Titu MAIORESCU (1840-1917) * Mason

MAIORESCU, Titu Liviu (1840-1917) Critic literar, estetician şi om poli­tic

*Francmason roman

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Absolvă, ca şef de promoţie, Academia Theresiană din Viena (1851-1858), continuându-şi studiile la Berlin şi Giessen, unde obţne doctoratul cu titlul Magna cum Laudae (1859). În următorii ani, îşi ia licenţa în litere şi filosofie (1860) la Sorbona şi licenţa în drept (1861). Reîntors în patrie, obţine un post în magistratură la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi profesor universitar de istorie, filosofie şi logică la Iaşi şi la Bucureşti. În 1863 întemeiază la Iaşi, Societatea literară Junimea. În urma unui proces de imoralitate, este suspendat din învăţământ în 1864, dar intră în avocatură şi din nou în învăţământ în 1865, de unde va fi demis iar, în 1868. Regalist şi conservator, intră în politică şi este ales deputat (1874), ocupând succesiv următoarele portofolii ministeriale: al Cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin (1876-1900, cu numeroase prezenţe în ţară), de Justiţie (1900-1901, 1912), de Externe (1911-1912, 1912-1914), iar ca prim-ministru (1912 şi 1913) prezidează Congresul de Pace de la Bucureşti (1913), organizat în urma războaielor balcanice. Între 1884 şi 1909 este profesor la Universitatea din Bucureşti, rector al acestei instituţii (între 1892 şi 1897). Până în 1914 a fost preşedintele Partidului Conservator. În critica literară a susţinut principiul autonomiei estetice şi, prin teoria „formelor fără fond“, a denunţat transplantarea formală a unor instituţii şi reforme inadecvate situaţiilor prin care trecea România la sfârşitul secolului al XIX-lea. A introdus criteriul estetic în judecarea valorilor poetice (“O cercetare critică asupra poe­ ziei române de la 1867”), a studiat unele probleme de lingvistică (“Despre scrierea limbii române”) şi a contribuit la afirmarea unor reprezentanţi iluştri ai literaturii autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ion Slavici (“Critice”, 3 vol.). A fost logician (principala sa lucrare în domeniu este “Logica”), orator (vezi “Discursurile parlamentare”) şi memorialist (“Însemnări zilnice”) de excepţie. În 1867 a fost numit membru al Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română), fiind ales apoi vicepreşedintele acesteia în 1880 şi preşedintele secţiunii literare, în 1889.

Iniţiat, asemenea majorităţii junimiştilor, în Loja ieşeană Steaua României, la 26 noiembrie 1866 (loja al cărei Venerabil era George Suţu, fusese constituită la 18 august acelaşi an). După câteva luni, la 11 februarie 1887, primeşte gradele de Companion şi Maestru, tot în această lojă.

Gheorghe MAGHERU (1802-1880 ) *Mason

MAGHERU, Gheorghe (1802-1880) General şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Participă în armata rusă la campania acesteia din 1829-1830. Intrat în magistratură, a fost preşedinte de tribunal şi prefect de Romanaţi (1846-1848). Apropiat al „fratelui“ Nicolae Bălcescu, participant activ la Revoluţia de la 1848, membru al Guvernului Provizoriu, organizator al taberei militare de la Râureni-Troianu (Vâlcea), plecat în exil până în 1859, când a fost un aprig luptă­tor pentru Unirea Principatelor, ca membru al Adunărilor ad-hoc.

Nu se cunosc (încă), locul şi data iniţierii sale. Horia
Nestorescu-Bălceşti l-a găsit înregistrat ca vechi mason în nişte liste datând din 1887.

