Rugaciunile de dimineata

Rugaciunile de dimineata
 

Sculandu-te din somn, fara lene si cu mintea treaza, sa te departezi de asternut si indata te inchina de trei ori, zicand:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Dupa aceasta sa stai putin in tacere, pana ce se vor linisti toate simturile tale si atunci sa faci trei inchinaciuni pana la pamant si, de esti preot, sa zici:

Binecuvantat este Dumnenzeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu esti preot, sa zici:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Si sa zici iarasi:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele acestea:

Sculandu-ne din somn, cadem catre Tine, Bunule, si cantare ingereasca strigam Tie, Puternice: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile ingerilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Din pat si din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o lumineaza, inima si buzele mele le deschide, ca sa Te laud pe Tine, Preasfanta Treime: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor descoperi, ci cu frica sa strigam in miezul noptii: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Doamne miluieste (de 12 ori), apoi rugaciunea aceasta:

Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Preasfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei; si in deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa ma invat cuvintele Tale, sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant in marturisirea inimii si sa laud preasfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Alta rugaciune:

Slava Tie, Imparate, Dumnezeule atotputernice, Care cu purtarea Ta de grija cea dumnezeiasca si de oameni iubitoare m-ai invrednicit pe mine pacatosul si nevrednicul, a ma scula din somn si a dobandi intrare in sfanta casa Ta. Primeste, Doamne, si glasul rugaciunii mele, ca si al sfintelor si intelegatoarelor tale Puteri, si binevoieste ca, din inima curata si cu duh de umilinta sa Ti se aduca Tie lauda din necuratele mele buze, ca si eu sa ma fac partas fecioarelor celor intelepte, cu luminata faclia sufletului meu, si sa Te slavesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvantul, Cel slavit in Tatal si in Duhul Sfant. Amin.

Apoi:

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru. (cu trei inchinaciuni)

Apoi indata Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie Unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu Duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Apoi:

Rugaciunea intaia, a Sfantului Macarie cel Mare:

Doamne, curateste-ma pe mine pacatosul, ca niciodata n-am facut bine inaintea Ta. Izbaveste-ma, deci de vicleanul si fa sa fie intru mine voia Ta, ca fara de osanda sa deschid gura mea cea nevrednica si sa laud preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a doua, a Sfantului Macarie cel Mare:

Din somn sculandu-ma, cantare de miez de noapte aduc Tie, Mantuitorule, si inaintea Ta cazand, strig: Nu ma lasa sa adorm in moartea pacatelor, ci ma miluieste, Cel ce Te-ai rastignit de voie, si pe mine, cel ce zac in lene, grabind ma scoala si ma mantuieste, ca sa stau inaintea Ta in rugaciuni; iar dupa somnul noptii, sa-mi luminezi ziua fara de pacat, Hristoase Doamne, si ma mantuieste.

Rugaciunea a treia, a Sfantului Macarie cel Mare:

Sculandu-ma din somn, catre Tine, Stapane, Iubitorule de oameni, scap si spre lucrurile Tale ma nevoiesc. Ma rog Tie, ajuta-mi cu milostivirea Ta in toata vremea si in tot lucrul. Izbaveste-ma de toate lucrurile lumesti cele rele si de sporirea diavoleasca izbaveste-ma si ma du intru imparatia Ta cea vesnica. Ca Tu esti Facatorul meu si Purtatorul de grija si Datatorul a tot binele si in Tine este toata nadejdea mea si Tie slava inalt, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a patra, a Sfantului Macarie cel Mare:

Doamne, Cel ce cu multa bunatatea Ta si cu indurarile Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tau, de am trecut timpul noptii acesteia fara ispita de toata rautatea pizmasului, Tu Insuti Stapane, Facatorule a toate cate sunt, invredniceste-ma cu adevarata lumina Ta, ca sa fac voia Ta cu inima luminata, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a cincea:

Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Care primesti de la puterile Tale cele ceresti cantarea Sfintei Treimi, primeste si de la noi, nevrednicii robii Tai, cantarea Sfintei Treimi si ne daruieste ca, in toti anii vietii noastre si in tot ceasul, Tie slava sa-Ti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a sasea:

Doamne Atottiitorule, Dumnezeul puterilor si a tuturor trupurile, Care intre cele de sus locuiesti si spre cele de jos privesti; Cel ce ispitesti inimile si rarunchii si tainele oamenilor le stii cu adevarat; Lumina fara de inceput si pururea fiitoare, in care nu este mutare sau umbra de schimbare; Insuti, Imparate fara de moarte, primeste rugaciunile noastre pe care le aducem Tie din gurile noastre cele necurate, in aceast ceas al noptii, indraznind pentru multimea milelor Tale. Lasa noua greselile ce am gresit inaintea Ta, cu cuvantul, cu lucrul, din stiinta si din nestiinta. Curateste-ne pe noi de toate intinaciunile trupesti si sufletesti, facandu-ne pe noi casa cinstitului si Sfantului Tau Duh. Si ne daruieste noua cu inima veghetoare si curata sa trecem toata noaptea acestei vieti, asteptand luminata si sfanta zi a Unuia-Nascut Fiului Tau, a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand va veni pe pamant cu slava sa judece pe toti si sa plateasca fiecaruia dupa faptele lui. Ca sa nu fim aflati zacand si dormitand, ci priveghind si sculati in lucrarea poruncilor Lui si sa fim gata a intra in bucuria si camara slavei Lui celei dumnezeiesti, unde este glasul cel neincetat celor ce Te lauda si nespusa dulceata celor ce vad pururea frumusetea cea nespusa a slavei Tale. Ca Tu esti lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti toate, si pe Tine Te lauda toata faptura in veci. Amin.

Rugaciunea a saptea:

Pe Tine Te binecuvantam, Dumnezeule preainalte si Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari si cu anevoie de urmat, slavite si prea minunate, care nu au numar. Cel ce ne-ai dat noua somn spre odihna neputintelor noastre si spre repaos de ostenelile trupului, multumindu-Ti ca nu ne-ai pierdut pe noi cu faradelegile noastre, ci dupa obicei Te-ai aratat iubitor de oameni si ne-ai ridicat pe noi a maneca si a slavi stapanirea Ta. Pentru aceea ne rugam bunatatii Tale celei neasemanate: lumineaza ochii gandului nostru si ridica mintea noastra din somnul cel greu al lenei si ne deschide gura noastra si o umple de laudele Tale, ca sa putem in liniste a canta, a striga si a ne marturisi pururea Tie: Dumnezeului Celui slavit in toate si de toti, Tatalui Celui fara de inceput, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a opta, a Sfantului Ioan Gura de Aur:

Dupa numarul ceasurilor noptii si ale zilei:

Pentru ceasurile noptii:

Doamne, nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc. Doamne, izbaveste-ma de chinurile cele vesnice. Doamne, de am gresit fie cu mintea, fie cu gandul, sau cu cuvantul, sau cu lucrul, iarta-ma. Doamne, izbaveste-ma de toata nestiinta si uitarea, de neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita. Doamne, izbaveste-ma de toata ispitirea. Doamne, lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu indurator, miluieste-ma, vazand neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa preaslavesc preasfant numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau, in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun. Doamne Dumnezeul meu, desi n-am facut nici un bine inaintea Ta, da-mi, dupa harul Tau, sa pun inceput bun. Doamne, stropeste inima mea cu roua harului Tau. Doamne al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul, rusinatul si necuratul robul Tau, intru imparatia Ta. Amin.

Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primeste-ma intru pocainta. Doamne, nu ma lasa pe mine. Doamne, nu ma duce pe mine in ispita. Doamne, da-mi cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta. Doamne, da-mi cuget sa marturisesc toate pacatele mele. Doamne, da-mi smerenie, curatie si ascultare. Doamne, da-mi rabdare si voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea. Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de diavoli, de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Rugaciunea a noua, catre sfantul inger, pazitorul vietii:

Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez spre pazirea sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea si cu obiceiurile mele cele rele, am maniat preacurata lumina ta si te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osandirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de argint, cu desfranarea, cu mania, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de sat, cu betia, cu multa vorbire, cu gandurile cele rele si viclene, cu obiceiurile cele rele si cu aprinderea spre desfranare, avand osebita voire spre toata pofta cea trupeasca. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvantatoare nu o au! Dar cum vei putea sa cauti spre mine sau sa te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, ingerule al lui Hristos, vei cauta spre mine, cel ce m-am incurcat asa rau in lucrurile cele intinate? Sau cum voi putea sa-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele si viclene, in care cad in toate zilele si noptile si in tot ceasul? De aceea cad inaintea ta si ma rog, pazitorul meu cel sfant, milostiveste-te spre mine, pacatosul si-mi fii mie intr-ajutor si sprijinitor asupra pizmasului meu celui rau, cu sfintele tale rugaciuni, si imparatiei lui Dumnezeu ma fa partas, cu toti sfintii, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a zecea, catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:

Preasfanta Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare, cu sfintele si preaputernicele tale rugaciuni izgoneste de la mine, smeritul si ticalosul robul Tau, deznadajduirea, uitarea, necunostinta, nepurtarea de grija si toate gandurile cele intinate, cele rele si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte. Si stinge vapaia poftelor mele, ca sarac sunt si ticalos. Si ma izbaveste de multe rele si aduceri-aminte si naravuri, si de toate faptele cele rele ma slobozeste. Ca binecuvantata esti de toate neamurile, preacinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor. Amin.

Alta rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:

Imparateasa mea prea buna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii; dezleaga-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Doamne miluieste (de 3 ori). Parinte, binecuvinteaza, si otpustul.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Sursa:Rugaciunile de dimineata
Mareste imaginea.

Sculandu-te din somn, fara lene si cu mintea treaza, sa te departezi de asternut si indata te inchina de trei ori, zicand:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Dupa aceasta sa stai putin in tacere, pana ce se vor linisti toate simturile tale si atunci sa faci trei inchinaciuni pana la pamant si, de esti preot, sa zici:

Binecuvantat este Dumnenzeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu esti preot, sa zici:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Si sa zici iarasi:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele acestea:

Sculandu-ne din somn, cadem catre Tine, Bunule, si cantare ingereasca strigam Tie, Puternice: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile ingerilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Din pat si din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o lumineaza, inima si buzele mele le deschide, ca sa Te laud pe Tine, Preasfanta Treime: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor descoperi, ci cu frica sa strigam in miezul noptii: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Doamne miluieste (de 12 ori), apoi rugaciunea aceasta:

Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Preasfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei; si in deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa ma invat cuvintele Tale, sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant in marturisirea inimii si sa laud preasfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Alta rugaciune:

Slava Tie, Imparate, Dumnezeule atotputernice, Care cu purtarea Ta de grija cea dumnezeiasca si de oameni iubitoare m-ai invrednicit pe mine pacatosul si nevrednicul, a ma scula din somn si a dobandi intrare in sfanta casa Ta. Primeste, Doamne, si glasul rugaciunii mele, ca si al sfintelor si intelegatoarelor tale Puteri, si binevoieste ca, din inima curata si cu duh de umilinta sa Ti se aduca Tie lauda din necuratele mele buze, ca si eu sa ma fac partas fecioarelor celor intelepte, cu luminata faclia sufletului meu, si sa Te slavesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvantul, Cel slavit in Tatal si in Duhul Sfant. Amin.

Apoi:

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru. (cu trei inchinaciuni)

Apoi indata Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie Unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu Duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Apoi:

Rugaciunea intaia, a Sfantului Macarie cel Mare:

Doamne, curateste-ma pe mine pacatosul, ca niciodata n-am facut bine inaintea Ta. Izbaveste-ma, deci de vicleanul si fa sa fie intru mine voia Ta, ca fara de osanda sa deschid gura mea cea nevrednica si sa laud preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a doua, a Sfantului Macarie cel Mare:

Din somn sculandu-ma, cantare de miez de noapte aduc Tie, Mantuitorule, si inaintea Ta cazand, strig: Nu ma lasa sa adorm in moartea pacatelor, ci ma miluieste, Cel ce Te-ai rastignit de voie, si pe mine, cel ce zac in lene, grabind ma scoala si ma mantuieste, ca sa stau inaintea Ta in rugaciuni; iar dupa somnul noptii, sa-mi luminezi ziua fara de pacat, Hristoase Doamne, si ma mantuieste.

Rugaciunea a treia, a Sfantului Macarie cel Mare:

Sculandu-ma din somn, catre Tine, Stapane, Iubitorule de oameni, scap si spre lucrurile Tale ma nevoiesc. Ma rog Tie, ajuta-mi cu milostivirea Ta in toata vremea si in tot lucrul. Izbaveste-ma de toate lucrurile lumesti cele rele si de sporirea diavoleasca izbaveste-ma si ma du intru imparatia Ta cea vesnica. Ca Tu esti Facatorul meu si Purtatorul de grija si Datatorul a tot binele si in Tine este toata nadejdea mea si Tie slava inalt, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a patra, a Sfantului Macarie cel Mare:

Doamne, Cel ce cu multa bunatatea Ta si cu indurarile Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tau, de am trecut timpul noptii acesteia fara ispita de toata rautatea pizmasului, Tu Insuti Stapane, Facatorule a toate cate sunt, invredniceste-ma cu adevarata lumina Ta, ca sa fac voia Ta cu inima luminata, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a cincea:

Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Care primesti de la puterile Tale cele ceresti cantarea Sfintei Treimi, primeste si de la noi, nevrednicii robii Tai, cantarea Sfintei Treimi si ne daruieste ca, in toti anii vietii noastre si in tot ceasul, Tie slava sa-Ti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a sasea:

Doamne Atottiitorule, Dumnezeul puterilor si a tuturor trupurile, Care intre cele de sus locuiesti si spre cele de jos privesti; Cel ce ispitesti inimile si rarunchii si tainele oamenilor le stii cu adevarat; Lumina fara de inceput si pururea fiitoare, in care nu este mutare sau umbra de schimbare; Insuti, Imparate fara de moarte, primeste rugaciunile noastre pe care le aducem Tie din gurile noastre cele necurate, in aceast ceas al noptii, indraznind pentru multimea milelor Tale. Lasa noua greselile ce am gresit inaintea Ta, cu cuvantul, cu lucrul, din stiinta si din nestiinta. Curateste-ne pe noi de toate intinaciunile trupesti si sufletesti, facandu-ne pe noi casa cinstitului si Sfantului Tau Duh. Si ne daruieste noua cu inima veghetoare si curata sa trecem toata noaptea acestei vieti, asteptand luminata si sfanta zi a Unuia-Nascut Fiului Tau, a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand va veni pe pamant cu slava sa judece pe toti si sa plateasca fiecaruia dupa faptele lui. Ca sa nu fim aflati zacand si dormitand, ci priveghind si sculati in lucrarea poruncilor Lui si sa fim gata a intra in bucuria si camara slavei Lui celei dumnezeiesti, unde este glasul cel neincetat celor ce Te lauda si nespusa dulceata celor ce vad pururea frumusetea cea nespusa a slavei Tale. Ca Tu esti lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti toate, si pe Tine Te lauda toata faptura in veci. Amin.

Rugaciunea a saptea:

Pe Tine Te binecuvantam, Dumnezeule preainalte si Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari si cu anevoie de urmat, slavite si prea minunate, care nu au numar. Cel ce ne-ai dat noua somn spre odihna neputintelor noastre si spre repaos de ostenelile trupului, multumindu-Ti ca nu ne-ai pierdut pe noi cu faradelegile noastre, ci dupa obicei Te-ai aratat iubitor de oameni si ne-ai ridicat pe noi a maneca si a slavi stapanirea Ta. Pentru aceea ne rugam bunatatii Tale celei neasemanate: lumineaza ochii gandului nostru si ridica mintea noastra din somnul cel greu al lenei si ne deschide gura noastra si o umple de laudele Tale, ca sa putem in liniste a canta, a striga si a ne marturisi pururea Tie: Dumnezeului Celui slavit in toate si de toti, Tatalui Celui fara de inceput, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a opta, a Sfantului Ioan Gura de Aur:

Dupa numarul ceasurilor noptii si ale zilei:

Pentru ceasurile noptii:

Doamne, nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc. Doamne, izbaveste-ma de chinurile cele vesnice. Doamne, de am gresit fie cu mintea, fie cu gandul, sau cu cuvantul, sau cu lucrul, iarta-ma. Doamne, izbaveste-ma de toata nestiinta si uitarea, de neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita. Doamne, izbaveste-ma de toata ispitirea. Doamne, lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu indurator, miluieste-ma, vazand neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa preaslavesc preasfant numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau, in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun. Doamne Dumnezeul meu, desi n-am facut nici un bine inaintea Ta, da-mi, dupa harul Tau, sa pun inceput bun. Doamne, stropeste inima mea cu roua harului Tau. Doamne al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul, rusinatul si necuratul robul Tau, intru imparatia Ta. Amin.

Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primeste-ma intru pocainta. Doamne, nu ma lasa pe mine. Doamne, nu ma duce pe mine in ispita. Doamne, da-mi cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta. Doamne, da-mi cuget sa marturisesc toate pacatele mele. Doamne, da-mi smerenie, curatie si ascultare. Doamne, da-mi rabdare si voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea. Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de diavoli, de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Rugaciunea a noua, catre sfantul inger, pazitorul vietii:

Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez spre pazirea sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea si cu obiceiurile mele cele rele, am maniat preacurata lumina ta si te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osandirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de argint, cu desfranarea, cu mania, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de sat, cu betia, cu multa vorbire, cu gandurile cele rele si viclene, cu obiceiurile cele rele si cu aprinderea spre desfranare, avand osebita voire spre toata pofta cea trupeasca. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvantatoare nu o au! Dar cum vei putea sa cauti spre mine sau sa te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, ingerule al lui Hristos, vei cauta spre mine, cel ce m-am incurcat asa rau in lucrurile cele intinate? Sau cum voi putea sa-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele si viclene, in care cad in toate zilele si noptile si in tot ceasul? De aceea cad inaintea ta si ma rog, pazitorul meu cel sfant, milostiveste-te spre mine, pacatosul si-mi fii mie intr-ajutor si sprijinitor asupra pizmasului meu celui rau, cu sfintele tale rugaciuni, si imparatiei lui Dumnezeu ma fa partas, cu toti sfintii, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a zecea, catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:

Preasfanta Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare, cu sfintele si preaputernicele tale rugaciuni izgoneste de la mine, smeritul si ticalosul robul Tau, deznadajduirea, uitarea, necunostinta, nepurtarea de grija si toate gandurile cele intinate, cele rele si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte. Si stinge vapaia poftelor mele, ca sarac sunt si ticalos. Si ma izbaveste de multe rele si aduceri-aminte si naravuri, si de toate faptele cele rele ma slobozeste. Ca binecuvantata esti de toate neamurile, preacinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor. Amin.

Alta rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:

Imparateasa mea prea buna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii; dezleaga-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Doamne miluieste (de 3 ori). Parinte, binecuvinteaza, si otpustul.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunile-dimineata-72539.html

Lenes sau mandru

Lenes sau mandru

Un tanar era lenes si mandru si dorea sa scape de una din doua. El s-a dus la duhovnic, s-a spovedit indelung si apoi si-a exprimat dorinta aceasta arzatoare, de a renunta la una din doua: ori la lene ori la mandrie.

Parintele cumpani un pic si zise:

- Fiule, afla ca lenesul il cunosti dupa lucrarea sa, fiindca nu tipa niciodata "Sunt lenes! Ajutati-ma sa fac cutare lucru sau cutare!”. El pur si simplu nu face! La fel si pe omul mandru n-ai sa-l auzi cum spune: "Iertati-ma, stiti, sunt cam mandru!”. El pur si simplu face lucrarile mandriei."
Si mai zise parintele:
- A recunoaste lenea din tine, este ca si cum ai facut primii pasi spre harnicie, dupa cum a recunoaste mandria din tine este primul pas spre a infia smerenia. Cel mai bine este sa te rogi! Dumnezeu te va ajuta astfel sa te cureti si de o patima si de alta. Iar o patima, sa stii, ca niciodata nu lucreaza singura. Din prea multa lene se naste si mandria, caci lipsindu-ne de lucrarile lui Dumnezeu, se aseaza in noi mandria…Si la fel, din prea multa mandrie se naste lenea, caci ai impresia despre tine ca esti ceva sau cineva si te lenevesti in ascultari si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Daca vrei sa alegi una din doua, alege rugaciunea!

Auzind acestea copilul pleca spre casa lui mai indreptat.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010


Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/lenes-mandru-123295.html

Ne iubeste Dumnezeu

Ne iubeste Dumnezeu


Razvan plange si sopteste:
-Nimeni nu ma mai iubeste!

-Nu plange copilul meu,
Te iubeste Dumnezeu!
E-o iubire cum nu-i alta
De curata si inalta.
El ti-e Tata sus, in cer.
Te inchini la El si-i ceri
Tot ce crezi ca iti lipseste…

Si Isus te mai iubeste.
El a patimit, stii bine,
Pentru mine, pentru tine.
Cand necazurile dor,
Tu sa-l chemi in ajutor.

-Puiul mamei, sa iei seama:
Tot in cer mai ai si-o mama,
Maica Domnului, curata,
In lumina imbracata.
E o maica-atat de buna!

-Hai, Razvane, impreuna,
In genunchi sa ne-aplecam,
Sa-nvatam sa ne rugam!

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/rugaciuni-pentru-copii/ne-iubeste-dumnezeu-79210.html

Rugaciunile de seara

Rugaciunile de seara
 
Dupa obisnuitul inceput: Slava Tie, Dumnezeul nostru... Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a ta este Imparatia... Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea: Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii deschide-o noua... (cauta la Miezonoptica). Doamne miluieste (de 12 ori). Apoi

Rugaciunea intaia a Sfantului Macarie cel Mare catre Dumnezeu Tatal

Dumnezeule cel vesnice si Imparate a toata faptura, Cela ce m-ai invrednicit a ajunge pana in acest ceas, iarta-mi pacatele ce am facut in aceasta zi: cu lucrul, cu cuvantul, si cu gandul, si curateste, Doamne, smeritul meu suflet, de toata intinaciunea trupului si a sufletului. Si-mi da, Doamne, in aceasta noapte, a trece somnul in pace, ca sculandu-ma din ticalosul meu asternut, bine sa plac Preasfantului Tau nume, in toate zilele vietii mele, si-mi ajuta cu harul Tau sa calc pe vrajmasii cei ce se lupta cu mine, pe cei trupesti si pe cei fara de trup. Izbaveste-ma Doamne de gandurile cele desarte, care ma intineaza si de poftele cele rele, ca a Ta este imparatia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a doua, a Sfantului Antioh, catre Domnul nostru Iisus Hristos

Atottiitorule Cuvinte al Tatalui, Insuti fiind desavasit, Iisuse Hristoase, pentru multa milostivirea Ta, nu Te dezlipi de mine, robul Tau, ci odihneste intru mine pururea, Iisuse, Cel ce esti Pastor bun oilor Tale. Nu ma da ispitei sarpelui, nici nu ma lasa in pofta satanei, ca samanta putrejunii este intru mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Celui ce ne inchinam, Imparate Sfinte Iisuse Hristoase, pazeste-ma cu lumina cea neintunecata, cu Duhul Tau cel Sfant, cu Care ai sfintit pe ucenicii Tai. Da-mi Doamne si mie, nevrednicului robului Tau, mantuirea Ta in asternutul meu. Lumineaza mintea mea cu lumina intelegerii Sfintei Tale Evangheliei, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curatia cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebiruita, cugetul meu cu smerenia Ta il pazeste, si ma ridica in vreme cuvioasa spre a Ta slavire, ca preaslavit esti cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Preasfantul Duh, in veci. Amin.

