3 m, cu tulpina arcuită, deseori târâtoare, acoperită de ghimpi drepţi sau recurbaţi. Frunzele sunt palmat-compuse, cu marginile neregulate, cu nervuri păroase şi proeminente pe faţa interioară. Florile sunt albe sau roze, dispuse corimbifer, şi se deschid în lunile iunie-august. Fructele sunt cărnoase, compuse, roşii şi acrişoare la început, negre şi dulci când sunt coapte. Se întâlneşte la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi de-alungul apelor curgătoare, în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi America de Nord. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea în Orient, mărturiile asupra folosirii ei în medicină datând din vremea lui Hippocrate, secolul al IV-lea î. Hr. În prezent cuprinde peste 100 de specii şi peste 1000 de varietăţi hibride.                                                                                                                                                          


Fragii Fragii (Fragaria vesca), cunoscuti si sub denumirea de capsuni salbatice, sunt originari din Emisfera Nordica. Alte nume sub care mai sunt fragii cunoscuti sunt: capsuni de padure, capsuni Europene, capsuni Alpine etc. Fragii pot fi intalniti in padurile rare, in zonele deluroase, la marginile padurilor dese, in luminisuri sau la marginile soseleleor. Tolereaza orice conditii de crestere (mai putin zonele foarte umede sau foarte uscate). Majoritatea speciilor de fragi au o mare perioada de inflorire. Florile acestora sunt mici formate din 5 petale albe. Fragii se inmultesc prin vlastari. Tufa de frag este formata din multiple ramuri, cataratoare. Fructul este mai mic decat capsunile obisnuite. Fragii au culoarea rosie, sunt suculenti si au o aroma intensa. Exista insa si unele soiuri de fragi ale caror fructe au culoarea galbena sau albicioasa, cand sunt complet coapte.                                                                        


Zmeura Se presupune ca locul de nastere al zmeurei ar fi undeva in estul extrem al Asiei, de unde a fost adusa, cu nu mai putin de patru-cinci mii de ani in urma, in Europa. In prezent, sunt cunoscute nu mai putin de 10 specii de zmeura, care au la randul lor cateva zeci de varietati fiecare, insa cea mai cunoscuta este Rubus idaeus, numita si zmeura europeana sau zmeura euro-asiatica, din care se pare ca deriva majoritatea celorlalte specii. Zmeura europeana creste spontan si la noi in tara, iar dovezile arheologice au aratat ca era consumata si, posibil, folosita si in scopuri terapeutice, inca de acum trei milenii. Cultivarea zmeurei a aparut foarte tarziu, abia in ultimele doua-trei secole, ea fiindu-le oamenilor la indemana, crescand peste tot, prin cranguri, la margini de padure, in zonele defrisate ori chiar pe langa gardul si zidul casei. Din nefericire, pe masura ce s-a practicat agricultura intensiva, pe masura ce suprafetele de padure au fost retranse si exploatate "stiintific", vastele zmeurisuri au disparut. Printre putinele tari care mai au zmeura suficient de abundenta, asa incat sa poata fi recoltata in cantitati considerabile din flora spontana, este Romania (cu toate astea, in clasamentele recente ale producatorilor mondiali de zmeura, tara noastra nici nu exista). Rusia si vecina noastra, Serbia, produc impreuna aproape jumatate din productia mondiala de zmeura, urmate de Statele Unite si de alte tari europene si asiatice. Totusi, desi Romania nu intra in statistici, ea este un producator important dintr-un motiv legitim: calitatea. Zmeura noastra are un parfum, un gust si - dupa toate semnele - o actiune terapeutica cu totul exceptionala, despre care vom vorbi in continuare.                                                                                      


Cornul Este un arbust mijlociu spre mare, deciduu, sau mai rar un arbore mic, cu înălțimea între 5 și 12 metri, scoarța maro închis și crenguțe verzui. Frunzele sunt opuse, cu lungimea de 4-10 cm și cu lățimea de 2-4 cm, de formă ovoidală. Florile sunt mici (5-10 mm în diametru), cu patru petale galbene, adunate în grupuri de 10-25, și înfloresc înainte ca frunzele să apară. Fructele (denumite coarne) sunt drupe roșii, alungite, de 2 cm lungime și 1,5 cm în diametru, conținând o singură sămânță. Fructele sunt comestibile, și au gust astringent când sunt consumate proaspete. De aceea se folosesc mai ales gătite, având o aromă acidă, descrisă ca un amestec de merișoare și vișine; sunt folosite mai ales la producerea gemului, la pregătirea sosurilor, similare sosului de merișoare, fiind curățate de sâmburi și fierte cu zahăr și portocale. Pot fi de asemenea consumate uscate. În Armenia, fructul este folosit la distilarea votcii. În Turcia este consumat cu sare în timpul verii. Unele varietăți din Ucraina, selectate pentru producere de fructe, au fructe de până la 4 cm lungime. Fructele se coc spre sfârșitul verii și seamănă cu fructele coapte de cafea.                                                                                                                                           


Ienupar Specia crește în întreg lanțul carpatic la 700-1400 m, adesea în tufărișuri și pâlcuri, în poieni, pășuni, rariști, putând crește pe solurile cele mai sărace. Este recoltabil în mari cantități în Transilvania (mai puțin Sălaj și Satu-Mare), Muntenia (Argeș, Buzău, Prahova), Moldova (jud. Bacău, Neamț, Vrancea, Suceava), Oltenia (jud. Gorj, Vâlcea). Ienupărul (Juniperus communis - L.) reprezinta o plantă medicinală ale cărei proprietăți terapeutice sunt utilizate în tratarea multor afecțiuni și boli: tratează și vindecă reumatismul, răceala, bronșita, bolile de piele, elimină piatra existenta la nivelul vezicii urinare. Fructele de ienupăr constituie și ele un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, artrită, asigurând o funcționare optimă a organismului. Pulberea rezultată din mărunțirea fructelor de ienupăr este foarte eficientă în tratarea obezității, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupăr calmează tulburările digestive și balonările. Important de menționat este că fructele de ienupăr nu trebuie consumate de femeile însărcinate. Un alt remediu natural oferit de ienupăr îl reprezintă tinctura de ienupăr eficientă în vindecarea afecțiunilor urinale, gripei, bronșitei, colitei de fermentație.                                                                                                                                               