Stefan LUPASCU(1909-1988) * Mason

LUPAŞCU, Ştefan A. (1909-1988) Filosof şi om de ştiinţă

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Stabilit la Paris. Obţine doctoratul la Sorbona, cu lucrarea « Du devenir logique et de l’affectivite ». Manifestă preocupări în domeniul filosofiei, ştiinţelor naturii, logicii şi epistemologiei şi cercetează raporturile dintre ştiinţa şi arta contemporană. S-a impus ca unul dintre marile spirite ale culturii umaniste europene, principala caracteristică a creaţiei sale fiind interdisciplinaritatea. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: « Logique et contradiction » (1947), « Le principe d’an­tagonisme et la logique de l’energie » (1951), « Les trois matičres » (1960), « L’energie et la matičre vivante » (1962), « Science et art abstrait » (1963), « L’energie et la matičre psychique » (1974), « Psychisme et sociologie » (1978), « L’Univers psychique. La fin de la psychanalyse » (1979). O selecţie a acestor lucrări a apărut şi în limba română, sub titlul « Logica dinamică a contradictoriului » (1982). În 1991 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Istoria masonică a reţinut numeroase date, legate de participarea sa la diverse evenimente ale Ordinului (preluare după Horia Nestorescu-Bălceşti): delegat al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), la aprinderea luminilor Lojii Dimitrie Cantemir din Iaşi (1928), membru al Lojii bucureştene Fraternitatea Aliată şi semnatar al Convenţiei de unificare a Marii Loji Simbolice de Rit Ioanit din Transilvania, cu MLNR (1930), membru al Lojii bucureştene Sever Pleniceanu, reprezentant al acesteia la Conventul Solemn de la Iaşi, al Franc-Masoneriei Române Unite (FMRU) şi şef al Secretariatului general al Consiliului Federal Suprem al FMRU (1935); în acelaşi an, a fost garant de amiciţie pe lângă FMRU al Masoneriei din Turcia, îndeplinind aceeaşi funcţie în loja sa, din partea Marilor Loji Parahyba (Brazilia) şi Cuscathan (San Salvador).

Mihail Kogalniceanu(1817-1891) * Mason

KOGĂLNICEANU, Mihail (1817-1891) Istoric, scriitor, publicist şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

*Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

Studii la Luneville şi Berlin. Profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană (1843). În cuvântul de deschidere la acest curs, a afirmat printre primii ideea potrivit căreia cunoaşterea istoriei patriei este o chezăşie a afirmării naţionale. A publicat documente istorice în revista “Arhiva românească” (1840-1841 şi 1845) şi a redactat periodice de orientare patriotică şi democratică, precum: “Alăuta românească”, “Dacia literară” (1840), “Propăşirea” (1844), “Steaua Dunării” (1855-1860). Nu a participat direct la Revoluţia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina paşoptistă. În emigraţie a redactat “Dorinţele partidei naţionale din Moldova, având, la revenirea în ţară, un rol important în pregătirea Unirii Principatelor. A fost de mai multe ori ministru: de Interne (1863, 1868-1870, 1879-1880), de Externe (1876, 1877-1878) şi prim-ministru (1863-1865). Şi-a legat numele de secularizarea averilor mânăstireşti şi de reforma agrară, înfăptuite pe timpul principelui (mason, probabil, şi acesta) Alexandru Ioan Cuza şi de actul proclamării Independenţei de stat a României (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (şi el mason). A scris: « Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des valaques transdanubiens », vol. I, referitor la perioada 1241-1792, o autobiografie (« Iluzii pierdute. Un întâiu amor »), proză istorică (« Trii zile din istoria Moldovei »), proză satirică (« Fiziologia provinţialului la Iaşi », « Adunările dănţuitoare »), un roman neterminat (« Tainele inimii »). A fost printre pri­mii membri aleşi ai Academiei Române (1868), instituţie unde a ocupat şi fotoliile de preşedinte al secţiunii istorice (1869) şi preşedinte al Academiei (1887-1890).

Încă din 1844 era Venerabilul unei loji bucureştene. Fiul său, Vasile M. Kogălniceanu (1863-1941) a fost, de ase­menea, franc-mason.

Take IONESCU(1858-1922) * Mason

IONESCU, Dumitru (Take) (1858-1922) Om politic, diplomat, avocat şi reputat orator

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Obţine doctoratul în drept la Paris, în 1881. În perioada 1891-1922 a fost succesiv ministru, deţinând portofoliile Instrucţiunii Publice şi Cultelor, de Interne, fără portofoliu, de Externe, de Finanţe; între 1917 şi 1918 a fost vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi apoi
prim-ministru (1921-1922). În tinereţe a fost liberal, colaborând la „Românul“. În 1887, împreună cu Nicolae Fleva, de la liberali şi Nicolae Filipescu, de la conservatori, pune bazele „Ligii de rezistenţă“. După numai doi ani, trece la conservatori, dar şi aici intră în conflict cu Petre P. Carp. În 1909 fondează Partidul Conservator-Democrat, iar în 1915 întemeiază şi conduce, la Paris, Consiliul Naţional al Unităţii Române. Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.

