miercuri, 21 martie 2018

Dragoslavele-Valea Caselor-Muntele Iuda- Vf.Cioara * muntii Leaota


Dragoslavele-Valea Caselor-Muntele Iuda- Vf.Cioara * muntii Leaota

Timp de mers: 3 – 4 ore
Distanta parcursa: 6 km
Diferenta de nivel cumulativa: 1101 m
Panta medie: 11°
Grad de dificultate: mediu
Marcaj:   Cruce rosie
Observatii: nerecomandat iarna, traseul este slab marcat si poate prezenta probleme de orientare pe vreme rea sau iarna, nu exista apa pe traseu

Zona Dragoslavele
Lacurile de la Albesc
Vf.Cioara-muntii Leaota
Schitul Dragoslavele
Vf.Vartoapele-muntii Leaota

duminică, 18 martie 2018

Myrtles Plantation ,Louisiana ,SUA


Myrtles Plantation, Louisiana, SUA
Foto:Creative Commons

Se spune ca Myrtles Plantation gazduieste nu mai putin de 12 fantome. Cea mai celebra dintre ele este Chloe, o sclava de culoare care a muncit aici, atunci cand Myrtles Plantationapartinea lui Mark si Sarei Woodruff. Chloe a murit spanzurata dupa ce a otravit din greseala pe cele doua fiice ale familiei Woodruff. Otrava era destinata lui Mark Woodruff, care a abuzat-o pe Chole in nenumarate randuri. “Familia” de fantome mai cuprinde doi copii, care adesea apar pe veranda, William Drew Winter, care a fost ucis aici, si totodata numerosi sclavi, care pot fi zariti plimbandu-se prin gradina si apoi disparand in neant.




Sfanta Teodora regina

Sfanta Teodora,regina

Sfanta Teodora regina

Sfânta Teodora regina este cinstita pe 11 martie. Sfanta Teodora s-a născut din părinţi plini de virtute, a căror pildă a păstrat-o întreaga viaţă. Ajungând regina Epirului, slava domniei nu a abătut-o din calea sa. Ii plăcea să-i ajute pe cei aflaţi în nevoi, să nu dispreţuiască pe nimeni şi să-şi desăvârşească frumuseţea sufletească în locul celei trupeşti. In mijlocul palatului său, ea nu se abătea de la rugăciune şi post, socotind că e mai bine a plăcea lui Dumnezeu decât a plăcea oamenilor. Viaţa ei cea mai timpurie (din ultima parte a secolului al XlII-lea) spune:
„Cât despre Teodora, ea nu a fost niciodată ameţită de poziţia ei glorioasă (de curând dobândită), nici nu a cedat sub povara tinereţii, nici nu s-a complăcut în lux. Nici nu s-a umflat în pene de mândrie că deţine puterea imperială. In schimb, s-a hotărât să se închine pe sine lui Dumnezeu, să cultive urmarea virtuţii şi să-şi conducă viaţa în chip feciorelnic. Astfel, ea a îmbrăţişat smerenia, evitarea mâniei, dragostea, blândeţea, compasiunea şi milostivirea, izbutind în căutarea ei mai bine decât toţi ceilalţi şi întotdeauna venerându-L pe Dumnezeu din tot sufletul ei."
Această Viaţă continuă să spună că diavolul nu a putut să găsească nici o cale s-o atace decât prin soţul ei. Deşi se îndrăgostise de ea la prima vedere, după câţiva ani, Mihail al II-lea (Mihail Anghelos Dukas Comnenul), domnitorul Epirului, s-a schimbat brusc. A simţit acum că şi-a pierdut dragostea pentru ea, îndrăgostindu-se de o altă femeie, o nobilă pe nume Gaggrini. A început să se poarte necuviincios faţă de Teodora. Curând a făcut-o regină pe cealaltă femeie, tratând-o pe Teodora ca pe o slugă.
După Viaţa originală, după ce a îndurat toate acestea „ca o stâncă de neclintit", Teodora a fost apoi „dusă în exil", chiar dacă purta în pântece primul lor copil. A petrecut aproape cinci ani întregi în păduri şi locuri pustii, cu primul ei copil, un fiu căruia i-a dat numele de Nichifor, fără însă a murmura ori a se plânge vreodată. Dimpotrivă, şi-a înteţit rugăciunile, cerând lui Dumnezeu să-l lumineze pe soţul ei, ca nu cumva să-şi piardă sufletul.
După aceşti cinci ani, Dumnezeu, Cel ce nu lasă deşartă nici o rugăciune, a răsplătit devotamentul neîntrerupt al Teodorei faţă de soţul ei capricios, dăruindu-i acestuia o pocăinţă profundă. Lepădând amăgirea sa anterioară şi îndepărtând-o pe Gaggrini, a primit-o înapoi pe Teodora cu mai mare cinste decât înainte. Acum ea a putut să-l îndemne către multă evlavie, aşa încât împreună au devenit un izvor de milostenie şi au ctitorit biserici şi mănăstiri. Au mai avut împreună patru copii - doi fii şi două fiice.
După moartea soţului ei, întâmplată în 1267 sau 1268, Sfânta Teodora a schimbat văduvia cu haina călugărească şi astfel, sporindu-şi nevoinţa, şi-a încheiat viaţa întru dragostea lui Dumnezeu. A fost înmormântată în mănăstirea închinată Sfântului Gheorghe pe care ea o întemeiase.
După moartea ei, a continuat să dea ajutor din plin celor ce au alergat la ea cu credinţă şi cu dragoste. După cum spune Viaţa ei originală,
„Iar când Dumnezeu a preaslăvit-o mai târziu, a fost văzută lucrând multe minuni, tămăduind de tot răul şi boala pe cei ce s-au apropiat de ea (de mormântul ei) şi alungând din oameni demonii, vindecând fără încetare tot felul de afecţiuni incurabile. A tămăduit şi boala cancerului şi a săvârşit şi nu încetează să săvârşească şi alte uimitoare minuni nenumărate. Căci atunci când e invocată, ea vine la cei de aproape şi la cei de departe, de pe mare şi din insule şi de la marginile pământului, ca o caldă ajutătoare. Şi fie ca noi să fim socotiţi vrednici să dobândim mântuirea prin sfintele ei rugăciuni către Dumnezeu şi să ne bucurăm împreună cu ceata celor mântuiţi în împărăţia cerurilor. Amin!"