Rugaciunea a treia, catre Sfantul Duh

Doamne, Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, si ma miluieste si-mi iarta mie, nevrednicului toate cate am gresit Tie astazi ca un om, si nu numai ca un om, ci si mai rau decat dobitocul. Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit in mania mea, sau am scarbit, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau stand la rugaciune mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am aanit inima, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte; ca acestea toate si mai mari decat acestea am facut. Miluieste-ma, Stapane si Facatorul meu pe mine lenesul si nevrednicul robul Tau, si ma usureaza, si ma slobozeste si ma iarta, ca un bun si de oameni iubitor. Ca in pace sa ma culc si sa dorm eu pacatosul, necuratul si ticalosul si sa ma inchin, sa cant si sa preaslavesc preacinstitul numele Tau, impreuna cu al Tatalui si cu al Unuia-Nascut Fiului Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a patra

 Doamne Dumnezeul nostru, orice am gresit in aceasta zi: cu cuvantul, cu gandul, si cu lucrul, ca un bun si iubitor de oameni, iarta-mi. Somn cu pace si fara scarba daruieste-mi. Pe ingerul Tau cel aparator il trimite sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul; ca Tu esti pazitorul sufletelor si trupurilor noastre si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciunea a cince
 Doane, Dumnezeul nostru, in Care am crezut si al Carui nume mai vartos decat tot numele Il chemam, da-ne noua iertare sufletului si trupului, celor ce mergem spre somn; pazeste-ne de toata nalucirea si fara intunecata dulceata, potoleste pornirea poftelor, stinge aprinderea zburdarii trupesti si ne da in curatie a vietui cu lucrurile si cu cuvintele, ca dobandind viata cu fapte bune, sa nu cadem din binele Tau cel fagaduit, ca bine esti cuvantat in veci. Amin.
Rugaciunea a sasea, catre Sfanta Nascatoare de Dumnezeu
 Preacurata si binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare Marie, Maica cea buna a Bunului Imparat, varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet, si cu rugaciunile tale ma indrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine raiul sa dobandesc, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, care esti una curata si binecuvantata.
Rugaciunea a saptea, catre sfantul inger, pazitorul vietii
 Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi, si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu; si te roaga pentru mine pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor sfintilor. Amin.
Condacul Nascatoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara.

 Fecioara, care esti pururea slavita, de Dumnezeu Nascatoare, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, primeste rugaciunile noastre si le du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mantuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre. 
 Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau. 
 De Dumnezeu Nascatoare Fecioara, nu ma trece cu vederea pe mine pacatosul, cel ce am nevoie de ajutorul tau si de folosinta ta, ca spre tine nadajduieste sufletul meu, si ma miluieste.
Rugaciunea Sfantului Ioanichie
 Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, slava Tie. 
 Apoi: Cuvine-se cu adevarat... Slava... Si acum... Doamne miluieste (de 3 ori). Binecuvinteaza si otpustul mic: Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru... (vezi randuiala Miezonopticii); iar de nu esti preot, sa zici: 
 Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale preacuviosilor parintilor nostri si ale tuturor sfintilor, mantuieste-ma pe mine pacatosul.
Rugaciunea Sfantului Ioan Damaschin 
 (Aceasta sa o zici aratand spre patul tau)
 Stapae, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi mie acest pat groapa? Sau inca vei mai lumina cu ziua ticalosul meu suflet? Iata groapa imi zace inainte si iata moartea imi sta inainte. De judecata Ta, Doamne, ma tem, si de munca cea fara de sfarsit; iar a face rau nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te manii si pe Preacurata Maica Ta si pe toate puterile ceresti si pe sfantul inger, pazitorul meu. Si stiu, Doamne, ca nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toata osanda si chinul. Ci, rogu-Te, Doamne, Mantuieste-ma dupa multimea bunatatii Tale, ca de vei mantui pe cel drept, nu-i lucru mare, iar de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, ca sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine pacatosul sa faci minuni cu mila Ta, in aceasta sa arati iubirea Ta de oameni, ca sa nu biruiasca rautatea mea, bunatatea si milostivirea Ta cea nespusa, ci, precum voiesti, tocmesti pentru mine lucrul.
 Apoi, cu inchinaciune pana la pamant, zi:
 Ma inchin Tie, Preasfanta Treime, care esti o Fiinta, de viata facatoare si nedespartita: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte; cred intru Tine si Te marturisesc si Te slavesc, multumescu-Ti si Te laud, cinstescu-Te, Te preainalt si Te rog: miluieste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, pentru numele Tau. (de trei ori)
 Ma inchin tie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai aratat noua lumina cea adevarata cu nasterea ta, imparateasa cerului si a pamantului, nadejdea celor fara de nadejde, ajutatoarea neputinciosilor si impacarea cu Dumnezeu a tuturor pacatosilor. Tu ma acopera si ma apara de toate nevoile si impresurarile sufletesti si trupesti, si-mi fii folositoare cu prea puternicele tale rugaciuni (o inchinaciune). 
 Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, primeste aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mantuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre (o inchinaciune). 
 Toate puterile ceresti: Scaunele, Domniile, Incepatoriile, Stapaniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii si Ingerii, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o inchinaciune). 
 Sfinte si Mare Proorocule Ioane, Inaintemergatorule si Botezatorul Domnului, cel care ai patimit pentru Hristos si ai luat indrazneala catre Stapanul, roaga-te pentru mine pacatosul ca sa ma mantuiesc pentru rugaciunile tale (o inchinaciune). 
 Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor in pustie, calugarilor, patriarhilor, si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala catre Stapanul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mantuiesc cu rugaciunile voastre (o inchinaciune). 
 Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul, cu facatorul de minuni Nicolae si cu toti sfintii incepatorii ai preotiei, ajutati-ma si ma miluiti cu rugaciunile si ajutorul vostru (o inchinaciune). 
 Toate sfintele femei : mironosite, mucenite, tematoare de Dumnezeu si fecioare, care ati slujit Mantuitorului Hristos cum se cuvine, rugati pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o inchinaciune). 
 Cea nebiruita si dumnezeiasca putere a cinstitei si de viata facatoarei Crucii Domnului, nu ma lasa pe mine pacatosul, ci ma apara de toata ispita cea trupeasca si sufleteasca (o inchinaciune). 
 Preacurata Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, nadejdea tuturor crestinilor, pentru ca alta indrazneala si nadejde nu am, fara numai pe tine, cea cu totul nevinovata Stapana mea si Doamna de Dumnezeu Nascatoare, Maica lui Hristos, Dumnezeului meu, pentru aceea ma rog: miluieste-ma si ma izbaveste de toate rautatile mele, si roaga pe Milostivul tau Fiu si Dumnezeul meu ca sa miluiasca ticalosul meu suflet si sa ma izbaveasca de vesnicele chinuri, si sa ma invredniceasca imparatiei Sale (o inchinaciune). 
 Sfinte ingere, pazitorul meu, acopera-ma cu aripile bunatatii tale si izgoneste de la mine toata lucrarea cea rea a diavolului si roaga pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul. (o inchinaciune)
 Si apoi, vrand sa te asezi pe asternut, zi acestea:
 Lumineaza ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva sa adorm in moarte, ca nu cumva sa zica vrajmasul meu: intaritu-m-am asupra lui.
 Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
 Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, ca umblu prin mijlocul a multor curse, izbaveste-ma de dansele si ma mantuieste, Bunule, ca un iubitor de oameni.
 Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preaslavita Maica a lui Dumnezeu, care esti mai sfanta decat sfintii ingeri, neincetat te cantam cu inima si cu gura, marturisind ca tu esti de Dumnezeu Nascatoare, caci cu adevarat ne-ai nascut noua pe Dumnezeu intrupat si te rogi neincetat pentru sufletele noastre. 
 Apoi sa-ti saruti crucea si sa faci semnul sfintei cruci pe locul unde vrei sa te culci, de la cap pana la picioare, asijderea si spre toate laturile, graind
Rugaciunea cinstitei Cruci
 Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul crucii si zic cu veselie: Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe Tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii in veci. Amin.
Din Pateric, cuvantul al 4-lea.

Apoi facandu-ti semnul crucii si cu rugaciunea in gura adormind, gandeste-te la ziua judecatii, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu.