                                                            *VA URMA *

Ion C INCULET(1884-1940) * Mason

INCULEŢ, Ion C. (1884-1940) Om politic basarabean

*Franc-mason roman

*Foto:Licenta PEXELS

A urmat seminarul teologic la Chişinău şi studii universitare la Juirev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie-martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitori şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski (şi el mason), revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, deputat în Parlamentul României, ministru al portofoliilor Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936-1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronun­ţat discursul de recepţie intitulat “Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică”, pe care l-a început astfel: „Adânc emoţionat, iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, al unei părţi locuite de români, cari nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile acestea cu deosebirile lui“.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A fost Mare Maestru al Franc-Masoneriei române.

Garabet IBRAILEANU(1871-1936) *Mason

IBRĂILEANU, Garabet (1871-1936) Critic, istoric literar şi romancier

*Ana Deveanu blog

*Franc-mason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Licenţiat în filosofie (1896), profesor de liceu la Bacău şi Iaşi (1900-1908), doctor în litere (1912), profesor universitar de istoria literaturii la Iaşi. A colaborat în tinereţe la presa socialistă şi apoi la revista şi cenaclul „Viaţa românească“. A susţinut doctrina poporanismului în literatură şi a fost teoretician al specificului naţional. Principalele lucrări sunt: “Literatura şi socie­tatea”, “Spiritul critic în cultura românească”, “Creaţie şi analiză”, “Studii literare”, “Adela”, “Privind viaţa”. A obţinut Premiul Naţional în 1933 şi a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (1948).

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.

Horia HULUBEI (1896-1972) *Mason

HULUBEI, Horia (1896-1972) Fizician

*Francmason roman

*Foto:Licenta Pexels

Îşi susţine doctoratul la Paris, după care parcurge treptele ierarhiei didactice de la asistent (1936) până la profesor şi, în această calitate, devine rector al Universităţii din Bucureşti. A descoperit elementul 87 al Tabelului lui Mendeleev, pe care l-a botezat, în amintirea provinciei sale natale, Moldavium. A elaborat lucrări de spectroscopie, fizica particolelor elementare şi fizică nucleară, organizând primele cercetări româneşti în domeniul fizicii atomice. Membru corespondent (1937) şi membru titular (1946) al Academiei Române.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. În decembrie 1944 făcea parte, alături de generalul Pandele şi jurnalistul N. D. Cocea, din Comitetul care a hotărât convocarea Conventului privind reaprinderea lumi­nilor masonice în România. În perioada 1945-1948 a fost „membru al Comitetului de reorganizare şi conducere a Franc-Masoneriei «progresiste» române, acceptată şi controlată de Partidul Comunist“ (Horia Nestorescu-Balceşti).

Ion HELIADE RADULESCU(1802-1872) * Mason

HELIADE-RĂDULESCU, Ion (1802-1872) Scriitor, lingvist, gânditor şi om politic

*Francmason roman

Foto:Licenta PEXELS

*Ana Deveanu blog

Fondator al „Societăţii Literare“ (1827), al „Societăţii Filarmonice“ (1833), director al Arhivelor Statului, mem­bru al Guvernului Provizoriu şi al Locotenenţei Domneşti de la 1848, deputat (1864). Spirit enciclopedic, a scris lucrări de teorie literară (“Regulile sau gramatica poeziei”, “Curs întreg de poezie”), meditaţii preromantice (“O noapte pe ruinele Târgoviştei”), elegii (“Dragele mele umbre”), epopee (“Mihaiada”), mitul folcloric (“Sburătorul”), poeme de sugestie auto­biografică (“Serafimul şi heruvimul”, “Visul”), satire şi fabule politice (“Muştele şi albi­nele”, “Un muieroi şi o femeie”), proză sa­tirică (“Domnul Sarsailă, autorul”) şi numeroase traduceri din Boileau, La Fontaine, Dante, Goethe, Byron, Lamartine. Atras de saint-simonism şi fourierism, creează o variantă ortodoxă a socialismului creştin (“Santa Cetate”). Ca filosof, a elaborat o dialectică originală bazată pe triada Spirit – Materie - Univers (“Istoria critică universală”, “Echilibrul între antiteze”).

