Opriți toate componentele electronice * Pericol pe timp de furtuna

 

Opriți toate componentele electronice

*Pericol pe timp de furtuna

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Nu utilizați un telefon mobil, radio sau GPS. Mai bine le oprești. Nu este confirmat faptul că un telefon mobil poate atrage fulgerul, dar cu siguranță nu doriți să fiți cel care îl testează. Dacă fulgerul lovește o persoană, rezistența ridicată a pielii umane va face ca aceasta să curgă prin piele și să nu provoace răni interne grave. Cu toate acestea, acest lucru se aplică numai în cazurile în care materialele conductive, cum ar fi un telefon mobil, nu sunt în contact cu pielea. Acestea permit fulgerului să pătrundă în corp și să provoace răni organelor interne.

                                                            *VA URMA

Nu cautati adapost sub un copac solitar * Pericolul furtunii

 

Nu căutați adăpost sub un copac solitar

#Pericolul furtunii

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Furtuna din pădure este foarte periculoasă. Evitați să vă ascundeți sub un copac solitar într-o pajiște sau câmp. Ar trebui să vă țineți înălțimea departe de copacii solitari. Vă puteți ascunde în siguranță într-o pădure sau pădure densă sau într-un stand inferior. Chiar și mai adânc în pădure, ești mai sigur decât pe marginea ei. Dacă nu ai timp să te ascunzi, găsește un copac mai mic, la cel puțin 2 metri distanță de trunchiul său. Ține-ți picioarele unite și izolează-le de pământul umed. De exemplu, stați pe un rucsac sau alt material izolant.

                                                                   *VA URMA

Lasa-ti spatiu liber * Pericolul furtunii

Lăsați spațiul liber

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Dacă sunteți prins de o furtună în natură în aer liber, pe câmp sau pe pajiște, găsiți adăpost. Fulgerul alege un loc înălțat, care este figura ta în picioare pe pajiște. Căutați o adâncitură sau un șanț în care să încercați să vă ascundeți. Asigurați-vă că nu vă întindeți pe pământ, ci stați ghemuit cu picioarele și brațele împreună. Picioarele ar trebui să atingă solul cu cea mai mică zonă posibilă.

                                                  *VA URMA

Nu continuati drumetia * Pericol pe timp de furtuna

 

Nu continuați drumeția

*Ana Deveanu blog

*Pericol pe timp de furtuna 

*Foto:Licenta PEXELS

Cu excepția cazului în care furtuna a început și auziți de la distanță că începe să tune, asigurați-vă că nu continuați drumeția în ipoteza că furtuna vă va ocoli. Încercați să găsiți un adăpost  dacă este posibil, așteptați într-un loc sigur, cum ar fi o cabană de munte sau o mașină.

                                                             *VA URMA

Coborati repede de pe varful muntilor * Pericol pe timp de furtuna

 

Coborâți repede de pe vârfurile munților

*Pericol pe timp de furtuna

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Atunci când o furtună se apropie în pădure sau sunteți sus în munți, trebuie să coborâți rapid de pe creastă și vârfurile munților în vale. Vârfurile munților sunt amenințate de fulgere cu probabilități de până la 10 ori mai mari. Chiar dacă vă aflați la 100 de metri sub creastă, există încă un mare risc de a fi loviți de fulgere. Chiar și șeile de munte nu sunt sigure în timpul unei furtuni.

                                                         *VA URMA

Cum aflam cat de departe este furtuna * Pericol pe timp de furtuna

Pericol pe timp de furtuna

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

O furtună vine adesea în mod neașteptat și poate ajunge la o persoană aproape oriunde. În mod ideal, atunci când te prinde acasă, de obicei nu prezintă niciun risc. Cu toate acestea, este diferit atunci când ești prins de o furtună în pădure, în aer liber sau în timp ce faci drumeții. O astfel de situație poate pune viața în pericol și aproape în fiecare vară, ca urmare a trăsnetului, o viață umană se stinge. Ce să faci atunci sau să nu faci atunci când te prinde o furtună în natură?

Cum să aflăm cât de departe este furtuna?

Când o furtună în natură te prinde, este bine să știi cât de departe este de tine. Puteți afla numărând timpul dintre vizionarea fulgerului și auzul tunetului. Aceste două fenomene apar în timpul unei furtuni în același timp, dar sunetul se răspândește mult mai lent, la o viteză de 330 m / s. Pentru a calcula distanța aproximativă a unei furtuni, înmulțiți numărul de secunde de la bliț la estompare cu viteza sunetului în aer , adică 330. De exemplu, numărul de secunde de la fulger la estompare este 10, deci calculăm distanța furtunii 10 sx 330 metri = 3.300 metri. Deci furtuna este la peste 3 kilometri distanță de tine. Dacă timpul dintre fulgere și tunet este mai mic de 5 secunde, există pericolul și ar trebui să vă ascundeți imediat.

                                                           *VA URMA

Duiliu ZAMFIRESCU *Mason

ZAMFIRESCU, Duiliu (1858-1922) Scriitor, avocat şi diplomat

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Secretar de legaţie la Roma (1888-1906), Atena (1892) şi Bruxelles (1892-1894) şi membru în Comisia Europeană a Dunării. Opera sa literară cuprinde lirică romantică (“Imnuri pagâne”), nuvele, traduceri, corespondenţă şi romane de observaţie socială şi caracterologică (ciclul Comăneştenilor: “Viaţa la ţară”, “Tănase Scatiu”, “În război”, “Îndreptări”, “Ana”). Membru al Societăţii literare „Junimea“ (1883), membru corespon­dent (1898) şi titular (1908) al Academiei Române, al cărei vicepreşedinte a fost în 1918.

Iniţiat, se pare, în Loja ieşeană Steaua României, în anul 1867; la 18 noiembrie 1867 a primit gradul de Com­panion în aceeaşi lojă.

Traian VUIA (1872-1950 ) * Mason

VUIA, Traian (1872-1950) Inginer şi inventator, pionier al aviaţiei mondiale, constructorul primului avion din lume, brevetat în Franţa în 1903.

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

A mai inventat un generator original de abur cu randament termic mare, brevetat în mai multe ţări. Membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919); a participat în mişcarea de rezistenţă în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind preşedintele Frontului Naţional Român din Franţa.

A fost iniţiat la 4 august 1919, în Loja pariziană Ernest Renan, împreună cu Al. Vaida-Voevod şi cu ceilalţi membri ai delegaţiei române participanţi la Conferinţa de Pace de la Paris.

                                                     *VA URMA

Tudor Vladimirescu * Mason

VLADIMIRESCU, Tudor

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Referindu-se la calitatea de iniţait a acestuia, col. dr. Mircea Dogaru precizează: “încă enigmaticul Tudor Vladimirescu nu numai că se încăpăţâna să se adreseze cu “Fraţilor” şi “Fraţi locuitori ...”, dar şi avea, în pofida zbuciumului unor istorici patrioţi talibani de ieri şi de astăzi, legături cu o societate patronată de ţarul Alexandru I, pe care o numim încă Eteria deşi se numea, în realitate, “Philike Hetairia” (Societatea Frăţia).

                                                     *VA URMA

Ion VOINESCU II(1816-1855) *Mason

VOINESCU II, Ion (1816-1855) Ofiţer şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Maior în oştirea Ţării Româneşti (1836), aghiotant domnesc (1841), secretar al „Asociaţiei literare“ (1845), participant la Revoluţia de la 1848. În 1847 făcea parte din Loja Frăţia.

                                                            *VA URMA

Alexandru VAIDA-VOEVOD(1872-1950) *Mason

VAIDA-VOEVOD, Alexandru (1872-1950) Medic şi om politic

*Ana Deveanu blog

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

În timpul studiilor de medicină efectuate la Viena, salută delegaţia română care a adus aici Memorandumul (1892) şi participă la organizarea unui congres care critica stă­pânirea maghiară în Transilvania (1896). Conducător al Partidului Naţional Ro­mân din Transilvania şi al Partidului Naţional-Ţărănesc, reprezentant al românilor din Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, citeşte în 1918 în acest Parlament, Declaraţia de valorificare a dreptului de autodeterminare al Naţiunii Române. A fost ales de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
(1 Decembrie 1918), membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918-1920) şi membru al delegaţiei care a prezentat regelui Ferdinand I, Actul Unirii. Dan Amedeo Lăzărescu îi prezintă astfel activitatea: „Între decembrie 1919 şi martie 1920 s-a aflat în fruntea Guvernului României, calitate în care, după întoarcerea lui Ionel Brătianu, a condus delegaţia ţării noastre la Conferinţa de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne (de trei ori – n.n.) în guvernele formate de Partidul Naţional-Ţărănesc (10 noiembrie 1928–6 iunie 1930 şi 13 iunie–9 octombrie 1930) şi apoi din nou prim-ministru (6 iunie–10 august 1932 şi 4 ianuarie–13 noiembrie 1933). În martie 1945 a fost arestat, iar apoi deţinut cu do­miciliu forţat până la sfârşitul vieţii“.