Sursa:http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunile-seara-72541.html

Platonismul religios

Platonismul religios

Unificarea spirituala a filozofiei antice greco-romane la inceputul erei crestine, n-a fost posibila si aceasta din pricina ca prea era adanca anarhia spirituala ce domnea catre sfirsitul epocii antice. Se simtea de aceea nevoia unei filozofii mai profunde, care sa-i ajute omului sa se salveze din aceasta anarhie, prin depasirea totala a acesteia.
Stoicii, epicureii si scepticii au sfarsit prin a diviniza lumea. De aceea salvarea din lume devine acum menirea filozofiei si nostalgia tuturor acelora care simteau nefericirea si tragedia timpurilor si decadenta interioara adanca a omului.
Nazuinta aceasta de eliberare de natura proprie, ce se fundamenteaza in egoism, este o necesitate eshatologica si asa se face ca un motiv religios pune acum filozofia in miscare si o indreapta spre problema mantuirii omului. Problema centrala a filozofiei este acum cautarea drumului spre realizarea acestui scop, ea voieste sa reprezinte un mijloc eshatologic si devine o doctrina mantuitoare: in acest spirit si din acest motiv trebuie ea judecata.
Problema acestei filozofii este "mantuirea lumii, cea din urma a antichitatii", zice K. Fischer. Din acest motiv tendinta filozofiei este in aceasta epoca sa se transforme intr-o religie universala printr-o reinviere a paganismului si o sublimare a religiei idolatre a acestuia. "Cu aceasta idee ea pregateste crestinismul, pentru a concura apoi cu acesta si, intr-o dramatica lupta, sa fie apoi rapusa de crestinism". Asa se face ca ideea unei religii mantuitoare universale era prezenta in spiritualitatea greaca a ultimului secol i.Hr., ceea ce a facut ca la ivirea crestinismului acesta sa gaseasca un pamant fertil.
De aceea putem spune ca nazuinta oare misca ultimele conceptii filozofice ale antichitatii eline este caracterizata prin tendinta filozofilor de a transfigura si de a se uni cu o fiinta transcendenta: Dumnezeu. Acesta este departe de lumea senzoriala si liber de tot ceea ce doreste si omul sa se elibereze si de aceea, zice acelasi K. Fischer, el este scopul nostalgiei religioase, asa ca omul ar putea sa zica: "Doamne, daca as fi la Tine, as fi fericit, caci la Tine nu este nimic din ceea ce ma chinuie pe mine, ma apasa si ma infricoseaza".
Este vorba aici, asadar, despre o conceptie dualista motivata religios, in care Dumnezeu nu mai este un principiu al unei materii haotice, ca la Anaxagora, de exemplu, si nici scopul care misca devenirea lumii, ci El este locul fericirii, ce se opune locului unde se afla raul. Dumnezeu nu mai este un principiu cu ajutorul caruia se lamureste lumea, ci El este scopul catre care nazuieste sufletul omului chinuit de nostalgia mantuirii.
Nostalgia religioasa pune intre Dumnezeu si lume o deosebire cat o prapastie si apoi cauta sa umple aceasta prapastie, pentru a uni pe om si lumea cu Dumnezeu. Cum este posibil acest lucru? Pe carari naturale ea nu este posibila, ci numai pe cale supranaturala: prin revelarea minunata din ipartea lui Dumnezeu si printr-o intuitie simpatetica tot asa de minunata, cat si printr-o iluminare si mai minunata si misterioasa.
Din acest motiv acum starea cea mai inalta si fericita pe care trebuie s-o realizeze omul, nu mai este autarchia cea mai completa, ci entuziasmul pentru unirea cat mai temeinica cu temeiul ultim al tuturor lucrurilor. Este aceasta o stare ce nu mai poate fi realizata cu ajutorul ratiunii naturale, ci numai intr-un chip misterios, pe care-l pune la indemana mistica.
Este vorba aici despre o stare ce este caracteristica printr-o inaltare si transfigurare misterioasa a spiritului uman sau a celui care filozofeaza, pe care acesta n-o poate produce, ci numai pregati si trai, printr-o continua lupta impotriva a tot ceea ce este trecator in el. De aceea, filozofia inclina in acest veac sa ia o forma ascetica si ezoterica. Gratie ascezei, filozoful reuseste, desi numai pentru clipite rare, acea stare extatica in care el se uneste cu Dumnezeu.
Privita din acest punct de vedere, filozofia nu mai reprezinta in acest timp o forma sistematica-stiintifica, ci ea se transforma in teosofie sau intr-o mistica religioasa. "Niciodata, scrie Fr. A. Lange, n-au misunat religiile iatr-un amestec mai haotic, de la formele cele mai pure si pana la cele mai inferioare, ca in cele dintai secole dupa nasterea lui Hristos. De aceea nu este nici o minune ca si filozofii acestui timp apar in chip de preoti si profeti".
Kuno Fischer, celebrul istoric al filozofiei, este de parere ca directia filozofica ce stapaneste acest timp poate fi numita "platonism religios", care se incepe, dupa cum am vazut, cu neopitagoreismul, si se desavarseste in conceptia neoplatonismului reprezentat de Ammonius Sakkas, Plotin, Porfirius, Jamblichois si Produs.
"Locul unde se naste o asemenea filozofie este Alexandria, un oras ce se gasea la granitele dintre trei continente. Aici s-a realizat una dintre ideile genialului intemeietor al acestui oras: Alexandru Macedon, caci in acest timp toate religiile lumii antice si toate conceptiile filozofice s-au intalnit in acest oras, au fost cultivate aici si s-au amestecat intre ele in formele cele mai diverse". Aici filozofau reprezentantii Academiei platonice, peripateticienii, stoicii, scepticii si epicureii.
"Aici inflorea conceptia neopitagorienilor cu a lor simbolica a cifrelor si a numerelor si cu ideea vesnicei intoarceri. Chiar si Heraclit, intunecatul din Efes, care milita pentru ideea eternei deveniri ca esenta a tuturor lucrurilor, era aici in mare cinste. Aici putea fi gasita acea forma de scepticism extrem ce era caracteristica timpului imperiului roman; acel scepticism ce incerca sa nege orice principiu al certitudinii, care tragea la indoiala pana si perceptia si gandirea si care, de aceea, a progresat pana la nebunia logica a judecatii, ce interzicea afirmarea oricarei judecati, din pricina ca orice judecata includea in sine recunoasterea ascunsa a adevarului.
Tot aici, in Alexandria, "conceptia neopita-goreica a unit filozofia greaca cu religia dionisiaca elina, iar in filozofia religioasa a lui Filon substanta religioasa a iudaismului a fost intrepatrunsa de spiritul speculativ al elenismului, iar in neoplatonism se naste, din logodirea spiritului antic grec cu spiritul orientului, floarea frumoasa a misticii grecesti".
Unii istorici ai filozofiei vad originea neoplatonismului in naruirea sistemelor filozofice grecesti, ceea ce a dus la discreditarea ratiunii si la credinta in puterea intuitiei. Stiinta pe care o adunasera cu atata truda ganditorii celor sase secole dinaintea erei noastre nu mai avea un temei solid, ceea ce a facut ca sa se caute adevarul intr-o revelatie mai inalta, nazuinta care a influentat asupra intregii viziuni despre lume si viata. Din aceasta nazuinta, dupa cum vom vedea, s-a nascut neoplatonismul.
Desigur, nu trebuie sa uitam nici insemnatatea epocala pe care a avut-o pentru filozofie ivirea crestinismului in aceasta lume alexandrina, impotriva crestinismului, care se raspandea extrem de repede, filozofia pagana incepe o lupta deznadajduita. Sprijiniradu-se pe trecutul ei milenar, filozofia a incercat sa raspandeasca falsa versiune ca ceea ce crestinismul aducea nou in problema mantuirii sufletului nu-i apartine, ci a fost imprumutat de la filozofii antici greci, de la Socrate, Platon, Heraclit si Aristotel.
De aceea, elenismul muribund mai face inca o data incercarea mare, dupa cum vom vedea, in mistica neoplatonismului, sa faca dovada superioritatii spiritului antic grec fata de religia crestina, pentru ca apoi sa apuna definitiv. Vorbind despre aceasta apunere, G. Mehlis scrie: "Gura cantaretului a amutit: cantecul lui nu mai rasuna, marele epos eroic a fost povestit pana la sfarsit". Ambitia mare a lui Plotin a fost ca sa faureasca o religie filozofica, care sa fie superioara crestinismului si in acest scop el cauta sa uneasca filozofia cu. religia, "intr-o sfanta alianta" anticrestina. Dar "truda lui a fost zadarnica. El a venit prea tarziu. Plotin n-a mai putut salva si mantui sufletul antic grec. Cu dreptate a spus cineva despre el, ca filozofia lui a fost cea din urma opintire a unui luptator, care simtea in propriul sau piept moartea. Acest erou muribund este elenismul, iar conceptia filozofica a iui Plotin, cea mai pura expresie a acestui suflet care moare eroic".

Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-etica-religioasa/platonismul-religios-71750.html

Rugaciunea de Miercuri

Rugaciunea de Miercuri
 
Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul! 
 Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale. 
Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele... Amin

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunea-miercuri-96763.html

Maica

Maica


Maica Preacurata te rugam frumos
Roaga-Te indata domnului Hristos
Sa ne daruiasca ajutorul sau
Si sa ne fereasca de tot ce e rau!