Conform datelor prezentate de Horia Nestorescu-Bălceşti, „se zice că pe Eliade, în 1833-1835, l-ar fi introdus în lojă, dr. Alcibiad Tavernier (G. Bog­dan-Duică); după tradiţia familiei Eliade, Lazăr l-a introdus pe Eliade în tainele Masoneriei“. Oricum, în 1843 făcea parte din Loja bucureşteană Frăţia; în 1859, având gradul 18, participă la aprinderea luminilor Lojii bucureştene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru se pare că a devenit în 1861.

Bogdan - Petriceicu HASDEU (1838-1907) * Mason

HAŞDEU, Bogdan-Petriceicu (1838-1907) Scriitor, lingvist, folclorist şi istoric

*Francmason roman

*Ana De veanu blog

*Foto:Licenta Pexels

Militant unionist, antidinastic, antijunimist. Preşedinte al „Asociaţiei enciclopedice române“ şi membru al unor societăţi ştiinţifice străine din Baltimore, Cracovia şi Paris. Membru al Societăţii Academice Române (1877) şi vicepreşedinte, în mai multe rânduri, al Academiei Române, în perioada 1885-1906. A scris versuri romantice (“Sarcasm şi ideal”), proză realistă (“Duduca Mamuca”) şi istorică (“Ursita”), dramă istorică (“Răzvan şi Vidra”), come­die (“Trei crai de la Răsărit”). Spirit enci­clopedic, a pus bazele lingvisticii, filologiei şi lexicografiei ştiinţifice româneşti, fiind primul lingvist român care a folosit me­toda comparativ-istorică. A formulat teoria circulaţiei cuvintelor (“Cuvinte den bătrâni”) şi a proiectat un vast dicţionar al limbii române (“Etymologicum Magnum Romaniae”).
Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale. Următoarele cuvinte, care îi aparţin, pot fi considerate relevante în ceea ce priveşte aderenţa sa la Ordin: „Ce este Românismul? El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Libertatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Adevă­rul. Românismul este Umanitate, Libertate şi Adevăr“.

                                                                 *VA URMA*

Spiru HARET(1851-1912) * Mason

HARET, Spiru (1851-1912) Matematician, sociolog, pedagog şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Creative Commons

Obţine licenţa în matematică (1875) şi fizică (1876) la Paris, fiind primul doctor român în matematică. Teza sa “Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare” a adus contribuţii originale în mecanica cerească. Revenit în ţară, ocupă postul de profesor la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1878), Şcoala de poduri şi şosele (1882), Şcoala specială de artilerie şi geniu (până în 1890). Inspector şcolar general, secretar general şi ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, membru corespondent (1879), membru titular (1892) şi vicepreşedinte al Academiei Române (1904-1906). A reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate gradele, iniţiind haretismul – mişcare de esenţă poporanistă, prima mare acţiune culturală de masă a învăţătorimii române în mediul sătesc. A fost unul dintre primii sociologi, care a propus aplicarea legilor fizicii în studiul societăţii, scriind în premieră mondială lucrarea “La mécanique sociale”, tradusă în limba română, la Editura Ştiinţifică, abia în 1969.

Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale, care s-a petrecut, probabil, în Franţa.

Pan HALIPPA (1883-1979) * MASON

HALIPPA, Pan.(telimon) (1883-1979) Publicist şi om politic basarabean

*Francmason roman

*Foto:Creative Commons

A militat pentru alipirea Basarabiei la patria-mamă. Deputat permanent (din 1918), preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, de mai multe ori ministru, deţinător a diverse portofolii. Refuzând colaborarea cu comuniştii sovietici, a fost închis, deportat, marginalizat. Membru cores­pondent al Academiei Române (din 1918).

Conform datelor prezentate de Horia Nestorescu-Bălceşti, la 21 iunie 1923 era membru emerit al Suveranului Sanctuar al României şi, în acelaşi an, la 29 decembrie, reprezenta Loja Libertatea, din Chişinău, la Conventul anual al Marii Loji Naţionale din România (MLNR). În 1925 făcea parte din Comisia de relaţii externe a MLNR. A mai îndeplinit şi funcţia de garant de amiciţie în ţara noastră al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo.