Rezervatia botanica Suvara Sasilor(Transilvania)

Rezervatia botanica Suvara Sasilor (Transilvania)

*CAI DE ACCES
DN 7/E 81 Sibiu -Ramnicu Valcea apoi se face dreapta pe DJ 105 G

Rezervatia naturala botanica Suvara Sasilor acopera o suprafata de 20ha pe terasa de 430m altitudine a raului Sadu ,in apropierea orasului Talmaciu.Prezenta dominanta a unei specii de graminee cunoscuta sub numele de "suvara"a dat numele generic acestui spatiu detinut anterior de sasi.Rezervatia este constituita din paduri de rasinoase ce formeaza un masiv incheiat,iar la limita inferioara gasim paduri de rasinoase in amestec cu foioase.Vegetatia este reprezentata printr-un moliniet nemaiantalnit in Transilvania,in care vegeteaza mai multe specii floristice rare:mararul porcului,stanjenei,gladiola,iarba neagra.fauna este reprezentata prin capra neagra ,rasul,lupul,ursul,iar in zona golului alpin ,marmota

Bibliografie:"Transilvania-Trasee turistice in zonele naturale de recreere
si agrement din Transilvania-Mandri de Romania"

16 martie 2013
Ada-Giulia M.

Manifestari ale ingerilor in viata de zi cu zi

Manifestari ale ingerilor in viata de zi cu zi

 Noi suntem prinşi prea intens în vâltoarea existenţei materiale, prea legaţi de sentimentul că ceea ce vedem şi atingem este real, aşa încât ne gândim la îngeri ca la nişte reprezentări ale imaginaţiei, ale dorinţei sau ale visurilor copilăriei. Cu toate acestea, îngerii ni se arată, ne însoţesc, ne călăuzesc şi ne ajută chiar în cele mai mărunte acţiuni ale vieţii! Mulţi oameni au avut experienţe tulburătoare cu îngerii, care li s-au arătat în momente critice de viaţă.
 Dacă privim prin ochelarii minţii noastre raţionale, îngerii nu există. Dacă privim existenţa cu inima şi, prin aceasta, intrăm în comuniune cu sferele tulburătoare ale intuiţiei, îngerii ni se dezvăluie sub forma celor mai frumoase trăiri. În lumea noastră lăuntrică se zbenguie îngerii şi se bucură cerul întreg atunci când suntem fericiţi şi, mai ales, când putem intui şi presimţi în umbra fericirii prezenţa şi tulburătoarea vieţuire a îngerilor în noi înşine. Comunicarea cu îngerii şi intervenţia lor în planul existenţei de zi cu zi devin posibile în clipa în care vibrăm lăuntric în ritmurile armonioase ale dimensiunilor în care locuiesc îngerii.
 La polul opus, suferinţa şi lipsa de speranţă creează un spaţiu mult prea îndepărtat între lumea noastră şi lumea îngerilor, aşa încât strigătele, deprimarea sau suferinţa înterup comunicarea cu îngerii ajutători. Există însă şi aici o excepţie, care se regăseşte frecvent în experienţele de viaţă; chiar în absenţa unei chemări conştiente, îngerii intervin în salvarea vieţii unui om, dar atunci când omul nu şi-a împlinit, încă, destinul. şi-n aceste situaţii, ei se arată chiar fizic, iar consinţele acestor apariţii sunt catalogate de oameni ca "miracole"!
