VAIDA-VOEVOD, Alexandru (1872-1950) Medic şi om politic*Ana Deveanu blog
*Francmason roman
*Foto:Licenta PEXELS
În timpul studiilor de medicină efectuate la Viena, salută delegaţia română care a adus aici Memorandumul (1892) şi participă la organizarea unui congres care critica stăpânirea maghiară în Transilvania (1896). Conducător al Partidului Naţional Român din Transilvania şi al Partidului Naţional-Ţărănesc, reprezentant al românilor din Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, citeşte în 1918 în acest Parlament, Declaraţia de valorificare a dreptului de autodeterminare al Naţiunii Române. A fost ales de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
(1 Decembrie 1918), membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918-1920) şi membru al delegaţiei care a prezentat regelui Ferdinand I, Actul Unirii. Dan Amedeo Lăzărescu îi prezintă astfel activitatea: „Între decembrie 1919 şi martie 1920 s-a aflat în fruntea Guvernului României, calitate în care, după întoarcerea lui Ionel Brătianu, a condus delegaţia ţării noastre la Conferinţa de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne (de trei ori – n.n.) în guvernele formate de Partidul Naţional-Ţărănesc (10 noiembrie 1928–6 iunie 1930 şi 13 iunie–9 octombrie 1930) şi apoi din nou prim-ministru (6 iunie–10 august 1932 şi 4 ianuarie–13 noiembrie 1933). În martie 1945 a fost arestat, iar apoi deţinut cu domiciliu forţat până la sfârşitul vieţii“.
După Dan Amedeo Lăzărescu, Vaida-Voevod a solicitat primirea în Loja intelectuală Ernest Renan, în primele luni ale anului 1919: „După ce Brătianu a semnat în numele României, la 28 iunie 1919, Tratatul de Pace cu Germania, în Galeria oglinzilor din Castelul de la Versailles, el a părăsit Parisul şi a revenit în ţară...“. În acest context, Vaida-Voevod a fost audiat la 7 iulie 1919, în vederea iniţierii care a avut loc abia la 4 august, fiind primit ucenic în loja în care a solicitat acest lucru. La 20 septembrie 1919 a participat la Paris, ca invitat special, la şedinţa de închidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franţa. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Clemenceau şi cu George Lloyd, ei înşişi membri ai acestei societăţi secrete, în cu totul alte condiţii decât Ionel Brătianu. Pe bună dreptate, V. V. Tilea aprecia în lucrarea sa “Acţiunea diplomatică a României”, publicată în 1925, că Alexandru Vaida-Voevod a ştiut “să construiască pretenţiilor noastre o bază armonizată cu interesele Aliaţilor, izbutind să câştige României, în scurt timp, locul şi rolul cel mai important între toate statele Europei Centrale şi Orientale“.
După Horia Nestorescu-Bălceşti, la 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (deci primise deja gradul 33), iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.
*VA URMA
.jpg)