După Dan Amedeo Lăzărescu, Vaida-Voevod a solicitat primirea în Loja intelectuală Ernest Renan, în primele luni ale anului 1919: „După ce Brătianu a semnat în numele României, la 28 iunie 1919, Tratatul de Pace cu Germania, în Galeria oglinzilor din Castelul de la Versailles, el a părăsit Parisul şi a revenit în ţară...“. În acest context, Vaida-Voevod a fost audiat la 7 iulie 1919, în vederea iniţierii care a avut loc abia la 4 august, fiind primit ucenic în loja în care a solicitat acest lucru. La 20 septembrie 1919 a participat la Paris, ca invitat spe­cial, la şedinţa de închidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franţa. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Clemenceau şi cu George Lloyd, ei înşişi membri ai acestei societăţi secrete, în cu totul alte condiţii decât Ionel Brătianu. Pe bună dreptate, V. V. Tilea aprecia în lucrarea sa “Acţiunea diplomatică a României”, publicată în 1925, că Alexandru Vaida-Voevod a ştiut “să construiască pretenţiilor noastre o bază armonizată cu interesele Aliaţilor, izbutind să câştige României, în scurt timp, locul şi rolul cel mai important între toate statele Europei Centrale şi Orientale“.

După Horia Nestorescu-Bălceşti, la 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (deci primise deja gradul 33), iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.

                                                                       *VA URMA

Nicola URSU*Horia - Mason

URSU, Nicola, zis Horea (Horia) din Albac

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Fruntaş al ţăranilor din localitatea sa, al cărui renume a crescut în urma vizitelor efectuate la Viena, chiar la curtea împăratului austriac Iosif al II-lea. Conducător al răscolei ţărăneşti din Transilvania, din anul 1784, alături de Cloşca şi Crişan. La 28 februarie 1785, Horia şi Cloşca sunt executaţi prin tragere pe roată. S-a considerat că execuţia a fost, în vremea respectivă, o execuţie masonică.
Col. dr. Mircea Dogaru precizează într-un studiu al său: “În ceea ce ne priveşte, am subliniat adesea că “Frăţia”, ca organizaţie românească este prezentă încă în 1784, Horea fiind în contact de “Frăţia de cruce” din Viena, prin omul de legătură “Salis”, că horenii se numeau “frăţii ale sale” şi apare la lumină o organizare teritorială pe “frăţii” (“fratusii”). Tot Mircea Dogaru face referire la “bizara declaraţie a lui Cloşca de la Tibru (l2/23 noiembrie 1784), dată vice-colonelului Schultz şi încheiată cu invocarea drepturilor omului: “Noi vom muri fericiţi că exemplul nostru va garanta urmaşilor Drepturile Umanităţii!”. În 1997, eminentul ziarist de la Evenimentul zilei, Corneliu Ciocan, i-a dedicat un studiu important, intitulat “Horea, conducătorul răscoalei de la 1784, era franc-mason”.

https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

                                                  *VA URMA

Nicolae TITULESCU (1882-1941) *Mason

TITULESCU, Nicolae (1882-1941) Om politic şi diplomat de talie internaţională

*Franc-mason roman

Foto:Licenta PEXELS

Numit şi „Cavalerul Păcii Mondiale“. După obţinerea licenţei în drept la Paris, revine în ţară ca avocat în Baroul de Ilfov. Profesor universitar de drept civil la Iaşi (1905) şi Bucureşti (1909), deputat (1912), delegat la Conferinţa de Pace de la Trianon (1920), unde a avut un rol deosebit în recunoaşterea graniţelor României Mari. Ministru de Finanţe (1917-1918 şi 1920-1921), ministru plenipotenţiar la Londra (1921), de două ori ministru de Externe (1927-1928 şi 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga Naţiunilor, fiind singurul diplomat ales de două ori ca preşedinte al acestei organizaţii (1930 şi 1931). Membru de onoare (1930) şi membru titular (1935) al Academiei Române. Preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale. A fost unul dintre cei mai străluciţi oratori şi creatori de politică internaţională pentru promovarea şi menţinerea păcii. Îndepărtat din guvern (în august 1936), a emigrat în Franţa. A simpatizat cu adepţii Republicii Spaniole în timpul războiului civil din această ţară (1936-1939). Edouard Herriot, prim ministru al Franţei, una dintre personalităţile celei de-a treia Republici Franceze îl prezenta astfel: “Acest ministru al unei ţări mici face o politică în stil mare. Ce om uimitor! În politica externă e îmbarcat pe o firavă luntrişoară, pe care o conduce ca pe un vapor mare, în politica internă stă călare pe o scândură putrezită, căreia până la urmă îi dă o stabilitate de stâncă”.

Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale, efectuată probabil când se afla la studii în Franţa.

Cristian TELL(1807-1884) * Mason

TELL, Christian (1807-1884) General şi om politic paşoptist

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Ofiţer de la reînfiinţarea oştirii Ţării Româneşti (1830). Participant la Revoluţia de la 1848. Membru al Guvernului Provizoriu şi al Locotenenţei Domneşti de la 1848. Exilat până în 1857, a revenit în ţară participând la pregătirea Unirii Principatelor. Membru al Divanului
ad-hoc şi de mai multe ori ministru: al Cultelor (1862-1863), de Război (1871), al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1871-1874), de Justiţie (1873) şi de Finanţe (1876). În activitatea sa politică a trecut de la sprijinul deschis acordat domnitorului şi, probabil, fratelui Alexandru Ioan Cuza, la conservatorism.

În 1843, împreună cu fraţii Nicolae Bălcescu şi Ion Ghica, aprinde luminile Lojii bucureştene Frăţia. A susţinut în 1857, alegerea deputaţilor masoni pentru Divanul ad-hoc.

     *https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

Barbu STIRBEI (1799-1869) * Mason

ŞTIRBEI, Barbu Dimitrie (1799-1869) Domn al Ţării Româneşti (1849-1853 şi 1854-1856)

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Membru al unei familii de boieri valahi, al cărei întemeietor, Cernică Izvoranul, poreclit Ştirbei, l-a slujit pe Constantin Brâncoveanu (1688-1714). La 18 ani pleacă la studii în Franţa, revenind după patru ani. Ocupă funcţii administrative, precum sameş al Vistieriei (1829), vornic al Poliţiei, membru al Comitetului care a redactat Regulamentele Organice, secretar al statului (1831), logofăt al „Trebilor bisericeşti“ (1833-1841) şi al Justiţiei (1837). Candidat la tronul Ţării Româneşti în 1834 şi 1842 şi ministru de Interne (1844-1847), în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Între 1847 şi 1849 a stat la Paris. S-a preocupat de construirea Teatrului Naţional din Bucureşti, amenajarea grădinilor Cotroceni şi Cişmigiu, modernizarea administraţiei, învăţământului, armatei şi domeniului agrar.

Iniţiat în 1819, când se afla la studii la Paris.

                                                             *VA URMA

Ioan SONERIU (1896- ) * Mason

ŞONERIU, Ioan (1896-) Jurist şi om de stat

*Ana Deveanu blog

*Francmasoni romani

*Foto:Licenta PEXELS

Stabilit în străinătate după 1944. În perioada interbelică, după doctoratul în drept, susţinut la Paris, ocupă câteva funcţii importante în administraţie şi în politică: şef de cabinet la Ministerul de Justiţie, director al închisorilor, avocat în Contenciosul Statului, membru al Paridului Poporului al lui Averescu, senator şi deputat, secretar general la Ministerul de Interne (1931), în acelaşi an fiind primit în Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta. Delegat al României în timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial pe lângă Crucea Roşie Internaţională, la Geneva, în Elveţia.

După datele prezentate de Horia Nestorescu-Bălceşti, se pare că a intrat în Masonerie în 1944. După 1947 a fost membru al unei loji a românilor emigraţi. Membru al Marelui Magister de la Roma al Ordinului Cavalerilor de Malta, ambasador pe lângă UNESCO al acestui Ordin, iar din 1992, ambasador al Ordinului în ţara noastră.

                                                                   *VA URMA

Ion D. STRAT(1936 sau1838-1879) * Mason

STRAT, Ion D. (1836 sau 1838-1879) Economist şi om politic

*Foto:Licenta PEXELS

*Ana Deveanu blog

Licenţiat în drept la Berlin (1859). În 1860 inaugurează la Universitatea din Iaşi, cu prilejul deschiderii acesteia, prima Catedră de economie politică. A predat după 1864, “Tractatu completu de economie politică” şi la Universitatea din Bucureşti. A ocupat portofoliile ministeriale la Finanţe (1865, 1876), Culte (1866-1867) şi a fost agent diplomatic la Paris şi Istanbul (după 1870).

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. În 1863 a fost membru fondator al Lojii Înţelepţii din Heliopolis, din Orientul Bucureşti.

Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

                                                                                    *VA URMA

Marcel Victor SHAPIRA SLAVESCU * Mason

SHAPIRA, Marcel SLĂVESCU, Victor (1891-1977) Economist şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

După ce a obţinut doctoratul în ştiinţe economice şi financiare la Halle, devine funcţionar la Banca Românească şi director general la Societatea Naţională de Credit Industrial. După 1925 a fost profesor de monedă, credit, schimb, studiu şi tehnică bancară la Academia de Înalte Studii Comerciale din Bucureşti, de mai multe ori deputat liberal, subsecretar de stat la Finanţe (1933-1934) şi ministru de Finanţe (1934-1935), director al Departamentului Înzestrării Armatei (1939). Principalele sale lucrări sunt: “Marile bănci comerciale din România” (1915), “Organizaţia de credit a României” (1922), “Finanţarea întreprin­derilor economice” (1927), “Analiza critică a bilanţului unei întreprinderi” (1928), “Finanţarea consumaţiunei” (1928), “Tratat de bancă”, vol. I-II (1930-1931), “Probleme economice actuale” (1932), “Curs de economie naţională” (1936, 1942) etc. Membru corespondent (1936) şi membru titular (1939) al Academiei Române.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A ajuns în ierarhia gradelor masonice până la al 30-lea (Cavaler Kadosch).

                                                                    *VA URMA

Mihail SADOVEANU(1880-1961) *Mason

SADOVEANU, Mihail (1880-1961) Scriitor şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Între 1900 şi 1919 a fost director al Teatrului Naţional din Iaşi. La 24 de ani era copist la Casa Şcoalelor, iar la 27 de ani, subşef de birou la Direcţia artelor din Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, inspector al cercurilor culturale. În 1908 a devenit vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, iar apoi preşedintele acesteia. Membru corespondent (1916) şi membru titular (1921) al Academiei Române. Obţine Premiul Naţional în 1924. A fost redactor la “Sămănătorul”, “Cumpăna”, “Însemnări literare”, “Însemnări ieşene”, unul dintre principalii colaboratori ai “Vieţii româneşti”, director al “Adevărului” şi al “Dimineţii”. Opera sa literară cuprinde povestiri şi romane istorice (“Neamul Şoi­măreştilor”, “Fraţii Jderi”, “Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă”, “Creanga de aur”, “Nicoară Potcoavă”), proză de investigaţie socială (“Bordeenii”, “O istorie de demult”, “Venea o moară pe Siret”, “Baltagul”, “Hanul Ancuţei”), naraţiuni şi descrieri (“Ţara de dincolo de negură”, “Nopţile de Sânziene”, “Valea Frumoasei”, “Nada Florilor”, “Locul unde nu s-a întâmplat nimic”) etc. A mai scris studii, povestiri şi romane inspirate de apartenenţa sa la Ordinul Masonic şi de credinţa într-o lume mai bună (“Lumina vine de la Răsărit”, conferinţă ţinută în 1945; “Lupta pentru pace. Al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii la Varşo­via, conferinţă ţinută la 19 decembrie 1950 în sala Ateneului Român; romanul “Mitrea Cocor”). În perioada interbelică a fost membru al Partidului Agrar, deputat (1926), senator şi preşedinte al Senatului (1931), iar după Al Doilea Război Mondial, în virtutea ideilor sale, trece de partea comuniştilor, fiind membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1961), conducătorul de­legaţiei României la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949), membru în Consiliul Mondial al Păcii.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. Între 1927 şi 1930 a fost Venerabilul Lojii ieşene Dimitrie Cantemir, iar din 1932 al Lojii Moldova, din acelaşi orient. Între 1930 şi 1935 a îndeplinit următoarele demnităţi masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naţionale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR şi Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.