 Cu excepţia amintită, îngerii sunt prezenţi şi activi în viaţa obişnuită. Cel mai frecvent ei lucrează prin oameni, prin acei oameni deschişi către sentimente şi trăiri umane frumoase, capabile să se ridice la nivelul de vibraţie al îngerilor. Când un om cheamă îngerii în ajutor (poate fi şi cazul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil - sărbătoriţii de azi - a căror putere este de neimaginat pentru mintea umană; primul este apărătorul dreptăţii, cel de-al doilea este îngerul comunicării şi al veştilor venite din cer), un altul, deschis prin frumuseţea sentimentelor sale, poate auzi strigătul celuilalt şi la distanţe de mii de kilometri.
 Puterea îngerului îl îmbie lăuntric să dea un telefon în clipa aceea şi, poate, telefonul se dovedeşte a fi ajutorul care salvează situaţia. În toate impulsurile noastre generoase, ziditoare, înţelepte şi pline de har, îngerii dănţuiesc şi cântă, căci misiunea lor de mesageri ai lui Dumnezeu este şi o misiune de participare activă la experienţa vieţii fizice. Când îngerii sunt prezenţi în starea noastră lăuntrică, starea este resimţită cu mare putere, iar impulsurile spre acţiuni biecuvântate devin presante. Acesta este un motiv minunat să lucrăm responsabil întru zidirea noastră mentală şi sufletească, să creştem în Duh, pentru ca îngerii să se poată manifesta prin noi. Ei ne vor dărui atunci intuiţie, inspiraţie, călăuzire şi har zi de zi.
 Îngerii au şi capacitatea extraordinară de a se materializa în momente cruciale pentru noi şi asta-i o a treia formă de manifestare a lor. Ei pot lua forma unei fiinţe umane temporar şi în sprijinul acestei afirmaţii există sumedenie de mărturisiri. Într-un moment critic, un înger poate apărea pe stradă, poate înlocui perfuzia unui bolnav, poate participa la o intervenţie chirurgicală lângă echipa operatorie (Doreen Virtue, psihoterapeut specializat în "Terapia cu Îngeri", povesteşte cazul unei fetiţe care-i vede pe îngeri lucrând cot la cot cu chirurgul în sala de operaţii) şi poate salva un om dintr-un avion care s-a prăbuşit sau dintr-o maşină... grav acidentată. Uneori, îngerii ne transmit mesaje printr-o carte, printr-un film, printr-o replică pe care cineva o spune când mergem pe stradă, dar se dovedeşte a fi un răspuns la o întrebare care tocmai ne frământa.
 Sunt iniţiaţi care spun că îngerii ne însoţesc şi la cumpărături, ne pot găsi locuri de parcare într-o zonă aglomerată şi ne stau alături în micile aventuri zilnice. Totul este să-i chemăm în ajutor şi să exersăm în dinamica vieţii de zi cu zi obiceiul de a observa întâmplările şi evenimentele prin care îngerii îşi dezvăluie prezenţa!
Articol aparut in Jurnalul National in data de 8 Noiembrie 2010
Sursa:angelinspir.ro

Fecioara Maria si Euharistia

Fecioara Maria si Euharistia

În apariţiile de la Fatima, din 1917, legătura dintre Fecioara Maria şi Euharistie este evidenţiată de pregătirile misterioase de care au beneficiat cei trei copii din partea Arhanghelului Mihail, care s-a prezentat ca fiind Îngerul Păcii sau îngerul Portugaliei. Aceste pregătiri au culminat în timpul celei de-a treia vizite a îngerului, în octombrie 1916, după cum descrie Lucia:
„Din momentul în care am ajuns la locul respectiv, am început să rostim rugăciunea Îngerului: „Domnul meu, eu cred în Tine, eu sper, eu Te ador şi Te iubesc...” Nu mai ştiu de câte ori am repetat această rugăciune până când deasupra noastră a început să strălucească o lumină necunoscută... Ne-am ridicat pentru a vedea ce se petrece şi atunci l-am văzut pe Înger ţinând în mâna stângă un caliciu deasupra căruia era suspendată o ostie din care curgeau câteva picături de sânge în caliciu. Îngerul a lăsat caliciul suspendat în aer, a îngenuncheat lângă noi şi a repetat de trei ori: „Sfântă Trinitate, Tată, Fiu şi Sfânt Duh, vă ofer Corpul, Sângele şi Sufletul preţios al lui Iisus Cristos, prezent în toate problemele lumii, ca o reparaţie a răutăţilor, violenţelor şi indiferenţei cu care El însuşi a fost ofensat. Şi prin meritele infinite ale Inimii Sale Preasfinte şi prin Inima Imaculatei Maria, mama Sa, cer convertirea sufletelor păcătoase.”
El s-a ridicat apoi şi a luat în mână caliciul şi ostia sfântă. Mi-a dat mie Sfânta Ostie şi Sânge din caliciu apoi a împărţit ceea ce a rămas între Jacinta şi Francisco:
„Mâncaţi şi beţi Corpul şi Sângele lui Iisus Cristos atât de mult ultragiat de oamenii ingraţi! Reparaţi crimele lor şi consolaţi-l pe Dumnezeul vostru!”
 Şi prosternându-se din nou la pământ el a repetat de trei ori alături de noi: ”Preasfântă Trinitate...etc” şi a dispărut... Noi am rămas mult timp în aceeaşi poziţie repetând aceleaşi cuvinte. Când ne-am ridicat am observat că se făcuse deja noapte şi că era timpul să ne întoarcem acasă.”
Ni s-a revelat astfel ca Îngerul i-a oferit prima dată ostia sfântă Luciei, cea mai vârstnică dintre copii care a şi rămas cel mai mult timp aici jos, pe pământ, pentru a transmite mesajul Mariei şi a oferit picături de sânge verişorilor ei care au murit apoi în 1919 şi 1920 , conform anunţului Fecioarei din 13 iunie 1917:
„Da, pe Jacinta şi pe Francisco o să îi aduc în curând înapoi în Cer. Dar tu vei rămâne aici pentru mai mult timp. Iisus vrea să se servească de tine pentru a mă face cunoscută şi iubită.”
 Împărtăşania miraculoasă adusă de Înger copiilor clarvăzători în Fatima şi-a dovedit ulterior întreaga semnificaţie –aceea de a fi o împărtăşanie reparatoare. Totul se constituie într-un ansamblu coerent, de o profundă bogăţie spirituală. În mod evident, acei copii analfabeţi încă nu puteau inventa o asemenea istorisire care dovedeşte o mare armonie între elementele sale şi care depăşeşte cu mult capacităţile lor intelectuale şi cunoştinţele lor religioase pe care le dobândiseră prin catehism.
Există şi alte apariţii mariale în care beneficiarii au fost gratificaţi cu împărtăşanii miraculoase. Apariţiile de la Garabandal, în Spania (1961-1965), au fost îmbogăţite cu ceea ce numim „miracolul euharistic” care s-a petrecut pe 18 iulie 1962, în plină noapte.
„Într-adevăr, în acea zi, spre ora 1 noaptea, mai multe persoane au văzut apărând pentru mai multe minute o ostie suspendată în aer în dreptul gurii lui Conchita.
Când am văzut că a scos limba şi că nu se alfa nimic pe ea, am trăit probabil cel mai urât moment al vieţii mele! „Doamne Dumnezeule! Ce lucru bizar… nu se afla chiar nimic pe limba ei!”. Zicând aceasta am luminat interiorul gurii ei ..şi deodată am văzut cum micuţa noastră a mişcat limba şi cum într-un mod cu totul inexplicabil a apărut acolo un lucru micuţ, alb şi rotund care părea să crească. Nu ştiu cât a durat acest fenomen, probabil vreo două-trei minute.” Mărturia lui Pepe Diez
Acelaşi ecou poate fi înregistrat şi de la fratele clarvăzător care se afla în apropierea ei: „ Am văzut cu claritate că nu se afla nimic pe limba ei atunci când a scos-o din gură. Înainte să reînchidă gura o ostie alba a apărut în mod miraculos în dreptul limbii ei.”
Părintele dominican Etelvino Gonzalez descrie astfel ostia miraculoasă:
„Obiectul era un corp alb de aceeaşi mărime şi având acelaşi aspect cu ostiile folosite la împărtăşanii. Era probabil un pic mai gros decat o ostie normala şi dădea impresia că era un pic spongios şi adera perfect la limba fetei.”
M. Felix Gallego, medic la Polanco, în provincia Santander a văzut perfect un halou în jurul capului micuţei, după apariţia miracolului, în timp ce ea pleca dinspre biserică. În chiar aceeaşi noapte, el a scris un raport pe care l-a trimis cu câteva zile mai târziu domnului Valentin cu misiunea de a-l înainta superiorului său ierarhic.
O altă persoană venită din Madrid a constatat acelaşi lucru:
„Sub portalul bisericii, în mijlocul mulţimii care era dispusă într-un cerc foarte vast, Conchita se deplasa în extaz. Lumânările din biserică luminau locul foarte clar, dar deasupra tuturor acestor lumini era o alta care lumina tot capul fetiţei şi mai ales zona gurii ei. Doamna Fernandez Pacheco care se afla în apropierea portalului a putut urmări chiar din faţă straniul fenomen pentru mai multe minute. Era ca şi cum, spune ea, in gura fetiţei s-ar fi aflat o ostie aureolată de lumină.”
 Există şi alte mărturii legate de manifestarea acestui fenomen luminos. Care este totuşi semnificaţia acestui miracol euharistic? Miracolul luminos a fost destinat, spun clarvăzătorii, să ne facă să credem în realitatea acestor apariţii. Fenomenul constituie deci o poartă apologetică. El aduce în lumină din nou mesajul central public din Garabandal: devoţiunea faţă de euharistie. Există mereu o coerenţă între miracol şi mesajul său, dar cu toate acestea suntem încă departe de a pătrunde total semnificaţia şi profunzimea spirituală a miracolului de la Fatima.
La Kerizinen, în Franţa, Fecioara Maria a apărut în 1938 şi în 1965 în faţa unei ţărănci foarte modeste, Jeanne Louise Ramonet, şi aceasta din urmă a beneficiat timp de mai mulţi ani de împărtăşanii miraculoase.
„Jeanne Louise care locuia la 4 kilometri de biserică şi avea o infirmitate la un picior nu putea să meargă la slujbă decât duminica. În celelalte zile ea era împărtăşită de un înger care venea în locul apariţiilor. Acest lucru s-a petrecut zilnic timp de mai mulţi ani. Eu cred că ea se deplasa în fiecare zi în locul apariţiilor pentru a se ruga şi pentru a primi la intervale neregulate această vizită miraculoasă care totuşi pentru ea nu mai constituia ceva neobişnuit. Doamna R. a văzut deja de două ori îngerul dar nu a reuşit să vadă ostia. Doamna Le B. şi doamna P. l-au văzut fiecare de câte trei ori. Jeanne Louise intra în extaz în timpul acelor împărtăşanii şi mai multe persoane au fost martore la faptul că în acele momente nu mai era deloc sensibilă la atingeri sau chiar la arsuri pe mână sau pe gât.”
Domnul abate B. A primit declaraţii- mărturii din partea a zece copii cu vârste între 4 şi 12 ani. Aceşti copii au declarat separat că au văzut ostia „rotundă şi albă exact ca la biserică”, putem spune utilizând expresia unuia dintre copii. Unul dintre ei a declarat că a văzut ostia coborând din cer direct spre Jeanne Louise şi nu venind dinspre direcţia bisericii aşa cum cineva încercase să îl facă să declare.