Amin!

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/rugaciuni-pentru-copii/maica-79211.html

Cel ce insala

Cel ce insala

Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.
"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/povestiri-talc/cel-insala-71542.html

Conceptia lui Plotin despre Dumnezeu

Conceptia lui Plotin despre Dumnezeu

Pentru Plotin, Dumnezeu este transcendent lumii, caci acesta se afla intr-o sfera suprapamanteasca. El se afla deasupra lumii si ca atare El nu poate fi sesizat cu ajutorul conceptelor. El este Unul, care mai este numit si Binele, Principiul sau cel Dintai.
In filozofia platonica, Divinitatea este identica cu Binele. Toata cunoasterea, ratiunea lumii, moralitatea si frumosul erau la acesta fundamentate in Bine. Binele este identic cu Divinul si cu ceea ce este mai desavarsit. De acesta depind si Ideile. In felul acesta, la Platon, Binele era expresia cea mai inalta a gandirii pure a rationalitatii spiritului constient, a rationalului care tinde sa cunoasca si sa inteleaga toata lumea. Ajunsa la acest Bine, nostalgia dupa cunoastere se linisteste, caci Binele este identic cu cunoasterea cea mai desavarsita.
Platon accentua si sensul adanc pe care il are in procesul cunoasterii Erosul, care este de obarsie divina, fara sa fie divin. El apartine lumii demonicului, care se afla intre ceea ce este nemuritor si muritor. Lumea aceasta a demonicului "este intr-o neliniste eterna si mereu nedesavarsita, caci Erosul este entuziasm si pasiune mis­cata de o nostalgie nemarginita dupa Bine si Frumos, dupa cunoastere si eterna liniste. In timp ce Binele trebuie sa fie privit ca principiul ratiunii, ca Logos, iubirea (eros) are o nota de irationalitate si de neinteles, ca si lumea. Ca si pentru Platon, o problema hotaratoare este de a reface legatura dintre Logos si Eros, intre aceste doua valori ce sunt cele mai inalte ale spiritului elin, intre Bine si Iubire, intre ratiune si viata". Si, dupa cum vom arata, Plotin solutioneaza aceasta problema prin inter­pretarea pe care el o da vietii religioase.
Dealtfel doua sunt problemele in jurul carora se preocupa filozofia lui Plotin : a) Cum s-a nascut lumea din "Unul" si b) Cum ajunge omul la unirea cu Dumnezeu si astfel sa-si gaseasca fericirea.
Drumul pe care-l batatoreste Plotin pentru a solutiona aceste doua probleme este acela al cunoasterii, al iubirii si al extazului. Pentru Plotin viata spirituala este in ultima ei analiza religioasa, iar formele existentei spirituale sunt sfintite. De aceea, pentru acesta, intre religie si stiinta, arta si erotica nu este o contradictie. La Plotin arta, iubirea si filozofia sunt drumul spre religie.
Pentru Plotin, Dumnezeu este Absolutul, unitatea tuturor lucrurilor, valoarea tuturor valorilor, El nu este existenta, ci temeiul intregii existente. Absolutul este, ca la Parmenide si Zenon, numai Fiinta pura, absoluta, Binele absolut, cum se exprima si Platon si Aristotel. "El insusi nu este insa nimic din cele al caror principiu este. Caci atunci cand ai spus : Binele, nu mai gandi si nu mai adauga nimic. Cand ai scos deo­parte fiinta insasi si o iei astfel, te va cuprinde uimirea ; si, indreptandu-te spre fiinta si zabovind in ea, o vei intelege si vei pricepe maretia ei, din aceea ce provine din eia. Si cand ai astfel in fata ta Fiinta si o contempli in aceasta forma pura, te va cuprinde uimirea", scrie Plotin. Dar Dumnezeu este in lume si deasupra lumii "insa numai Dumnezeul suprauman este desavarsit, Dumnezeu in noi si in natura, aceasta sfera de influenta a Principiului etern este marginita si tulburata prin un altul, care nu este Dumnezeu si este conditionata prin natura marginitului : materia si senzorialul. "Deus implicitus" este pur si desavarsit, "Deus explicitus" este neclar si nedesavarsit". Dumnezeu este, pentru Plotin, temeiul intregii existente si principiul tuturor valorilor, ceea ce inseamna ca sfera existentei isi are originea in Dumnezeu si se dezvolta devenind lumea inteligibila a ideilor. Aceasta fiinta este si ramane Dumnezeu, ea nu este in afara acestuia, ci este legatura, identitatea insasi. Unitatea absoluta mentine lucrurile in toate, patrunzand prin toate, adunand laolalta si unind ceea ce, fiind separat in opozitie, este in pericol sa se dezbine. Noi il numim Unul si Binele. El nici nu este nici este ceva si nici unul oarecare, ci este deasupra a toate. Toate aceste categorii sunt negate ; El nu are marime, nu este infinit. El este centrul universului lucrurilor, izvorul vesnic al virtutii si originea iubirii divine, in jurul caruia se misca totul, spre care se indreapta totul, din care isi iau inceputul si iesirea si constiinta de sine. El produce totul, existenta si viata in creaturi, le sustine si le poarta, caci desi El este transcendent, totusi interpatrunde totul, Dumnezeu este mai mult decat existenta : El este suprarationalul.
Lumea spiritului este lumea realitatii adevarate. Materia si lumea fizica nu sunt reale. Gandirea, ca viata spirituala constienta, este realitatea adevarata : ea este identica cu existenta. Rationalul este existentul si existentul este rational. Din lumea Ideilor urmeaza, ca o a treia esenta, viata acesttei lumi senzoriale sau sfera sufletului lumii.
Exista, dupa Plotin, trei ipostaze : Dumnezeu, spiritul si sufletul, ce se afla intr-o perfecta unitate, ca o expresie a unitatii divine. Cea mai inalta ipostaza este Divinitatea, care are trei predicatii. Ea este Primul, Unul si Binele. Dumnezeu este Principiul inceputului, prin care totul s-a facut: Ratiunea, spiritul, sufletul, lumea si viata. Totul depinde de Unul sau totul este Dumnezeu. Dar aceasta afirmatie are sa se inteleaga ca : "acest Bine, Unul, absolut, este un izvor care nu are alt principiu, ci este principiu pentru toate efluviile, astfel incat El nu este consumat de catre acestea, ci ca izvor ramane in sine insusi" si raportat la ele, continandu-le astfel ca atare in sine , incat aceste efluvii "ce ies aici si dincolo, n-au curs inca, dar stiu pe unde trebuie sa iasa si incotro trebuie sa curga". Cu cat aceste efluvii se departeaza de Unul, cu atata ele pierd din putere si energie, forta si frumusete. In afara Unului nu exista viata adevarata. Se poate spune, dupa Plotin, ca Dumnezeu este totul, fiindca El este temeiul intregii vieti si fiindca El poarta si sustine totul. El este peste tot si totusi deosebit de lucruri, tocmai fiindca Dumnezeu este infinit mai mult decat lu­crurile. Dumnezeu este eterna linistire : El este lipsit de vointa, de nostalgie si nazuinte.
Dumnezeu este Binele, nu ca cea mai inalta valoare morala, ci ca valoarea tuturor valorilor. Ideea plotiniana despre Dumnezeu este formata prin negatia a tot ceea ce este senzorial, antropomorf, marginit si trecator. Dumnezeu este mai mult decat ratiunea si de aceea El nici nu pozate fi sesizat cu gandirea. Dumnezeu este asemenea nemarginitei adancimi a unei prapastii si a infinitei departari a unui pustiu. Noi stim despre Dumnezeu numai atat cat ne-a descoperit El. "Primul este lipsit de orice marime, El este o esentialitate inteligibila pura, pe care nici un nume n-o poate numi. Ca cea mai inalta si mai buna dintre toate esentele posibile, Binele este fara de nume, asa cum poate sa fie fara de nume un sentiment mare, sau o senzatie mare, cand nici un cuvant si nici o notiune nu mai sunt in stare sa lamureasca ascunsa lor frumusete".
Dumnezeu este, pentru Plotin, Marele Anonim, pe care nu-L poate numi nici un nume.
Dumnezeu este prototipul etern al intregii frumuseti. El este vesnic ca origine a frumusetii adevarate.
Din Unul se naste totul prin emanatie. Dumnezeu fiind Imuabilul, producerea, nasterea este o lucire venita din El , din El care ramane. Unul lumineaza in jurul Sau, cum emana lumina din soare. Fiind in Sine desavarsit, fara lipsuri, El se revarsa si acest prisos este produsul. Acest produs se intoarce insa in chip absolut spre "Unul", spre Bine. Binele straluceste viata sa in lume, fara ca prin aceasta sa piarda din putere si frumusete. Producerea aceasta n-are un caracter istoric sau fizic, ci ea este un proces supra temporal. Formele vietii sunt produse din eternitate din Unul, din temeiul necunoscut al vietii si se intorc mereu in acesta. Formele inferioare au tendinta inspre cele mai inalte, cele superioare inspre cele inferioare. Este acesta un proces spiritual. Dumnezeu activeaza, sau, mai corect, El trebuie sa actioneze in lume. El trebuie sa se prefaca in lume, indiferent daca voieste sau nu. Aceasta apartine naturii Lui si totusi El ramane ceea ce este.
Lumea senzoriala este numai o copie a esentei adevarate. Ea este un simbol si o metafora a Eternului. Unul divin este, dupa cum am vazut, prezent insa in toate lucrurile : El are o fata dubla si anume pe de o parte persista in sine, iar pe de alta toate formele si puterile vin de la El, asa ca toate lucrurile participa la Dumnezeu. Dumnezeu este prezent in lume. Acest lucru nu inseamna, desigur, ca El se imparte, fiindca ceea ce este spiritual nu poate fi impartit. El este prezent in lume prin fortele spirituale.
La fel si omul participa la Dumnezeu, dar numai in masura in care acesta isi face interiorul sau liber pentru a-L primi pe Dumnezeu in el. "Dumnezeu este asa de aproape de fiecare om, incat El poate fi nemijlocit sesizat de catre suflet. Dar pentru a fi atat de aproape de toate fiin-tele si prezent in intreaga lume, Unul nu trebuie sa iasa din sine. Atotprezenta Sa este independenta de emanatia Sa".
Sufletul poate de asemenea sa intre intr-un raport intim si cu lumea ideala, care emana din divinitate. Omul trebuie sa fie "pnevmatic" si prin aceasta el se ridica in lumea spiritului. Omul este capabil sa faca acest lucru datorita "Eros"-ului. In clipa in care sufletul este atras de catre Eros spre lumea ideala, el incepe sa urce spre forme din ce in ce mai ideale si mai frumoase. Dar la cea mai inalta forma, la unitatea desavarsita cu Unul, cu Dumnezeu, sufletul nu poate ajunge decat prin extaz ; asadar nu prin dialectica sau gandire discursiva, ci printr-o stare extatica, in care cel care intuieste si obiectul intuit sunt una. In aceasta clipa scopul este atins : copia s-a intors si s-a unit cu prototipul originar. Sufletul este linistit, fiindca a gasit ceea ce cauta in arzatoarea sa nostalgie.
Plotin reprezinta ideea ca sufletul este chinuit de nostalgia Binelui, fiindca sufletul este in esenta sa bun. Raul isi are originea in lumea externa, prin aceea ca sufletul, salasluind in corp, este murdarit de catre materie. Posibilitatea mantuirii sufletului se bazeaza, dupa Plotin, pe faptul ca acesta este inrudit esential cu Dumnezeu. "Ochiul n-ar fi vazut niciodata soarele, daca el n-ar fi inrudit cu acesta ; tot asemenea sufletul n-ar putea vedea frumosul, daca el insusi n-ar fi frumos. De aceea sa devina fiecare mai intai asemenea cu Dumnezeu si frumos, daca vrea sa vada Binele si Frumosul".
Plotin vorbeste de aceea despre un drum al sufletului in sus si despre un altul in jos. Erosul se afla la mijloc si stapaneste amandoua drumurile. Problema mare care-l chinuie pe Plotin este reunirea sufletului cazut cu prototipul lui originar divin. Este semnificativ ceea ce istoriseste Porfirius cu privire la ultimele cuvinte, pe care le-a spus Plotin catre prietenul sau Eustochios pe patul de moarte : "Te-am asteptat, zise Plotin, pentru a incerca sa conduc divinul din mine spre divinul din univers".
In concluzie, pentru Plotin, Dumnezeu este iubire, caci el scrie : "Demn de iubire si iubire este El; El este iubirea Sa insasi, fiindca El nu este altcumva frumos decat prin Sine insusi si in Sine insusi".

N.B.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-etica-religioasa/conceptia-plotin-despre-dumnezeu-71751.html

Rugaciunea de Luni

Rugaciunea de Luni

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!
O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunea-luni-96761.html

Muntele Vulcan si Podul natural de la Grohot(Tansilvania)

Muntele Vulcan si Podul natural de la Grohot(Transilvania)

CAI DE ACCES
*De la Baia de Cris se urca pe DJ 762 pana la Bulzestii de Sus

Situat la granita dintre judetele Hunedoara si Alba ,Muntele Vulcan ascunde in cursul raurilor Ribicioara si Uibaresti taramuri cu peisaje si momente de neuitat .Muntele Vulcan sau Valcan ,dupa toponimia locala,este un masiv izolat constituit din calcare jurasice albe,care prezinta zone cu numeroase urme de fosile ,caracteristice faunei de corali.

Podul natural de la Grohot

Obiectivul de varf al Muntelui Vulcan ,podul,este localizat in treimea superioara a Cheilor Uibarestilor .Uriasa arcada de calcare are o lungime de 45metri ,reprezentand doar un segment din pestera de odinioara .Daca in partea din amonte tunelul subteran este mai larg,apele ocupand intreaga albie doar la viituri ,in cea din aval largimea galeriei nu depaseste 5 metri ,fiind inundata in totalitate.

Bibliografie:"Transilvania-Trasee turistice in zonele naturale de recreere
si agrement din Transilvania"
30 martie 2014
Ada-Giulia Marginean

 

Rugaciunea de Sambata

Rugaciunea de Sambata

Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.
 Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.
 Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: O, fericiti servitori ai lui Dumnezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.
Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunea-sambata-96766.html

Satul cuviosilor

Satul cuviosilor

Un rau vijelios despartea doua sate cu oameni diferiti. Cei care traiau de-a dreapta raului erau considerati sfinti, fiindca – spuneau ei - lucrau numai fapte bune, erau credinciosi, tineau posturile si faceau milostenie, a zecea parte din venitul lor o duceau la biserica. Iar de-a stanga era "satul pacatosilor”, cu oameni lenesi, cam cheflii, care nu prea mergeau pe la biserica si nu tineau poruncile cum trebuie.
 Intr-una din zile, se lasa deasupra celor doua sate un nor negru inspaimantator si incepu intr-o clipa o furtuna cum nimeni nu mai vazuse. Se mai linisti un pic furtuna, mai incetara tunetele si fulgerele si ce sa vezi!? Raul incepu sa se umfle vazand cu ochii si inunda gospodariile. Dar ca un facut s-a inundat doar "satul cuviosilor”, nu si cel ,,al pacatosilor”. Multe case ale celor care se credeau sfinti s-au stricat, multe animale s-au inecat si cu multa paguba s-au trezit prin gospodariile lor.
 Dupa ce Dumnezeu a dat soare si toate lucrurile s-au linistit, cuviosii au inceputa sa-si puna intrebarea, cum de satul pacatosilor a scapat de inundatie, iar ei s-au trezit cu atata paguba. Unul dintre satenii cuviosi, cunoscut pentru intelepciunea sa, dori sa cerceteze acestea si facu un drum pana la rau. Acolo intalni pe oarecare din satul pacatosilor, il saluta si intra cu el in vorba. Acela i-o lua inainte cu vorba si zise:
- Ce ati crezut, ca daca duceti viata cuvioasa este suficient sa nu va ploua? Eu cam stiu de ce satul vostru a fost inundat si al nostru nu!
- Pai care ar fi motivul?
- Motivul este acesta: ca oricat de smerit esti, de cuminte, de ascultator fata de poruncile lui Dumnezeu, mantuirea nu trebuie lucrata doar pentru tine.
- Pai ne ajutam intre noi, vrem sa ne mantuim sufletele cu totii, spuse "cuviosul”.
- Asa este, va ajutati intre voi, spuse "pacatosul” apasand pe ultimele doua cuvinte. Dar raul acesta nu l-ati mai trecut spre noi de cativa ani buni! Sa veniti aici si sa ne spuneti si noua cuvantul lui Dumnezeu si sa ne invatati viata cuvioasa. De aceea v-a dat Dumnezeu inundatia, fiindca ne-ati lasat sa ne pierdem sufletele desi suntem vecini...
- Pai atunci haidem sa facem pace, spuse sateanul "cuvios”, intinzand mana pacatosului. Si fie ca odata cu aceasta mana intinsa, sa facem din doua sate o singura comuna si impreuna sa ne mantuim!
- Bine ai grait frate! spuse "pacatosul”. Caci mantuirea nu e pentru un om, ci pentru noi toti. Eu gandesc asa, ca omul oricat ar fi de pacatos, se poate apleca dintr-odata spre viata cuvioasa. Sa-L lasam asadar pe Dumnezeu, ca de azi inainte, sa dea soare si ploaie peste amandoua satele, ca impreuna sa suferim si cele bune si cele rele. Si tot impreuna sa ne pregatim pentru dorita intalnire cu Domnul, atunci cand El ne va chema la El sa ne spuna, daca suntem mantuiti sau nu.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/satul-cuviosilor-123296.html