Coacazele negre Mai cernite si mai uratele in comparatie cu fragii si zmeura, lipsite de aroma si straluciri rubinii, coacazele negre sunt o veritabila Cenusareasa a naturii. Abia la sfarsitul povestii, cand printul le asaza in picior pantofiorul, arata ce comori se ascund sub infatisarea lor reculeasa. Putine alte alcatuiri ale firii au atata forta de-a vindeca. Coacazele negre contin un numar impresionant de minerale si vitamine, intre care vitamina C intr-o forma care se dovedeste a fi cea mai stabila dintre toate fructele, rezistand la caldura si oxidare. In plus, este singurul fruct de padure care contine ulei volatil                              


Bushcraft ACIN

Cheia-Izvorul Frumos-Schitul Pahomie-Schitul Patrunsa-Barbatesti(muntii Capatanii)

Cheia - Izvorul Frumos - schitul Pahomie - schitul Pătrunsa - Bărbăteşti

Marcaj: cruce roşie

Durată: 6 ¾ - 7½ ore

Traseu recomandat numai vara.

Trasee de legătură: 24, 25 şi 26




Pe latura sud-estică creasta Buila - Vînturariţa are ca puncte de acces localităţile Cheia şi Bărbăteşti, legate recent prin marcaj cruce roşie (provenit dintr-un marcaj iniţial bandă roşie). Acest traseu, pe lîngă frumuseţea sa, face legătura cu traseele de urcuş spre curmătura Oalelor (traseul nr. 24), şaua Vioreanu (traseul 25) şi curmătura Builei (traseul 26).
Folosim aproape în întregime drumul forestier de pe Cheia, pe o lungime de cca 9 km, şi cel de pe Comarnice încă 1,5 km. De la staţia I.T.A. Cheia (380-480 m alt.) traseul merge pe şosea iar de la ultimele case, pe drumul forestier; valea îngustă şi întortochiată se lărgeşte puţin după aproape 5 km la schitul Ezer (cca 450 m) aşezat la poalele Plaiului lui Pahomie; depăşeşte pe rînd gura văii Capului şi gura văii Lunga (case forestiere). În faţă avem privelişte spre coama dealurilor şi crestele pleşuve ale culmilor Vînturariţa şi Vioreanu.
După 7,8 km depăşim văile Cracu Tisei, apoi intrăm într-un scurt defileu, în care pîrîul Cheia se repede pe praguri stîncoase amintind genunile de sub Stogşoare. După mai bine de 2 ore de urcuş ajungem la confluenţa cu pîrîul Comarnice, sau Izvorul Frumos (cca 680 m), lîngă o troiţă.
ATENŢIE! Traseul pe valea Cheii, în amonte, este interzis (tablă de interdicţie). Chiar dacă mai apar unele semne roşii, nu recomandăm urmărirea lor, deoarece valea Cheii, extrem de sălbatică, prezintă în Cheile Recea dificultăţi alpine.Traseul intra pe valea Comarnicele din Cheia, pe drumul de tractor, avînd în faţă priveliştea pereţilor Vioreanu care de aici par inaccesibili. După 1,5 km drumul se termină la marginea pădurii (la cca 800 m alt). Urmărim marcajul prin pădure (15 min.) pînă la ramificaţia cu poteca spre stîna „Din Oale" (traseul 24). Cotim la stînga, depăşim două vîlcele şi ajungem la izbucul şi cascada Izvorului Frumos, splendidă apă ce răzbate din tainele carstului Vioreanu. Trecem apa şi sosim la poarta schitului Pahomie (820 m) situat într-un loc deosebit de sălbatic. Schitul Pahomie a fost construit într-o primă formă în anul 1684 de monahul Pahomie. Pictura actuală aparţine pictorului Stan Hermeneanu.
Poteca ocoleste schitul pe la sud, traversează un izvor, apoi urcă prin pădure aproape 10 min. pînă la ,,Muchia Frumoasă", loc unde se află o săgeată şi ramificaţia traseului 25 (cca 930 m alt.). Poteca, deşi nu se apropie prea mult de stîncărie, oferă privelişti frumoase spre toate văile de abrupt. Coborîm printr-o zonă defrişată pe versantul sud-vestic, traversînd firicele de apă şi urcăm pe culmea Piciorul Mărului. Aici poteca ocoleşte pe la nord o cabană părăsită şi coboară la un alt pîrîiaş, intrînd în pădure. Coborîm panta ocolind mocirlele de la izvorul Pîrîului Mărului. După ce traversăm culmi împădurite sau poieniţe, locuri deosebit de frumoase dominate de vîrful Buila, lăsăm spre stînga o potecă la stînă, trecem printr-o înşeunare, apoi prîntre fîneţele din preajma muntelui Pătrunsa şi pe lîngă şipotul din poiană unde se află schitul Pătrunsa (980 m). După cca 150 m, poteca ajunge pe piciorul povîrnit şi golaş al muntelui Albu, loc în care, de la săgeată, se desprinde, spre nord-vest, firul traseului 26. Locul de popas este excepţional. Claia Ţucla, peretele Casei de Piatră, dulcile poiene zmălţuite cu flori, cocheta clădire a schitului, calcarele frumos dăltuite din sus de potecă ş.a. constituie un adevărat paradis pentru odihnă.
Culegînd şi poteca dinspre Casa de Piatră (traseul 26) ne vom menţine riguros pe culme pînă la confluenţa Otăsăului cu Pîrîul Mărului. Din şaua din Pătrunsa, poteca urcă pe ,,gîlma" dealului oferind cea mai plăcută imagine asupra Ţuclei. Coborîm fără complicaţii de orientare pe muchia cu lăstărişuri şi pîlcuri de pădure pînă la cca 600 m alt, la apa Otăsăului. Mai jos cu 50 m Otăsăul primeşte afluent pe Pîrîul Mărului (loc de popas). De aici poteca se menţine pe lîngă apa ce curge molcom; trece pe malul stîng, ocolind pe sus micul defileu al Otăsăului cu cascade şi praguri care înspumează temporar liniştea pîrîului. Coboară lîngă apă şi trece pe malul drept în poiana de la gura Tisei, de unde intră pe un drum forestier. La troiţă (izvor) trece podul peste Otăsău şi intră în localitatea Bărbăteşti.