 Jeanne Louise Ramonet, decedată în 1994 la vârsta de 84 de ani, era o femeie simplă, modestă şi discretă. Mai mulţi preoţi sunt de acord cu mărturiile ei, cum este şi cazul doctorului Assaily, care a putut să o viziteze şi să o interogheze îndelung.
Într-o perioadă mult mai apropiată de zilele noastre, stigmatizata italiană Raffaella Lionetti (1918-1991) primea frecvent euharistia în timpul stărilor sale de extaz de la Iisus Cristos sau de la Maica Domnului:
Putem considera drept un miracol deosebit, repetat de mai multe ori în cursul vieţii sale, faptul ca ostia sfântă (în unele cazuri era vorba de mai multe ostii) adusă de Iisus pentru împărtăşanie se materializa în mâinile ei întinse pentru rugăciune. Multe persoane au fost martore la aceste miracole, în cele mai diverse şi neprevăzute circumstanţe.
Întotdeauna Iisus îi punea ostia în mână Raffaellei, iar Maria se ţinea deoparte privind cu adoraţie la Fiul Său Divin. Câteodată El aducea mai multe ostii destinate şi credincioşilor care se rugau alături de Raffaella.
Aceste împărtăşanii miraculoase ale stigmatizatei au fost adesea însoţite de parfumuri celeste minunate care constituiau o chemare misterioasa a credincioşilor către Dumnezeu şi către aprofundarea vieţii lor spirituale:
„Prin intermediul euharistiei materializate în mâinile sale pe care am avut graţia să o primesc de câteva ori am simţit că mila Domnului este imensă şi am simţit cât de mult ne iubeşte El ca un tată bun care abia aşteaptă să fie chemat ca să vină să îşi ajute copiii. Am înţeles cum, prin intermediul împărtăşaniei frecvente şi prin apropierea de Domnul nostru mijlocită de euharistie, noi putem ajunge să purtăm un dialog constant cu Dumnezeu.”
 Pentru credincioşii rătăciţi aceste împărtăşanii reprezentau ocazii pentru a reveni la practica religioasă: „Am primit o singură dată din mâinile sale ostia sfântă apărută în mod miraculos între degetele sale ridicate. Este imposibil din punct de vedere uman să descriu ce am simţit în acele momente de graţie. Pot să spun doar că apoi m-am gândit de multe ori la ce se petrecuse şi pentru mai multe zile am plâns amintindu-mi de marea graţie pe care am primit-o prin apropierea mea de acest minunat instrument al Domnului: o persoană care mi-a schimbat complet existenţa şi care mi-a dat certitudinea ca viaţa pe pământ se desfăşoară în lumina lui Dumnezeu ca o pregătire pentru viaţa eternă.”
Raffaella Lionetti a dus o viaţă ascunsă, în solitudine şi sărăcie, trăită în spirit de sacrificiu. Ea veghea în permanenţă pentru a nu da experienţelor sale spirituale un caracter public. Beneficiind de stima autorităţilor ecleziastice, ea s-a bucurat de asemenea şi de prietenia cu don Carlo Mondin, abate din Berra, care când a împărtăşit-o pentru prima dată a fost martorul apariţiei miraculoase a unei ostii celeste. În 1975, printr-o decizie ecleziastică şi nu ca o pedeapsă, episcopul Ferrrare l-a înlocuit pe Don Carlo în parohia sa din cauza fenomenelor extraordinare care se manifestau în timp ce el celebra mesa. Cuprins de extaz din timpul consacrării, Don Carlo se ridica adesea de la sol. Devenit unul dintre consilierii spirituali ai Raffaellei, Don Carlo a fost de mai multe ori martor al împărtăşaniilor sale mistice. El se străduia atât cât îi era cu putinţă să o protejeze de curiozitatea inoportunilor şi mai ales de indiscreţiile lui don Stefano Gobbi, fondatorul Mişcării Sacerdotale Mariale care, atrăgea mereu atenţia asupra stigmatizatei.
Sursa:angelinspir.ro