David si Mary Ford

marți, 13 martie 2018

Cum ajungem la rugaciunea cea curata a inimii



Cum ajungem la rugaciunea cea curata a inimii
Foto:Creative Commons

Spuneti-mi, vă rog, pe larg, ce este rugăciunea minţii şi ce este rugăciunea inimii şi cum ajungem la rugăciunea cea curată a inimii!
Rugăciunea minţii este rugăciunea făcută cu luare-aminte de sine, fără gânduri, fără imaginaţii şi cugete rele. Aceasta este rugăciunea celor nedesăvârşiţi, însă mai înaltă decât rugăciunea orală şi cea vorbită. Sfinţii Părinţi numesc rugăciunea cu mintea curată „rugăciunea cu un picior" sau „pasăre cu o aripă", deci care nu poate merge, nici zbura, pentru că nu participa şi inima. Iar rugăciunea inimii este rugăciune desăvârşită, numită „rugăciune cu două picioare", cu ajutorul căreia ne unim cu Hristos, vorbim cu Hristos şi petrecem, încă clin trup, în bucuria şi dulceaţa vieţii veşnice.
Rugăciunea inimii este rugăciunea sfinţilor, a celor desăvârşiţi, care se câştigă cu multă osteneală şi numai cu darul lui Dumnezeu. La această treaptă duhovnicească de rugăciune, numită şi „rugăciune contemplativă", ajung „numai câte unul, din neam in neam", spun dascălii rugăciunii. Prin rugăciunea inimii înţelegem unirea minţii cu inima sau coborârea mintii in inimă, pentru a petrece acolo neîncetat cu Hristos, prin rugăciune de taină. Unirea minţii cu inima constă în a uni gândurile duhovniceşti ale minţii cu sentimentele duhovniceşti ale inimii. Atunci inima se închide şi se deschide foarte greu. Atunci inima înghite pe lisus şi lisus înghite inima. Atunci se zămisleşte rugăciunea cea de foc a inimii, fară gânduri şi imaginaţii. Atunci se face unirea duhovnicească între Mire şi mireasă, între Hristos şi inimă. Atunci Hristos stă de vorbă cu noi în cămara inimii noastre şi diavolul nu mai are putere să ne biruiască. Rugăciunea cea curată a inimii se dobândeşte după îndelungate osteneli, prin repetarea neîncetată a numelui iui lisus, cu multe lacrimi, cu adânc de smerenie, cu privegheri de toată noaptea, cu post, tăcere, păzire a minţii de gânduri, mai ales de slava deşartă, cu îndelungată răbdare şi numai cu ajutorul şi darul Duhului Sfânt. Apoi, fără un dascăl iscusit al rugăciunii şi fără duhovnic ales. nimeni să nu îndrăznească a năluci această îngerească rugăciune, că rugăciunea inimii este un dai al Im Dumnezeu.
Când intrăm cu mintea în inima noastră, trebuie să închidem trei uşi: uşa cea văzută a chiliei, pentru oameni, uşa buzelor, pentru a nu vorbi cu nimeni, şi uşa inimii, contra diavolilor, punând pe minte portar al inimii. Când omul se roagă din inimă, se umple de dragostea lui Dumnezeu şi nu mai doreşte nimic decât să petreacă astfel pururea, precum dorea Petru să rămână pururea pe Muntele Tabor, în lumina lui Hristos. Mintea, în timpul rugăciunii, trebuie să fie oarbă, surdă şi mută, adică să nu vadă, să nu audă şi să nu vorbească nimic şi cu nimeni, decât cu singur Iisus Hristos. Atunci rugăciunea este numită „rugăciune de un singur gând" sau „rugăciunea lui Iisus". Atunci mintea este luată de Duhul Sfânt şi i se dau alte cuvinte scurte de rugăciune, ca nu cumva să fie furată de diavolul prin lungimea cuvintelor.
Dacă avem numai rugăciunea minţii, nu putem scăpa de ispite şi tulburări. De aceea Sfinţii Părinţi ne îndeamnă, zicând: „Coboară-te, omule, din minte în inimă, că acolo vei afla mângâiere şi dulceaţa dulcetilor, iar în minte este mare iarmaroc şi tulburare". Când mintea se uneşte cu inima, imaginaţiile sfinte trebuie să fie păstrate în memorie, iar nu în imaginaţie. Altfel, nu te poţi coborî cu rugăciunea în inimă şi rămâi numai la lucrarea minţii.
De la rugăciunea cea sfântă a inimii omul poate ajunge la o altă rugăciune mai înaltă, anume cea contemplativă, care nu se mai numeşte rugăciune, ci vedere duhovnicească, la care ajung numai sfinţii. Ultima şi cea mai înaltă treaptă a rugăciunii este răpirea minţii la cele cereşti, în trup sau afară din trup - Dumnezeu ştie - precum a fost răpit Sfântul Apostol Pavei, până la al treilea cer.