Conceptia lui Plotin despre spirit

Conceptia lui Plotin despre spirit

Prin spirit noi intelegem gandirea constienta de sine, stiinta despre Eu, despre toate formele de aparitie si functiuni ale sufletului. Esenta sufletului consta intr-o dualitate, in sensul acestei dualitati, Aristotel a vorbit despre o ratiune activa si alta pasiva. Ratiunea pasiva este predispozitia rationala a individului, ce este formata individual. Ratiunea activa este ratiunea genului, ce are menirea sa formeze ratiunea individuala si pe care se fundamenteaza totul care este comun, ceea ce leaga pe oameni in gandire si actiune.
Ideea fundamentala a lui Parmenide era aceea ca gandirea este identica cu existenta. Dealtfel, aceasta idee era comuna tuturor ganditorilor greci antici. In ultima analiza nu exista decat o existenta si gandirea este identica cu aceasta existenta. De asemenea si Aristotel reprezenta punctul de vedere ca Dumnezeu este forma pura, Existenta adevarata, in care toate posibilitatile au devenit realitate. Gandirea intuitiva a lui Dumnezeu este indreptata asupra esentei sale proprii. Divinul gandeste divinul, spiritul este ocupat cu spiritul, ratiunea cu ratiunea. La fel accentueaza si Plotin ca in sfera spiritului gandirea si-a ajuns adevarata sa existenta. Si intrucat lumea spirituala este identica cu realitatea adevarata, in ea sfera gandirii este identica cu existenta suprasenzoriala a Ideilor.
Dar, spre deosebire de Platon, Plotin crede ca Ideile sunt imanente si de aceea acestea n-au nici un caracter esential in afara ratiunii. Ele au o realitate numai ca idei ale spiritului sau ca ganduri ale Divinului. In idei sunt legate gandirea pura si existenta pura. Aici este gandita existenta de catre ratiunea divina asa cum aceasta este intr-adevar, in Idee continutul divin al lumii si al vietii si forma divina sunt legate laolalta. Pentru Plotin exista o materie suprasenzoriala ce este intrepatrunsa si formata de catre o forma suprasenzoriala. Viata spiritului se petrece in aceasta angrenare stransa dintre forma suprasenzoriala si materia senzoriala. Toate lucrurile sunt compuse din forma si materie. Materia este ceea ce e nedeterminat si nedesavarsit. Forma este principiul determinarii, al tarcuirii, al miscarii si al diferentierii. Asa credea si Aristotel. Plotin face aceste distinctii si in lumea inteligibila.
Spiritul isi traieste nu numai viata sa, ci el duce si la formarea lumii senzoriale, fiindca toata energia formativa isi are originea in spirit. Ceea ce este lipsit de spirit este, pentru Plotin, amorf si mort. Viata lucrurilor vine de la spirit. Prin emanatie spiritul mijloceste formele sufletului lumii. Caci ceea ce este in spirit Idee sau forma pura, devine in suflet "logos", asadar principiu al formarii. Spiritul este ceva mai mult supra-personal, sufletul mai mult personal. Plotin este de parere ca in clipa in care noi ne traim viata sufletului, traim realitatea noastra mai inalta, iar cand traim viata spiritului, noi traim viata lui Dumnezeu.
Spiritul este, pentru Plotin, un principiu creator, in timp ce sufletul este un principiu pasiv. Sufletul are o natura feminina. El este imanent lumii si in acest sens in opozitie cu spiritul, care ramane mereu o entitate supralumeasca si eterna. Cu toate acestea, spre deosebire de Platon, Plotin il gandeste ca ceva activ, caci spiritul este viata pe cea mai inalta treapta a acesteia, iar viata este miscare. Spiritul este eternitate, existenta pura si o unitate in multiplicitate. El este adevaratul temei al tuturor lucrurilor si ca atare nemarginit in trei sensuri : Ca nedeterminat, ca fara de nici o calitate, ca fara de granita.
Gandirea (nous) este principiul lumii spirituale. Este vorba de eterna gandire, ce se gandeste pe sine, esenta sa si care este ceea ce gandeste. In aceasta sfera gandirea si obiectul gandit sunt una. Ca si la Platon si la Plotin ideile sunt niste entitati, eterne, neschimbabile, simple, netrecatoare si opuse lucrurilor senzoriale. Cu toate acestea intre idei si lucrurile trecatoare nu se afla o prapastie, fiindca lucrurile senzoriale participa la existenta ideilor. Dar aceasta in asa fel ca ele nu sunt in intregime ceea ce par a fi, cum sunt Ideile. Lucrurile au apoi o cauza ca temei al existentei lor. Spiritul nu este determinat de cauze, ci el are independenta si libertate.
Plotin se intreaba de unde vine deosebirea dintre lumea senzoriala si cea inteligibila ? El gaseste ca originea acestei deosebiri se afla in materie, intrucat aceasta nu poate fi stapanita de forma inteligibila. Originea raului se afla in materie, care este principiul negatiei. Materia este adancul lucrurilor.
Toate lucrurile sunt constituite din forma si materie, forma fiind putere formativa spirituala, ce actioneaza in sens teleologic, prin aceea ca, cu toata opozitia fenomenelor din lume, ratiunea conduce totul la o armonie desavarsita. Materia senzoriala, din care sunt constituite lucrurile, este intunecata, nedeterminata, ea este "non-existenta", un rau. Spre deosebire de aceasta, materia lumii spirituale are viata, in timp ce materia lumii senzoriale este lipsita de viata. Aceste doua lumi se comporta una fata de alta ca si prototipul fata de tip. Plotin determina conceptul "materie" prin negatii: materia nu este ratiune, nu este spirit, nu este suflet, nici viata, nici forma. Materia este cea mai departata de Unul si ultima emanatie a acestuia, caci totul este emanat, din eternitate, din Dumnezeu. De aceea lumea spiritului, ca dealtfel si lumea senzoriala, nu sunt un produs al unei fapte libere a lui Dumnezeu, ci acestea sunt devenite din Acesta printr-o necesitate nevoita.
Plotin descrie frumusetile lumii suprasenzoriale, care este stapanita de o unitate si armonie perfecta, in timp ce lumea senzoriala este numai o copie a lumii spiritului, iar destinul acesteia din urma este trecerea. Dar nici lumea senzoriala nu este total parasita de Dumnezeu, desi aceasta s-a departat de temeiul originar al vietii. Omul insusi a cazut in aceasta vina si de aceea el a fost exilat in corp. Cu toate acestea, atat lumea cat si omul se pot ridica la adevarata lor patrie. In ceea ce priveste lumea, lucrul acesta este posibil datorita faptului ca ea, este oranduita dupa o ordine si frumusete ce-si are originea in sufletul lumii. Cu aceste idei Plotin a influentat pe Augustin si pe alti Parinti ai Bisericii.

N.B.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-etica-religioasa/conceptia-plotin-despre-spirit-71752.html

Rugaciune de dimineata scrisa de parintele Arsenie Boca

Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.
Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.
Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.
Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.
(primita de la Gheorghe Moraru si Maica Eftimia Ciungan, manastirea Hurezu)

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciune-dimineata-scrisa-parintele-arsenie-boca-72552.html