Despre ingerul pazitor

Despre ingerul pazitor

Avem cu toţii la dispoziţie o modalitate extrem de simplă şi eficientă de a ne deschide inima faţă de ghidarea şi protecţia divină a îngerului nostru păzitor, fiind necesară însă o cât mai mare candoare şi puritate sufletească:
“Înger, îngeraşul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna te implor să fii cu mine
Şi să mă înveţi clipă de clipă să fac doar bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă bun şi mare;
Eu sunt slab, tu fă-mă iubitor şi tare;
Şi-n tot locul mă-nsoţeşte
Şi de toate relele mă fereşte
 Amin”
Îngerul păzitor este trimis de Dumnezeu să aibă grijă de noi şi este unic pentru fiecare persoană. În Scriptură, în Psalmul 91, este scris: "Îmi voi trimite îngerii în jurul vostru să vă protejeze în tot ce faceţi". Ei ne veghează plini de dragoste de la naştere şi până la părăsirea corpului fizic prin aşa zisa moarte, când ne conduc înapoi în cer.
Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel reprezentant al Divinului, îngerul păzitor, care să ne însoţească toată viaţa, şi în momentele noastre bune şi în cele dificile. Sarcina acestei făpturi angelice este specială, pentru că ea acţionează numai din iubire. Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va scufunda omul în întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i devină inima, îngerul este întotdeauna acolo, aşteptând cu încredere momentul când omul va începe să caute o apropiere mai mare de Dumnezeu.
 Rolul unui înger păzitor începe în realitate mai înainte de naştere. Până pe la vârsta de 7 ani, copiii sunt de regulă mult mai conştienţi de prezenţa îngerilor. Apoi apare ca un văl care se lasă peste memorie şi uităm. Cu toate acestea, îngerii sunt mereu prezenţi. Cu cât creştem şi ne maturizăm, observăm că avem o relaţie diferită cu îngerul nostru păzitor. Este ceva mai electivă. Simţim nevoia să întrebăm, simţim nevoia să intrăm în contact cu îngerul nostru gardian.
Îngerul păzitor ne veghează şi ne protejează pentru a ne împlini destinul. Destinul este un fel de schiţă, o creionare, pe care o intuim, dar el este în strânsă legătură cu liberul nostru arbitru. Schiţa generală este menţinută şi protejată de îngerul păzitor şi el ne conduce pas cu pas pentru împlinirea acestui destin. Cu cât ne vom deschide mai mult faţă de influenţele îngerului nostru păzitor, cu atât mai mult ne vom împlini destinul şi cu atât mai mult vom fi în armonie cu universul. Iată o imagine metaforică care descrie sugestiv raportarea la îngerul păzitor şi responsabilitatea lui în ce priveşte destinul uman. Este imaginea unui înger care ţine un braţe un coş. În acest coş sunt diferitele oportunităţi şi potenţialităţi pe care le avem în viaţa noastră, diferitele obligaţii sau experienţe prin care ne-am asumat să trecem, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, mai înainte să ne naştem. Aceste evenimente sunt doar schiţate; în rest, este suficient spaţiu pentru transformările pe care le vom face în acord cu liberul nostru arbitru.
 Foarte importantă este nevoia de acceptare în relaţia omului cu îngerul păzitor. Indiferent ce dificultate apare în viaţa noastră, dacă acceptăm prezenţa şi grija plină de iubire a îngerului nostru păzitor, acceptăm în acelaşi timp şi iubirea lui Dumnezeu Însuşi, care se manifestă astfel în viaţa noastră într-un mod foarte direct şi personal.
 Nu contează cât de dificilă este o situaţie prin care treci, ea poate fi parcursă mai uşor dacă te gândeşti la înger ca la un prieten căruia îi ceri ajutorul. Când te hotărăşti să devii prieten cu o anumită fiinţă, cauţi să vezi tot ce l-ar putea face fericit; ai vrea să ştii ce muzică îi place, ce artă îl interesează etc. La fel este şi cu îngerii. Dacă vrei să începi să-ţi cunoşti îngerul păzitor, te vei focaliza pe acele arii de interes ale sale. Şi care sunt ariile de interes ale unui înger păzitor? Dezvoltarea integrităţii morale. Trezirea sufletului. Evoluţia spirituală. Transformarea naturii interioare a omenirii.