Foto:Wikimedia Commons








Plante salbatice comestibile

Bushcraft ACIN
Plante salbatice comestibile                                      


Exista situatii in care trebuie sa ne descurcam singuri sau pur si simplu vrem sa facem o plimbare prin natura si sa culegem plante pe care sa le consumam.                                                                        


1-Ciupercile Ciupercile sunt foarte gustoase si pot fi preparate in numeroase feluri. Inainte de a incepe sa culegi ciuperci identifica speciile otravitoare care cresc in zona ta. Desi cele mai multe tipuri sunt comestibile, este bine sa te asiguri ca ai ales speciile care nu-ti vor face rau. Nu le consuma crude si stai departe de cele care sunt mancate de insecte.                                                                         


2-Macrisul de balta Aceasta planta creste in apropierea baltilor, asa ca asigura-te ca sursa de apa este curata inainte de consumare. Poate fi mancat crud, tot ce trebuie sa faci este sa ii tai radacina si sa il clatesti cu apa rece.                                                                                                                                              


3-Orez salbatic Orezul salbatic creste in colonii mari in rauri si parauri. Seamana foarte mult cu stuful. Orezul salbatic este o sursa mare de proteina si tulpinile, radacinile si boabele sale sunt comestibile.                       


4-Trifoiul Trifoiul este o planta recunoscuta de toata lumea si creste in foarte multe locuri. Semintele sale sunt comestibile, iar florile uscate pot fi folosite la ceai. Pentru o digestie buna poti manca frunzele crude, insa nu uita sa le treci putin prin apa sarata.                                                                                              


5-Papadia Papadia creste in toate zonele tarii. Semintele, frunzele, radacina si petalele papadiei sunt comestibile si folosite pentru diferite retete si tratamente.                                                                                     


6-Yucca Yucca este o planta intalnita in climatul uscat. Petalele sale pot si consumate crude. Fructele ce se gasesc in tulpina ei pot fi consumate proaspete, doar daca interiorul este alb.                                                        


7-Curmal Japonez Considerat "fructul zeilor", curmalul japonez creste mai mult in zonele cu clima temperata. Acest fruct poate fi consumat crud, iar semintele sale pot fi prajite si folosite pentru a se prepara cafea.                                                                                                                                                      


8-Papura Papura creste de obicei pe langa mlastini. Radacinile, tulpinile si semintele papurei sunt comestibile si pot fi consumate proaspete sau fierte.                                                                                               


9-Morcovul salbatic Morcovul salbatic creste in zone uscate, iar radacinile sale sunt comestibile. Atentie foarte marita sa nu-l confunzi cu speciile asemanatoare otravitoare, precum cucuta de balta.                                      


10-Ceapa salbatica Ceapa salbatica se gaseste pe stanci si in paduri. Are miros si gust similar cu ceapa normala. Pentru consumare, coaja de pe straturile exterioare se fierbe intr-o oala cu apa sarata.


Bushcraft ACIN

Cantonul Cheia-Saua Hadarau-Muntii Stana Batrana-Muntii Candoaia-Valea Sasa-Salista(muntii Capatanii)



Cantonul Cheia - şaua Hădărău - M. Stîna Bătrînă - M. Cîndoaia - valea Şasa - Săliştea