Dacă nu putem dobândi rugăciunea cea inalta a inimii, ne putem mântui numai cu rugăciunea orală şi cu rugăciunea mintii?
Cum să nu? Numai să ne rugăm cu stăruinţă, cu căinţă şi smerenie, că auzi ce zice Duhul Sfânt: „Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va pedepsi" (Psalm 50, 18).
Ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre inimă?
Inima este centrul vieţii şi al sufletului nostru. Pentru aceea şi Dumnezeu ne-o cere, zicând: „Fiule, dă-Mi inima ta!" (Pilde 23, 26). Iar Iov zice: „Nimic nu este mai adânc decât inima omului". Sfântul Vasile cel Mare, în cartea sa, Hexaimeron, spune că „inima este rădăcina vieţii". Ea se zideşte la toate fiinţele întâi şi tot ea se preface în pământ cel mai pe urmă. Inţeleptul Solomon zice: „Cu toată străjuirea străjuieşte inima ta, că într-însa sunt izvoarele vieţii" (Pilde 4, 23). Altfel, inima se face izvor al morţii, în loc de izvor al vieţii.
După Sfântul Vasile cel Mare şi Sfantul Ioan Damaschin, inima omului este centrul a patru puteri, si anume: Inima este centrul tuturor puterilor fireşti ale omului, adică puterea hrănitoare (nutritivă), seminală, crescătoare, etc. Inima este şi centrul puterilor sufleteşti ale omului, care sunt în număr de cinci şi anume:
- voinţa;
- raţiunea, formată din cinci părţi: minte, gând, ce răsare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere şi hotărâre;
- simţirea, numită şi puterea poftitoare;
- mânia (puterea mânioasă);
- cuvântul (puterea cuvântătoare).
Aceste cinci puteri se numesc puteri sufleteşti şi îşi au sediul tot în inima. Apoi inima este centrul (locul) puterilor afară de fire, adică al patimilor. Păcatele şi patimile se numesc afară de fire, pentru că nu au fost create de Dumnezeu, nici nu sunt din început în om. Păcatele îşi au sediul tot în inimă, după cuvântul Mântuitorului, Care zice: „Din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele..." (Matei 16, 19).
Inima este încă centrul suprafiresc, adică centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Sfântului Duh şi al tuturor faptelor bune, care îşi au sediul tot în inimă. Dacă punem străjer la poarta inimii pe minte, adică gândul cel bun, el nu va lăsa să intre înăuntru păcatele celor cinci simţiri, iar patimile cele ce ies din inimă le va opri, ca să nu se prefacă în păcate. Deci, paza inimii constă în a pune gândul portar al inimii, pentru a opri orice cuget pătimaş să nu intre în inimă. Mintea, care intră în inimă, este foarte greu strâmtorată, căci la început se simte ca într-o temniţă. Pe urmă, se deprinde şi se simte foarte bine, căci inima este cămara firească a minţii.
Credeti ca mai sunt si in zilele noastre calugari si mireni care au dobandit rugaciunea cea duhovniceasca a inimii?
Numai singur Dumnezeu ştie. Pot sa fie unii dintre călugării sihaştri, care trăiesc la linişte prin munţi, sau la Athos, sau din cei mai bătrâni, care s- au nevoit toată viaţa prin mănăstiri, în tăcere, în ascultare şi smerenie şi care n-au primit cinste şi dregătorii bisericeşti, că ceilalţi abia îşi mai fac puţină pravilă seara şi dimineaţa, din cauza grijilor multe şi a răspândirii minţii. Din această cauză nici Ia slujbele bisericii nu vin regulat. Şi, dacă totuşi vin, abia au răbdare să se termine slujba şj să plece afară. Mă întreb, dacă nu mai avem răbdare să zăbovim un ceas-două la rugăciunea în biserică, să ne rugam pentru păcatele noastre şi să slăvim pe Dumnezeu după putere, cum vom avea răbdare să stăm o veşnicie în ceruri? Oricum, nu trebuie să slăbim în rugăciune şi, mai ales, în practicarea rugăciunii lui iisus. Ci să ne ostenim cu stăruinţă şi smerenie, cât este după a noastră putere, că a dobândi rugăciunea cea curată şi a coborî cu mintea în inima nu depinde de noi, ci este un dar al lui Dumnezeu. Smerenia inimii completează lipsurile noastre in rugaciune şi ne suie acolo unde ne urca rugăciunea cea curata. Cunosc mireni care se roagă mai mult decât noi şi unii ii întrec pe călugări. Or fi, poate si dintre ei unii care au ajuns la rugăciunea inimii, dar numai Unul Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume.

