Nicola URSU*Horia - Mason

URSU, Nicola, zis Horea (Horia) din Albac

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Fruntaş al ţăranilor din localitatea sa, al cărui renume a crescut în urma vizitelor efectuate la Viena, chiar la curtea împăratului austriac Iosif al II-lea. Conducător al răscolei ţărăneşti din Transilvania, din anul 1784, alături de Cloşca şi Crişan. La 28 februarie 1785, Horia şi Cloşca sunt executaţi prin tragere pe roată. S-a considerat că execuţia a fost, în vremea respectivă, o execuţie masonică.
Col. dr. Mircea Dogaru precizează într-un studiu al său: “În ceea ce ne priveşte, am subliniat adesea că “Frăţia”, ca organizaţie românească este prezentă încă în 1784, Horea fiind în contact de “Frăţia de cruce” din Viena, prin omul de legătură “Salis”, că horenii se numeau “frăţii ale sale” şi apare la lumină o organizare teritorială pe “frăţii” (“fratusii”). Tot Mircea Dogaru face referire la “bizara declaraţie a lui Cloşca de la Tibru (l2/23 noiembrie 1784), dată vice-colonelului Schultz şi încheiată cu invocarea drepturilor omului: “Noi vom muri fericiţi că exemplul nostru va garanta urmaşilor Drepturile Umanităţii!”. În 1997, eminentul ziarist de la Evenimentul zilei, Corneliu Ciocan, i-a dedicat un studiu important, intitulat “Horea, conducătorul răscoalei de la 1784, era franc-mason”.

https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

                                                  *VA URMA

Nicolae TITULESCU (1882-1941) *Mason

TITULESCU, Nicolae (1882-1941) Om politic şi diplomat de talie internaţională

*Franc-mason roman

Foto:Licenta PEXELS

Numit şi „Cavalerul Păcii Mondiale“. După obţinerea licenţei în drept la Paris, revine în ţară ca avocat în Baroul de Ilfov. Profesor universitar de drept civil la Iaşi (1905) şi Bucureşti (1909), deputat (1912), delegat la Conferinţa de Pace de la Trianon (1920), unde a avut un rol deosebit în recunoaşterea graniţelor României Mari. Ministru de Finanţe (1917-1918 şi 1920-1921), ministru plenipotenţiar la Londra (1921), de două ori ministru de Externe (1927-1928 şi 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga Naţiunilor, fiind singurul diplomat ales de două ori ca preşedinte al acestei organizaţii (1930 şi 1931). Membru de onoare (1930) şi membru titular (1935) al Academiei Române. Preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale. A fost unul dintre cei mai străluciţi oratori şi creatori de politică internaţională pentru promovarea şi menţinerea păcii. Îndepărtat din guvern (în august 1936), a emigrat în Franţa. A simpatizat cu adepţii Republicii Spaniole în timpul războiului civil din această ţară (1936-1939). Edouard Herriot, prim ministru al Franţei, una dintre personalităţile celei de-a treia Republici Franceze îl prezenta astfel: “Acest ministru al unei ţări mici face o politică în stil mare. Ce om uimitor! În politica externă e îmbarcat pe o firavă luntrişoară, pe care o conduce ca pe un vapor mare, în politica internă stă călare pe o scândură putrezită, căreia până la urmă îi dă o stabilitate de stâncă”.

Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale, efectuată probabil când se afla la studii în Franţa.

Cristian TELL(1807-1884) * Mason

TELL, Christian (1807-1884) General şi om politic paşoptist

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Ofiţer de la reînfiinţarea oştirii Ţării Româneşti (1830). Participant la Revoluţia de la 1848. Membru al Guvernului Provizoriu şi al Locotenenţei Domneşti de la 1848. Exilat până în 1857, a revenit în ţară participând la pregătirea Unirii Principatelor. Membru al Divanului
ad-hoc şi de mai multe ori ministru: al Cultelor (1862-1863), de Război (1871), al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1871-1874), de Justiţie (1873) şi de Finanţe (1876). În activitatea sa politică a trecut de la sprijinul deschis acordat domnitorului şi, probabil, fratelui Alexandru Ioan Cuza, la conservatorism.

În 1843, împreună cu fraţii Nicolae Bălcescu şi Ion Ghica, aprinde luminile Lojii bucureştene Frăţia. A susţinut în 1857, alegerea deputaţilor masoni pentru Divanul ad-hoc.

     *https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

Barbu STIRBEI (1799-1869) * Mason

ŞTIRBEI, Barbu Dimitrie (1799-1869) Domn al Ţării Româneşti (1849-1853 şi 1854-1856)

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Membru al unei familii de boieri valahi, al cărei întemeietor, Cernică Izvoranul, poreclit Ştirbei, l-a slujit pe Constantin Brâncoveanu (1688-1714). La 18 ani pleacă la studii în Franţa, revenind după patru ani. Ocupă funcţii administrative, precum sameş al Vistieriei (1829), vornic al Poliţiei, membru al Comitetului care a redactat Regulamentele Organice, secretar al statului (1831), logofăt al „Trebilor bisericeşti“ (1833-1841) şi al Justiţiei (1837). Candidat la tronul Ţării Româneşti în 1834 şi 1842 şi ministru de Interne (1844-1847), în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Între 1847 şi 1849 a stat la Paris. S-a preocupat de construirea Teatrului Naţional din Bucureşti, amenajarea grădinilor Cotroceni şi Cişmigiu, modernizarea administraţiei, învăţământului, armatei şi domeniului agrar.

Iniţiat în 1819, când se afla la studii la Paris.

                                                             *VA URMA