Marcaj: triunghi roşu

Durată: 8¼ - 9½ ore

Traseu recomandat numai vara

Trasee de legătură: 8, 11 şi 19




Acest traseu serveşte ca legătură între cantonul Cheia şi valea Lotrului (Săliştea), trecînd peste culmea principală a Căpăţînii în sectorul Stîna Bătrînă -Cîndoaia. De la cantonul Cheia traversăm pîrîul Cheia (unde luăm apă în bidon) şi urmărim marcajul triunghi roşu, care, de la ramificaţia traseelor 17, 18 şi 19 (bandă roşie), rămîne pe vale. Urcăm paralel cu apa Cheia cca 600 m. În plină pădure ne abatem spre dreapta (săgeată) şi atacăm pantele muntelui Hădărău. După numeroase serpentine, la capătul a 2-2¼ ore de la plecare, răzbatem în poiană şi şaua Hădărău.
Poteca largă străbate şaua şi intră pe faţa estică a muntelui Căprăreaţa. Urcuşul abia simţit e o adevărată plimbare în comparaţie cu cel de pe pantele muntelui Hădărău. Din loc în loc ,,ferestre" prin pădure deschid perspective spre zona înaltă Stîna Bătrînă - Folea. După cca 40 min. de mers din şaua Hădărău, ieşim într-o zonă defrişată. Urcăm o serpentină şi reluăm urcuşul plăcut în lungul versantului, prin golişte sau printre pîlcuri de molizi, pînă aproape de un şipot (cca 1600 m). Poteca coboară puţin pînă în dreptul unui vîlcel. În stînga se înalţă plaiul Căprăreaţa, o păşune alpina cu blocuri de piatră. Itinerarul se menţine la fel de comod pînă la stîna Căprăreaţa, de unde se desprinde o potecă spre munţii Bogdana şi Gera (1855 m). Trecem peste un mic platou şi coborîm la nivelul pădurii. Traversăm rîpa primului izvor Folea, apoi ravena celui de-al doilea. În apropiere se află bordeiul numit refugiul de la ,,Lacul Mierlei”. Poteca descrie un larg arc de cerc spre dreapta, urcînd mai întîi prin pădure, apoi coborînd lent prin rarişte şi tăieturi. Ieşim pe culmea principală a Căpăţînii în şaua Stîna Bătrînă. Din stînga coboară poteca marcată cu bandă roşie (traseul 11). Din şa avem o privelişte frumoasă spre munţii Narăţu şi Stogu.
Coborîm pe culmea principală urmărind drumul lat care trece peste muntele Stîna Bătrînă intrînd în pădure. Dintr-o mică curmătură drumul se bifurcă ocolind muntele Folea. Varianta marcată cu bandă roşie trece pe la nord de vîrf şi revine în culmea principală în aceeaşi şa cu varianta care ocoleşte prin sud. Ne menţinem în apropiere de culmea principală pînă la muntele Cîndoaia, marcat de casele vechiului funicular. Pînă aici au trecut 5 ¼ - 6¼ ore de la plecare.
După ce trecem de casele vechiului funicular Cîndoaia, din şaua situată la nord-est pe culmea principală se desprinde la stînga un drum ce coboară în serpentine spre nord. După cca 5 min. din creastă traseul nostru părăseşte drumul la marginea unei poieni (baracă) şi intră în pădure pe poteca din stînga. Coborîm în serpentine obositoare o diferenţă de nivel de cca 800 m, pînă la firul văii, la confluenţa a trei pîraie. De aici începe şoseaua forestieră pe valea Şasa, care după aproape 4 km iese în gura văii, în DN 7 A, la capătul de vest al localităţii Săliştea.

Foto:Wikimedia Commons





Echipamentul minim in practicarea bushcraft-ului

Bushcraft ACIN                                                            


ECHIPAMENT MINIM PENTRU BUSHCRAFTH                    


Daca ar fi sa ne gandim un minim de echipament care ne-ar putea scoate din probleme pe munte sau oriunde in natura, pe care preferabil nu il vom folosi niciodata in aceast scop, am putea imparti acest echipament gandindu-ne la cateva aspecte. Chiar daca in comert sunt kituri gata facute, totusi cea mai buna trusa de supravietuire este cea care o faci tu, luand cu tine lucrurile care ti se par tie importante. Ai grija ca acesta sa fie mica, usoara, simplu de depozitat si purtat in bagajul tau, altfel o vei lasa acasa. Poti folosi o mica borseta pe care o poti purta de mijloc, gat, curea etc Asigura-te ca totul este functional, iar in cazul obiectelor taioase ca acestea sunt ascutite, bricheta are gaz etc. Nu “imprumuta” din el pentru ca sunt mari sanse sa nu le pui la loc Imparte-te echipamentul minim pe diverse posibile nevoi:                                                                                                                                      


A. PENTRU TAIAT MATERIALE, CRENGI, SFORI, PREPARAREA HRANEI, AUTOAPARARE:  


1. Cutit - : Mora Clipper cu lama din otel carbon + teaca la care a fost adaugat un snur (prin gaura de scurgere de la baza tecii) si o mini carabiniera pentru a putea fi usor purtat de gat, prins de curea, etc 8. Cutit pliabil 9. Briceag – briceag Victorinox Huntsman                                                                                               


B. SEMNALIZARE IN CAZ DE PERICOL: – tine minte SOS: 3 fluieraturi scurte 3 fluieraturi lungi 12. Fluier 7. Mini lanterna – : Maglite Solitarire, functionala cu o singura baterie AAA, mica, usoara, carcasa din aluminiu, rezistenta la socuri si umezeala …mai poti adauga si: o oglinda mica.                                                        


C. PENTRU APRINDEREA FOCULUI: 13. lumanare (infasurata in folie de aluminiu) 14. bricheta – in poza BIC 15. amnar …mai poti adauga si: chibrituri, cubulete de spirt solid, folie de supravietuire                                 


D. PENTRU DEPOZITARE: 3. Pungi mici - pentru impachetat haine, hrana, strans apa, etc 10. Sac de gunoi mare - impacheta rucsacul cu haine pentru a nu se uda din cauza ploii sau la trecerea unui rau, strangerea apei eliminata de plante prin evaporare etc 11. Punga cu “fermoar”                                                           


E. TRATAT RANI SUPERFICIALE: 4. Diferite marimi de leucoplast – pentru basici, taieturi mici                           


F. LEGAT, UNIT, PRINS DIVERSE MATERIALE: 5. Sarma – folositoare la legat crengi in vederea construirii unui adapost etc. 6. Ata si ace de cusut – pentru cusut haine, bretele la rucsac etc. …mai poti adauga si: cativa metrii de snur de genul Paracord, ace cu siguranta                                                                                                         


G. NEVOIE DE LUMINA: 7. Mini lanterna- : Maglite Solitarire, functionala cu o singura baterie AAA, mica, usoara, carcasa din aluminiu, rezistenta la socuri si umezeala …mai poti adauga si: baterii de rezerva H. HRANA: 2. Linie si echipament de pescuit – guta, pluta, ace si plumbi de diferite dimensiuni …mai poti adauga si: pliculete de sare + 2 batoane cu continut mare energetic                                                        


MICI TRUCURI: in jurul tecii cutitului, brichetei sau lanterneti se poate infasura banda izolanta – Duct tape, pe care o putem folosi cu succes la o multitudine de utilizari.                                                                


Bushcraft ACIN

marți, 27 decembrie 2011

"Circuitul Stogu":Cantonul Cheia-"La Lac"-Saua Hadarau-Cantonul Cheia(muntii Capatanii)


“Circuitul Stogu": Cantonul Cheia - ,,La Lac" - şaua Hădărău - cantonul Cheia

Marcaj : bandă roşie

pînă în şaua ,,La Lac"; cruce roşie:

şaua ,,La Lac" – şaua Hădărău; triunghi roşu;

şaua Hădărău - cantonul Cheia.

Durată: 4 ¾ - 5½ ore.

Traseu recomandat numai vara.

Trasee de legătura: 17, 19 şi 20


De la cantonul Cheia, în afara unor itinerare pentru vizitarea unor peşteri de pe traseul alpin din Cheile Recea şi din pereţii Claia Strîmbă, mai pornesc radial poteci turistice spre şaua Comarnice, curmătura Prislopel, valea Căprăreaţa şi şaua Hădărău. Vîrful Stogu, întregind frumuseţea locului, domină toată valea superioară a Cheii şi ne ispiteşte să-i dăm ocol într-un circuit ce porneşte de la cantonul Cheia. De la cantonul Cheia traversăm albia bolovănoasă a pîrîului Cheia şi, într-o poieniţă de pe malul stîng, întîlnim ramificaţia traseelor 17, 18, 19 şi 20 (indicator cu săgeţi). Urmărim pe copaci marcajul bandă roşie, urcînd în serpentine pe poteca care ne scoate în curmătura Stogşoarelor (1140 m). Pe versantul opus coborîm tot prin pădure şi, după 1¾ - 2 ore de la plecare, ajungem în şaua ,,La Lac" (870 m), lîngă refugiu. În apropiere se află un izvor, de obicei mascat de frunziş. De la refugiu poteca destul de ştearsă urcă la dreapta în unghi de 45°. Semnele de marcaj conduc în punctul de unde poteca reapare clar (traversînd o rîpă) în pădure. Trece pe malul drept al celei de-a doua rîpe, apoi urcă pieptiş în dreapta, pe o muchie. După cca 25 min. panta se domoleşte şi apar grohotişuri, anunţînd apropierea pereţilor Stogului, care se zăresc vag printre ramuri. Urmează o culme înclinată ce se termină în şaua din imediata apropiere a pereţilor albi. Poteca se abate apoi uşor la dreapta pe versant, intrînd pe faţa Stogului. Coborîm uşor în brădetul încîntător care parfumează acest frumos ţinut, apoi traversăm de-a coasta o poiană şi urcăm peste culmea ce se ramifică din vîrful nordic al Stogului (1494 m). În jos, prin poiana întinsă, coboară un hăţaş spre valea Olăneşti, marcat cu semne de pădurar. Poteca coteşte după muchie, spre nord-vest, merge puţin neted şi apare într-o strungă tăiată în calcare, cu ţancuri în dreapta. Trecem prin strungă (privelişte spre muntele Hădărău şi Plaiul lcoanei), ieşind din zona calcaroasă. Poteca reintră în făget atingînd culmea Stogu - Hădărău într-o şa netedă. De aici alpiniştii pot urca, prin desiş, direct pe muchie la vîrful Stogu. Traseul nostru continuă pe culmea împădurită, pînă în poiana din şaua Hădărău lîngă vechile case ale funicularului. Din şaua Hădărău poteca de culme duce spre munţii Căprăreaţa şi Stîna Bătrînă (traseul 20). Traseul nostru se abate spre vest, coborînd în poiană lîngă fundaţia funicularului. De aici poteca se angajează într-o succesiune de serpentine pînă pe fundul văii Cheia (diferenţă de nivel 400 m). De la fundaţia funicularului poteca intră la dreapta în pădure prin două serpentine mici, revine lung la stînga şi apoi din nou la dreapta, trecînd prin lanuri de urzici şi peste o rîpă. La capătul acestei lungi bucle, spre dreapta (nord-vest), poteca se întoarce pe lîngă o baracă dărîmată şi traversează din nou, mai jos, rîpa (izvor). De la izvor poteca continuă spre sud-est şi se pierde într-un luminiş. Ea reapare la 10-15 m spre nord-vest coborînd peste aceeaşi rîpă, însă mai jos. Urmează o nouă buclă mare spre rîpele cu izvor (ultima trecere) şi apoi pătrundem pe o culme. Povîrnişul şi poteca cu numeroase alte serpentine mai mici răzbat la un vîlcel; trecem rîpa şi, pe malul celălalt, parcurgem ultimele serpentine pînă în pădurea deasă de pe valea Cheia. Coborîm în lungul fostului terasament de cale ferată, acum devenit un simplu culoar prin pădure, ce se îndreaptă spre sud-est pînă la ramificaţia traseelor 17, 18 şi 20 din poiana de la baza Stogşoarelor. Traversăm pîrîul Cheia şi urcăm la cantonul Cheia aşezat la îmbucătura cu pîrîul Comarnice. 

Foto:Wikimedia Commons






sâmbătă, 24 decembrie 2011

CRACIUN FERICIT!



PENTRU TOTI VIZITATORII BLOGULUI:                         

Lumina sfanta din noaptea de Craciun sa va vegheze casa si sa va umple sufletul de bucurie si liniste. Sa va dea Dumnezeu puterea sa va indepliniti toate visele, realizari depline, sanatate si prosperitate. Sarbatori fericite si La multi ani!

joi, 22 decembrie 2011

In luna decembrie în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: "Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!". Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune.                                  


*TROPARUL Naşterii Domnului: "Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie."                                                                   


*CONDACUL Naşterii Domnului: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."                                                                                         


*Tot în această zi, pomenirea închinării magilor. În vremurile de demult, era într-o ţară din Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe şi a spus şi acestea: "Va răsări o stea din Iacob şi va zdrobi căpeteniile Moabului". Prezicerea aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători şi ei au făcut-o cunoscută şi împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi, care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi cunoscători de stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat. Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: "Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui?". Şi auzind împăratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi şi le-a spus: "Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc; dacă îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui". Spunea aceasta ca să afle unde este şi să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari şi i-a întrebat: "Unde spune Scriptura că Se va naşte Hristos?". Ei i-au spus: "în Betleemul Iudeii!". De la Irod magii au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt". Şi Iosif a făcut aşa. A luat Pruncul şi pe Mama Lui şi s-a dus în Egipt.
Sursa:www.calendar-ortodox.ro

Uneltele improvizate in bushcraft


Bushcraft ACIN                                                  
UNELTELE IN SUPRAVIETUIRE                               

Din piatră: ca să obţii o faţă netedă, sparge sau crapă o piatră lovind-o că tare şi netedă . Direcţia loviturii va fi la un unghi mai mic de 90°. În continuare dă-i forma dorită cioplind-o cu altă piatră. Taie sau rupe o bucată laterală ca să rezulte o faţă, în care lovind piatra va crăpa sub formă de felii, cu feţele mai mult sau mai puţin paralele. Felia va căpăta o muchie ascuţită cioplind-o cu alte pietre, după care se netezeşte şi se finisează cu un lemn tare. Feliile de piatră se pot folosi ca răzuitor, cuţit sau topor etc. Din oase: osul sau cornul se taie cu un cuţit sau o piatră, după care se netezeşte cu o piatră aspră, abrazivă Dintr-un omoplat se poate face un fierăstrău: mai întâi crapă-1 în două, apoi taie dinţii cu un cuţit. Coastele pot deveni ţepe sau vârfuri de săgeţi. Pentru a confecţiona un ac, caută un os potrivit şi dă-i gaura pentru aţă cu un cui sau sârmă înroşită în foc, sau scobindu-1 cu un vârf de briceag (însă nu băga în foc lama cuţitului!). Toporul: pentru fixarea cozii, înfige şi bate o pană în capătul cozii din gaura unui topor din metal, apoi lasă toporul în apă peste noapte ca să se umfle lemnul Totdeauna verifică prinderea cozii înainte de a folosi toporul. Pentru a confecţiona un topor de piatră, ia o coadă din lemn tare şi leag-o bine cu o sfoară sau sârmă la 25 cm de un capăt. Crapă capătul cozii până la legătură, bagă toporul sau felia de piatră între crăcane, apropie şi leagă bine capetele. Cum se ascute toporul: cu o pilă sau cu o piatră aspră se degroşează îndepărtân-du-se bavurile, apoi se netezeşte muchia cu o piatră (abrazivă) mai fină. Pentru ascuţire, toporul se fixează pe pământ între două lemne Pila se împinge spre muchie; la revenire pila se desprinde de topor, ca să nu producă bavuri. Se degroşează ambele feţe, apoi se finisează. La finisare, mişcarea pilei va fi circulară. Cum se foloseşte toporul: mişcă toporul fără forţă dar cu impuls (şvung), după o traiectorie ca un arc de cerc, care să-ţi fie comodă şi cât mai departe de corp, mâini sau picioare. Gândeşte-te înainte să loveşti cu toporul: ce se va întâmpla dacă toporul nu nimereşte ţinta şi scapă alături, continuându-şi mişcarea? Vezi să nu te lovească pe tine sau pe altcineva. Niciodată nu arunca şi nu lăsa toporul pe pământ. Înveleşte-1 cu ceva, sau înfige-1 într-un lemn. Tăierea copacilor: verifică şi coroana – dacă sunt crengi uscate sau cuiburi de viespi. Taie şi îndepărtează crengile sau cioturile care pot devia loviturile. Fă două crestături diametral opuse în trunchi, fiecare cu faţa de sus la 45°, iar cea de jos orizontală. Prima crestătură, din partea spre care vrei să cadă copacul, va fi mai jos decât cealaltă. Nu intra cu prima crestătură mai adânc de jumătatea grosimii trunchiului. Copacul va cădea în partea în care are mai multe crengi, indiferent cum amplasezi crestăturile pe trunchiul său. Taie crengile de pe partea trunchiului opusă tăieturii. Loveşte în ritm constant. Dacă foloseşti prea multă forţă, loviturile devin imprecise. Schimbă, alternează unghiul de lovire, ca să nu se înţepenească toporul în lemn. Cum se ascute toporul Cum se doboară un copac cu toporul Cum se taie un trunchi de copac cu toporul O lovitură prea piezişă face să ricoşeze toporul, una prea perpendiculară îl va înţepeni, micşorând randamentul tăierii. Încearcă la 45°. Pentru a reteza un trunchi întins pe sol: stai înapoia lui, cu picioarele depărtate. Loveşte trunchiul cu toporul în partea opusă . Nu lovi vertical pe partea de sus a trunchiului. Pentru a reteza un lemn mai mic, sprijină-i un cap pe altceva: lemn sau muşuroi. Nu-l fixa cu piciorul. Coada se poate rupe dacă e lovită şi preia ciocnirea, când toporul greşeşte ţinta . Scoate restul de coadă din topor prin ardere în foc – după ce acoperi metalul cu pământ (pentru a nu se decăli). Fierăstrăul flexibil: taie în aşa fel încât tăietura să aibă tendinţa de a se desface , nu să se strângă (şi să blocheze fierăstrăul). Dacă firul formează o buclă, fierăstrăul se poate rupe. Aşa că trage drept şi menţine sârma întinsă, dreaptă, nu trage înclinat. Aceeaşi regulă se aplică şi când lucrează doi oameni cu acelaşi fierăstrău. E mai uşor să tai un lemn trăgând alternativ în sus de cele două mânere -deci sprijină pe o buturugă sau pe un pietroi un capăt al trunchiului întins pe sol (în felul acesta tăietura se cască). Când tai o creangă, trage de mânere în jos. Ca să ajungi la o creangă înaltă, lungeşte fierăstrăul cu sfori legate de mânere. Fii mereu cu ochii la creangă – să te fereşti când cade.                                                                                                