Lumina si faptele credintei, Editura Doxologia

marți, 6 martie 2018

Apus magic-Kansas,Statele Unite ale Americii

Kansas, Statele Unite ale Americii                                                                                           
 FOTO: National Geographic Creative                                                                                            

 Kansasul este cunoscut pentru peisajele sale, culturile agricuole şi datorită cărţii “Vrăjitorul din Oz”. Campiile din Kansan oferă imagini increbile, atât la răsărit, dar mai ales în timpul amurgului.

Taitei cu mazare si mozzarella

Taitei cu mazare si mozzarella

Ingrediente: 300g taitei,300g mazare,1 ceapa,1 catel usturoi,125 g mascarpone,40g parmezan,1 lingura pesto,1 lingura ulei de masline,sare,piper

Mod de preparare: Se pune la fiert o oala cu apa sarata.Cand clocoteste ,se reduce focul si se pune mazarea curatata.Se lasa 5 minute ,apoi se adauga pastele si se mai lasa la preparat 10 minute .Intre timp se toaca marunt ceapa si usturoiul si se calesc in ulei 5 minute ,amestecand fregvent.Se adauga mascarponele si se lasa la foc mic pana se topeste .Se sareaza si se pipereaza .Se scurg pastele si mazarea .Se pastreaza 2-3 linguri din apa in care au fiert si se amesteca cu sosul de mascarpone .Se amesteca mazarea si pastele cu sosul ,parmezanul ras si pesto.Se serveste imediat.

                                                                        -*-

STIATI CA...
Exista 2 varietati de cicoare rosie:cicoare rosie de Treviso si cicoare rosie de Treviso tarzie Prima are corpul voluminos ,alungit,cu frunzele stranse compact ,gustul amarui si crocanta de nivel mediu .Cea de a doua prezinta lastari de forma regulata ,uniformi si compacti ,frunze inguste si stranse ,este crocanta ,cu gust amarui pronuntat.

joi, 1 martie 2018

Dragoslavele-Saua Prislopul-Varful Albescu-Varful Raiosul-Varful Leaota * muntii Leaota


Dragoslavele-Saua Prislopul-Varful Albescu-Varful Raiosul-Varful Leaota * muntii Leaota

Timp de mers: 6 – 7 ore
Distanta parcursa: 15.7 km
Diferenta de nivel: 1480 m
Panta medie: 5°
Grad de dificultate: ridicat
Marcaj: -Banda galbena
Observatii: nerecomandat iarna, poate prezenta probleme orientare pe vreme rea in partea superioara, nu exista apa pe traseu