                                                                        *VA URMA

Alecu Russo(1819-1959) *Mason

RUSSO, Alecu (1819-1859) Scriitor, militant paşoptist şi unionist

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

După studii în Elveţia (1829-1835), a fost asesor judecătoresc la Piatra-Neamţ (1841-1844). Participă activ la Revoluţia de la 1848 din Moldova, apoi Transilvania (la Marea Adunare Populară de pe Câmpia Liber­tăţii de la Blaj, Adunările de la Lugoj, Sibiu şi Dej). Pleacă în exil la Viena şi Paris, de unde revine în 1851 pentru a profesa avocatura şi a lupta pentru Unirea Principatelor. A făcut parte din Divanul ad-hoc al Moldovei (1856) şi a fost director în Ministerul Lucrărilor Publice. Opera sa literară cuprinde: proză memorialistică (“Soveja”, “Amintiri”, “Piatra Teiului”), observaţii asupra realităţilor sociale ale vremii (“Iaşii şi locuitorii lui la 1840”), critică literară (“Critica criticii”, “Poezia popo­rală”), precum şi poemul masonic în proză, “Cântarea României”, „imn răscolitor, dedicat patriei iubite“, care evocă istoria Ţării ca o succesiune ciclică a epocilor de robie şi de libertate. Iată două citate semnificative din poem: „Deci timpul sosit-a... semne s-au ivit pe ceriu... pământul s-a clătinat de bucurie... bles­temul înfricoşat s-a auzit despre apus... şi toate popoarele Europei s-au deşteptat. Priveşte de la miazăzi la miazănoapte, popoarele îşi ridică capul... gândirea se iveşte luminoasă pe deasupra întunericului... Gândirea, duhul dumnezeiesc ce zideşte şi credinţa ce a dat viaţă... lumea veche se prăvăleşte şi pe a ei dărâmături slobozenia se înalţă... Deşteaptă-te!“.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. Ultimele cuvinte, înainte de trecerea în Orientul Etern a acestui „ostaş al propăşirii“, care a avut parte de o viaţă scurtă şi zbuciumată, au fost: „Curaj, prieteni, deşteptaţi-mi patria dacă vreţi să pot dormi în pace...“.

                                                                *VA URMA

Constantin ROSETTI (1816-1885) * Mason

ROSETTI, Constantin A. (1816-1885) Scriitor şi om politic

*Foto:Licenta PEXELS

*Sursa:https://www.blogger.com/blog/post/edit/6659704219711100816/8296306205714545451

După studiile de la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ din Bucureşti, intră în oştire cu gradul de locotenent. Devenit aghiotant domnesc, dar demisio­nează în 1836. A mai ocupat func­ţiile de şef al Poliţiei din Piteşti (1842) şi preşedinte al Tribunalului comercial din Bucureşti. Participant activ la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească este eliberat de Ana Ipătescu, împreună cu ceilalţi membri ai Guvernului Provizoriu alături de care fusese închis. După înfrân­gerea revoluţiei, pleacă în exil la Paris, unde este unul dintre conducătorii emi­graţiei române şi publică revista “România Viitoare” şi ziarul “Republica Română”. Revine în ţară, ocupând, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, postul de ministru al Instrucţiunii Publice (1860), iar după înlăturarea acestuia de la tron, aceeaşi funcţie în 1866, preşedintele Camerei (1876), ministru de Interne (1878, 1881-1882), preşedinte adinterim al Consiliului de Miniştri (în absenţa lui I. C. Brătianu). Ca lider al grupării liberal-radicale a promovat şi idei antimonarhice, democratice, susţinute în ziarul “Românul”, pe care l-a editat începând din 1857. În 1867 a fost numit membru al Societăţii Literare Române, viitoarea Academie Română. A tradus din Byron, Lamartine şi Voltaire. Este autorul volumului de poezii “Cântecele fericirii” şi al volumului de memorii “Scrieri din juneţe şi din esiliu”.

A fost admis în 1844, în Loja Trandafirul Perfectei Tăceri din Paris, primind toate gradele, până la gradul 18 în 1847, tot în această lojă. În 1848 ia parte la înfiinţarea Lojii bucureştene Lumina. În 1923, numele său a fost acordat unui atelier din Bucureşti. Este printre puţinii masoni români prezentaţi în “Dicţionarul Franc-Masoneriei” realizat sub coordonarea lui Daniel Ligou.

                                                              *VA URMA

Constantin ROSENTHAL (1820-1851) *Mason

ROSENTHAL, Constantin Daniel (1820-1851) Pictor şi revoluţionar paşoptist

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

A pictat tablouri de inspiraţie romantică, celebre fiind “România revoluţionară” şi “România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii”, precum şi portrete (“Elena Negri”). A participat la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi Transilvania, fiind arestat în timpul unei „misiuni secrete“. S-a sinucis, se pare, în închisoarea din Pesta, unde fusese trans­portat în vederea interogatoriului.

Membru al Lojii bucureştene Frăţia (1844). După datele prezentate şi comentate de Horia Nestorescu-Bălceşti, în anul următor este iniţiat, din nou, în Franţa, în Loja Trandafirul Perfectei Tăceri, iniţierea bucureşteană fiind considerată „sălbatică, neregulară“. În 1846 a fost ales Maestru de Ceremonii, iar în 1847 a primit gradul de Maestru în aceeaşi lojă din capitala Franţei.