Bushcraft ACIN

Cantonul Cheia-Curmatura Stogsoare-"La Lac"-Saua Prislopel-Plaiul Piatra Taiata-Baile Olanesti(muntii Capatanii)


Cantonul Cheia - curmătura Stogşoare - ,,La Lac" - şaua Prislopel - Plaiul Piatra Tăiată - Băile Olăneşti

Marcaj: bandă roşie

pînă în şaua Prislopel; cruee roşie:

şaua Prislopel – Băile Olăneşti.

Durată: 5½ - 6½ ore.

Traseu recomandat numai vara

Trasee de legătură: 17 şi 19


Acest itinerar este trasat numai pe culme, paralel cu valea Olăneştilor, şi prezintă avantajul unor privelişti excelente spre abrupturile Builei şi munţilor din bazinul Olăneşti, Rariţa, ornamentaţi şi ei cu numeroase stînci ciudat sculptate. Părăsim valea ,,fără ieşire" în care se află cantonul Cheia; mai sus de gura văii Comarnica, poteca traversează pîrîul pe malul stîng şi, prîntre lăstarii de fag sau pădure, ajunge într-o poieniţă. Un culoar paralel cu pîrîul aminteşte de terasamentul unei vechi linii înguste de cale ferată. Un indicator turistic este plasat la ramificaţia traseelor 18 şi 20. În timp ce poteca traseului 20 (triunghi roşu) va urmări terasamentul, paralel cu firul apei, poteca noastră o ia la dreapta, perpendicular pe firul văii, spre panta împădurită (traseu comun 17 şi 19). Dincolo de poiană încep serpentinele între pantele Stogului şi abruptul Stogşoarelor pînă ce cîştigă înălţime de peste 300 m. După 1-1¼ oră de urcuş tăiem printr-o poiană cu brusturi şi ieşim în curmătura Stogşoare (cca 1140 m). Din strîmta curmătură trecem pe versantul opus în serpentine strînse, apoi, de lîngă pereţii Stogşoarelor, pornim spre stînga în direcţia nord-est (potecă bună, marcaj bun). Traversăm de-a coasta făgetul Stogului şi, apropiindu-ne de culmea lui sud-estică, cotim spre dreapta. Prin spaţiul dintre falnicii fagi se vede acoperişul refugiului ,,La Lac" (870 m). Aici, la izvoraşul firav din fundul gropii (în stînga), ne vom umple bidoanele pentru lungul parcurs de culme spre Băile Olăneşti. Din şaua ,,La Lac" poteca urcă cca 10 min. ocolind pe stînga vîrful Sterpu (908 m), apoi intră pe creasta stîncoasă şi îngustă cu o privelişte minunată spre Stogşoare şi Vînturariţa. Urmează o coborîre precipitată printr-un culoar şi o poiană pînă în şaua Prislopel (790 m), răspîntie de trasee şi poteci. De la troiţă poteca de culme reintră în pădure pe la vestul culmii; urmează o mică şa, un gurgui, o nouă şa cu rarişte şi lespezi înierbate; poteca ocoleşte pe la est un pisc din Muntele Calului (930 m), pe care-l depăşeşte printr-o strungă. Revenim pe culme în şaua Genunchiul Calului şi urcăm prin pădure cîteva serpentine pînă în vîrful Genunchiul Calului (927 m). Din pisc poteca se frînge sub stîncărie şi coteşte pe brînă, pe dreapta, într-o altă strungă spectaculoasă (905 m) cu privelişte spre culmile Buila şi Vioreanu. Pe dosul muntelui, pantele cu ienupăr se înclină şi silesc poteca la serpentine pentru a recîştiga în stînga linia de culme. Ocolim la est muntele Alionte, cu cioaca acoperită cu molid şi apoi coborîm uşor pe culmea muntelui Piatra Tăiată. În răsărit avem privelişte interesantă spre ,,babele" din Plaiul Icoanei. Depăşim Vîrful Pietrii (940 m) şi ieşim la marginea unei imense zone defrişate. Pe latura sudică a zonei, mai jos de creastă, se află un refugiu de vînătoare, cu pridvor, adăpost bun pentru vreme rea. Poteca reintră în pădure, trece o şa (cca 825 m) şi peste Pietrele lui Bot (stînci de gresie). La sud de acestea, dintr-un luminiş, poteca largă părăseşte culmea abătîndu-se pe versantul vestic al Pietrelor lui Bot. La prima culme evităm o potecă ce coboară la dreapta prin Plaiul lui Pahome şi traversăm o serie de izvoare. Revenim treptat la stînga, pe culme, trecem peste o lespede mare cu jgheab (punct de belvedere) şi ocolim un gurgui împădurit pe la vest. Din şaua următoare poteca se abate spre dreapta în arc de cerc, pînă pe umărul muntelui Gurguiatc (poiană şi troiţă) cu izvor în apropiere. În stînga se vede o imensă plantaţie de larice. Poteca, pe alocuri înnisipată, trece pe faţa estică, apoi coboară pe deasupra localităţii Gurguiata, pe lîngă gardul plantaţiei fără să ajungă spre casele localnicilor. Din dreapta urcă un drum de căruţă, care aproape atinge şaua Gurguiata (cca 760 m). Traseul marcat părăseşte definitiv culmea şi se abate pe lîngă o casă singuratică pe o potecă, mai întîi la un izvor, apoi prin pădure pînă în şoseaua forestieră de pe valea Olănesti, în aval de podul de lîngă Sanatoriul de copii Comanca; de aici mai sînt 2 km pînă în staţiunea Băile Olăneşti.

Foto:Wikimedia Commons







miercuri, 21 decembrie 2011

Baile Olanesti-Valea Olanesti-Saua Prislopel-Curmatura Stogsoare-Cantonul Cheia(muntii Capatanii)


Băile Olaneşti - valea Olăneşti - şaua Prislopel - curmătura Stogşoare - cantonul Cheia

Marcaj: bandă roşie

Durată: 6-6½ ore. 

Traseu recomandat numai vara.

Trasee de legătura: 18, 19, 20, 22, 23 şi 24


Traseul 17, unul din cele mai importante din Munţii Căpăţînii, face legătura între staţiunea Băile Olăneşti şi zona nord-vestică a Munţilor Buila - Vînturariţa. Traseul porneşte din centrul frumoasei staţiuni (430-520 m), pe şoseaua care urcă pe lîngă parc spre izvorul nr. 24. Traversează apa Olăneştilor şi urcă panta la şoseaua forestieră, pe malul stîng al văii. Din strîmtoarea văii, şoseaua se răsuceşte în buclă şi iese în lunca Pietrişu. La cca 2 km depăşeşte casele sanatoriului de copii Comanca, loc în care soseşte şi varianta şoselei pe la ,,Izvorul 24". La pod întîlnim traseul 18. După poienile de lîngă sanatoriu şoseaua trece pe malul drept. La km 3,3 se desprinde, peste rîu, un drum de căruţă spre Comanca (traseul 13). Pe stînga drumului sînt două izvoare cu apă slab mineralizată. Urmează cabana ocolului silvic Comanca, după care şoseaua trece, silită de pereţii abrupţi, pe malul celălalt. Din cînd în cînd se zăresc ţuguiele stîncilor de pe Plaiul lcoanei sau pe plaiul Piatra Tăiată. Înainte de confluenţa cu valea Rariţa şoseaua pătrunde în cheile mijlocii, mai puţin spectaculoase, ale văii Olăneşti. La gura Rariţei avem o privelişte frumoasă spre silueta muntelui Stogu. Aproape de confluenţa celor două ape trecem pe malul drept al rîului Olăneşti. Valea este strîmtă şi din nou apar chei. Întîi reţine atenţia un colţan; pe lîngă el vine şuviţa unei cascade (Fîntînele). Din curba şoselei se deschide o privelişte frumoasă spre ,,chica" de calcar a Stogului. Trecînd pe malul stîng şoseaua însoţeşte rîul cu numeroase cascade. Muntele Alionte trimite un pinten abrupt silind rîul să se răsucească în cîrlig. Din dreapta, prin două jgheaburi, vin alţi torenţi, care se aruncă vijelioşi în rîul Olăneşti. La km 9,5 valea se lărgeşte şi îşi face loc cabana I. F. Mînzu (657 m; km 11,5). Aici este punct de alimentare cu apă. Părăsim şoseaua forestieră şi rîul, angajîndu-ne în urcuş pe panta muntelui Plaiul Prislopelului (vest). Urcăm malul abrupt, ocolim pepiniera pe la nord şi, mergînd paralel cu firul izvorului Prislopel, după cca 15 min. de la şosea ajungem în şaua Prislopel (790 m), într-o poiană cu largă panoramă. Aici, lîngă troiţă, întîlnim poteca de culme marcată cu cruce roşie (traseul 18). Vom evita marcajul cruce galbenă care coboară din şaua Prislopel spre vest în sălbăticia văii Cheia. Din şa apar pereţii Vînturariţei, care strălucesc puternic peste făget, amintind abrupturile Pietrei Craiului. Din şaua Prislopel începe un urcuş susţinut pe culme, spre nord, drum comun cu traseul 18 (cruce roşie), pe creasta ascuţită şi stîncoasă a muntelui Sterpu (908 m). Poteca oferă o neaşteptată panoramă spre pereţii Cheilor Recea, ca şi spre clăile ascuţite ale Stogşoarelor. Poteca se menţine strict lîngă creastă şi ajunge în şaua ,,La Lac" (refugiu). Mai jos de refugiu, în frunziş, se află un izvoraş. De la refugiu traseul 18 continuă pe creastă, spre muntele Stogu, iar traseul nostru se abate treptat la stînga, spre curmătura Stogşoarelor. De la refugiu poteca (ceva mai neclară) urcă la început direct spre N-NV, pe mijlocul culmii; după cca 150 m începe să se abată uşor spre stînga, ocolind izvoarele seci ale Pîrîului Şeii. Ne apropiem de pereţii Stogşoarelor care apar în pădure cu ziduri inaccesibile; urcăm trei serpentine pînă în curmătura Stogşoarelor (cca 1140 m), loc îngust situat între Stogşoare (abrupt mare în slînga) şi Stogu, imensă piramidă de calcar, care parcă luminează de sus pădurea. Din curmătură poteca coboară spre valea Cheia, pe panta dură a versantului vestic, depărtîndu-se de peretele Stogşoarelor, spre dreapta. Coborîm pe serpentine pînă ce panta se redresează în valea Cheia. Ieşim din pădure la pîrîu, trecem pe malul drept şi, la cca 200 m, la confluenţa cu valea Comarnice, ajungem la cantonul Cheia (890 m), avînd poziţie splendidă la porţile impresionante ale Cheilor Recea.

Foto:Wikimedia Commons