                                                                   *VA URMA

Mihai RALEA(1896-1964) * Mason

RALEA, Mihai (1896-1964) Sociolog, psiholog, eseist şi om politic

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

În 1923 obţine doctoratul în litere la Sorbona, cu teza « L’idée de revolution dans les doctrines socialistes. Étude sur l’évolution de la tactique revolutionnaire »; în acelaşi an scrie şi teza complementară « Revolution et socialisme. Essai de bibliographie ». Reîntors în ţară este numit conferenţiar (1923) şi apoi profesor la Catedra de filosofie şi estetică a Universităţii din Iaşi (1926). A fost, împreună cu George Călinescu, director la „Viaţa românească“ (1933). Principalele sale lucrări sunt: « Istoria ideilor sociale » (1930), « Războiul psihologic – instrument al agresiunii imperialiste » (1954), « Introducere în sociologie », « Contribuţii la istoria societăţii », « Explicarea omului », « În extremul Occident », iar în colaborare – « Istoria psihologiei » (cu C. I. Botez), « Sociologia succesului » şi « Introducere în psihologia socială » (cu Traian Herseni). A formulat idealul unei democraţii sociale, care să îmbine păstrarea libertăţilor individuale cu solidarismul social. Membru al Academiei Române (1948). Deputat naţional-ţărănist de Fălciu (1928, 1932), vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, ministru al Muncii şi Ocrotirii Sociale (1938). În 1938 părăseşte Partidul Naţional-Ţărănesc şi fondează Partidul Socialist-Ţărănesc, care, în 1943, se alătură Frontului Patriotic Antihitlerist. Internat în lagărul de la Târgu Jiu. A fost coautor al Memoriului prin care se solicita ieşirea ţării noastre din războiul antisovietic. După 1944 a îndeplinit următoarele însărcinări: ministrul Artelor (1945), ambasador în S.U.A., director al Institutului de Psihologie al Academiei, şeful Catedrei de psihologie a Universităţii Bucureşti, deputat, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, membru al Consi­liului de Stat, preşedinte al Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii, membru în Consiliul Mondial al Păcii, preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi al Grupului Naţional Român pentru Uniu­nea Interparlamentară.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale, petrecută, probabil, în timpul studiilor în Franţa. Ţinând seama de apartenenţa sa masonică, Guvernul dr. Petru Groza l-a numit ambasador în S.U.A. (supranumită atunci, “Regatul Masoneriei”); mai mult chiar, la solicitarea Anei Pauker (ministru de Externe în acelaşi guvern), a fost ridicat în grad de la Maestru (gradul 3) la Cavaler Rosicrucian (gradul 18). Ulterior, într-un Raport al său, avea să precizeze: „Reuşita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotenţiar, ci, pentru calitatea mea de mason“. Valentin Lipatti, colegul său de la Ministerul Afacerilor Externe, îl caracteriza astfel: „Gândea în fraze scurte, punând accentul pe verbe şi mai puţin pe epitetul ornant. Extrema sa mobilitate spirituală îi îngăduia să meargă, cu acelaşi grad de siguranţă, de la expunerea de idei la notarea de impresii, în senzorialitatea lor cea mai directă. Ralea a fost unul dintre gânditorii români cei mai originali, care a înţeles să-şi clădească întreaga creaţie pe experienţa unei existenţe trăite cu pasiune. O idee pentru care nu ai suferit – mărturisea el – nu-ţi aparţine... Pentru el o faptă bună valora infinit mai mult decât un vers frumos. Avea oroare de artificiu şi preţiozitate în artă ca şi în viaţă: «Fă ceea ce-ţi dictează legea ta personală – nota el – adică dezvol­tă-te sincer, simplu şi complet». Ţintea spre marile valori fundamentale, sacrificând adesea criteriile speciale în favoarea scopurilor generale. Căuta cu înfrigurare adevărul... «Unii – observa el – ca să se menţină într-o regulă de etică, s-au agăţat ca de un stupefiant salvator de toate nimicurile frumoase cu care se încântă copiii bătrâni. Alţii, dimpotrivă, caută Adevărul. Ei nu pot trăi decât privind la lumina Soarelui în faţă, chiar dacă ştiu că-i orbeşte»“. Despre moartea sa, acelaşi Valentin Lipatti spunea: „...a încetat din viaţă la Berlin... într-o zi toridă de august, departe de ţară şi de ai săi. A murit aşa cum trăise: într-o goană veşnică după acţiune. La moartea sa, scriam că nu mi-l pot închipui bătrân şi bolnav, poate paralizat într-un jilţ... Sfârşitul eroului trebuie să concorde cu unitatea sa de caracter. Viaţa lui Mihai Ralea s-a încheiat cu o ultimă călătorie, în care s-a angajat parcă, cu aceeaşi nerăbdare, cu aceeaşi febrilitate, cu care trăise printre noi“.

Eufrosin POTECA(1786-1959) * Mason

POTECA, Eufrosin (1786-1859) Cărturar şi teolog iluminist

*Francmason roman

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

*Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

Profesor la Academia Grecească (1816-1818) şi la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ (1825-1832) din Bucureşti. Audiază la Pisa şi Paris (1818-1825), cursuri de filosofie, teologie şi istorie. Din cauza ideilor iluministe prea radicale, este eliberat din învăţământ şi trimis egumen al Mânăstirii Gura Motrului (1829). În acelaşi an, publică traducerea lucrării “Filosofia cuvântului şi a năravurilor”, aparţinând germanului J. G. Heineccius, prin care explică şi introduce o serie de concepte filosofice în limba română.

Iniţiat, se pare, în perioada studiilor din Italia (1818-1822). În 1830 făcea parte dintr-o lojă bucureşteană.

                                                                      *VA URMA

Vasile POGOR (1833-1906) * Mason

POGOR, Vasile (1833-1906) Scriitor şi jurist

*Ghe NICA Blog

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Licenţiat în drept la Paris, prim-preşedinte al Curţii de Apel din Iaşi, prefect şi primar de Iaşi, membru fondator al „Junimii“, preşedinte al „Societăţii pentru încurajarea junimei române studioase“, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1870).

Iniţiat la 14 martie 1866, în Loja ieşeană Steaua României, într-o lună de zile primind gradele de Companion şi Maestru al aceleiaşi loji. La 5 noiembrie 1866, Marele Orient al Franţei îi eliberează o diplomă, prin care îi recunoaşte gradul 18.

                                                                     *VA URMA

Petrache POENARU (1799-1875) * Mason

POENARU, Petrache (1799-1875) Cărturar iluminist

*Ana Deveanu blog

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXEL

Profesor la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ din Bucureşti (1819), secretar al cancelariei lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi bursier la Viena şi Paris. Obţine în 1827, la Paris, brevetul pentru invenţia tocului rezervor cu piston (stiloul), „un condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală“. Reîntors în ţară în 1832, este pe rând, inspector şcolar şi director al Eforiei şcoalelor (1832) – post în care are merite deosebite în organizarea învăţământului naţional, mare clucer şi membru în Obşteasca Adunare (1841), agă (1851), membru al Consiliului de Stat (1864). Participant la Revoluţa de la 1848 din Ţara Românească, în calitate de membru în Comisia pentru eliberarea ţiganilor. Membru fondator al „Societăţii filantropice“ (1833), „Asociaţiei literare“ (1845), membru de onoare al Societăţii „ASTRA“, unul dintre fondatorii Grădinii Botanice şi al Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, membru al Academiei Române (1870). În discursul de recepţie dedicat şcolii româneşti, rostit în 1871, a ţinut să menţioneze: „În epocile de amorţire ale naţiunilor apar evenimente care, ca rază din cer, luminează popoarelor ochii minţii, în deşteptarea conştiinţei de sine şi le conduce pasul pe calea progresului în dezvoltarea simţului naţional. Un eveniment de această natură, din cele mai memorabile, avem a semnala în istoria patriei noastre înfiinţarea şcoalei marelui dascăl şi înfocat patriot, Georgiu Lazăr, care a deschis românilor calea ştiin­ţei şi preţuirei de limba şi naţionalitatea lor...“.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. Din 1856 a fost Venerabilul unei loji bucureştene.

Ioan PIUARIU-MOLNAR (1749-1815) *Mason

PIUARIU-MOLNAR, Ioan (1749-1815) Om de ştiinţă şi cărturar iluminist

*Francmason roman

*Ana Deveanu blog

*Foto:Licenta PEXELS

Primul medic titrat român (1774). Chirurg al Universităţii din Viena, medic la Sibiu şi profesor de oftalmologie la Şcoala medico-chirurgicală din Cluj. Autor al celei dintâi gramatici româno-germane, al unei istorii universale şi al unui dicţionar român-german. A iniţiat prima publicaţie ştiinţifică medicală, „Sfătuire către studenţii în chirurgie“ (1793) şi a colaborat la redactarea lui Supplex Libellus Valachorum.

Iniţiat în Loja sibiană St. Andreas, la 16 septembrie 1781. Gradele de Companion şi Maestru le-a primit în aceeaşi lojă, la 17 aprilie 1783 şi, respectiv, 13 octombrie 1784.

                                                                *VA URMA