 Metaforic vorbind, când intri în contact cu îngerul păzitor în timpul momentelor dificile, drumul va fi tot acolo. Poate că vor fi pietre pe drum, dar ţie ţi se dau nişte papuci speciali, astfel încât să nu mai simţi pietrele. Vei avea aceleaşi experienţe, dar nu le vei resimţi la fel. Îngerii sunt capabili să ne ajute sub toate formele; ei creează miracole; pot interfera cu legile fizice ale universului; există relatări despre maşini care puteau trece una prin cealaltă. Un singur lucru nu-l pot face: nu pot să interfereze cu liberul nostru arbitru.
 Se spune că în vremurile de demult, când oamenii aveau multă puritate şi sufletele întoarse către Dumnezeu, cerurile îşi deschideau porţile şi lăsau să fie văzuţi îngerii. Chiar Dumnezeu i-a arătat anumitor fiinţe umane merituoase pentru a le călăuzi în mod direct spre adevărul, lumina şi iubirea supremă.
 În viaţa misticilor şi a sfinţilor, îngerii păzitori au jucat roluri importante. Astfel, Padre Pio căuta răspunsuri la întrebări despre diferite persoane ajutându-se în special de îngerul său păzitor. Avea o mare încredere în îngerul său păzitor. Îngerului său îi încredinţa de multe ori probleme dificile, delicate, dar îngerul lui le rezolva. Când cineva l-a întrebat: “Dacă nu pot veni personal şi am nevoie urgentă de ajutor, ce să fac?” Părintele i-a răspuns cu o spontaneitate deconcertantă: ”Trimite-mi îngerul tău cu mesajul”.
 O altă mistică, Teresa Neumann, a avut o legătură permanentă cu îngerii. Ea era contemporană cu Padre Pio şi, ca şi acesta, a avut viziuni ale lui Iisus şi în viaţa amândurora s-au manifestat gradat şi stigmatele. Ea a trăit ultimii 36 de ani din viaţa ei fără hrană şi apă, luând doar anafura consacrată. De nenumărate ori Tereza Neumann a avut ca obiect al viziunilor ei lumea angelică şi în special îngerul ei păzitor. Ea percepea prezenţa propriului înger păzitor, văzându-l în dreapta sa, ca un “bărbat luminos” şi vedea şi îngerii vizitatorilor săi. Tereza menţiona că îngerul său este cel care o protejează de demoni şi o înlocuieşte în caz de bilocaţie (ea a fost văzută deseori în 2 locuri simultan) şi o ajuta în situaţii dificile.
Natuzza Evolo este o altă mistică contemporană din Italia. Prezintă şi ea stigmatele, vorbeşte cu spiritele trecute în lumea de dincolo şi îl vede pe îngerul ei păzitor.
Părintele Eugenio Ferrarotti a fost stareţ la mănăstirea San Fillipo din Genova. El afirmă că existenţa îngerilor păzitori este o învăţătură oficială a Bisericii. Întrebat cum se poate stabili un contact cu îngerul păzitor, părintele răspunde:
 ”Înainte de toate, gândindu-ne la el; dacă nu o facem, el este aproape cu mâinile legate. Însă ne acordă oricum asistenţă şi protecţie şi cine ştie de câte ori ne-a salvat de la pericole spirituale şi trupeşti. Trebuie să ne gândim la îngerul nostru păzitor, să-l evocăm şi să-l rugăm să ne ajute în orice situaţie de o dificultate specială. Eu fac acest lucru deseori, mai ales când sunt probleme complexe şi încurcate, mă rog la îngerul meu să meargă la îngerii acelor persoane şi să aranjeze lucrurile! Acest mod de a acţiona funcţionează! Eu sfătuiesc pe toată lumea să urmărească să-l pună în practică. Trebuie să manifestăm mult respect faţă de prezenţa îngerilor păzitori.”
În continuare părintele redă un procedeu de intrare în legătură cu îngerul păzitor:
"Îmi pregătesc locul - frumos şi curat, îl sfinţesc cu tămâie şi alte esenţe volatile, cu flori consacrate îngerului păzitor.
Îmi fac semnul crucii, mă rog la Tatăl Ceresc şi-mi induc o stare de vid mental. Când mintea se goleşte de gânduri personale exterioare, mâna începe să alerge. Surpriza mea a fost când în final semnătura era aceasta: ”Sunt îngerul tău păzitor”. Eu la înger chiar nu mă gândisem. De atunci a fost mereu aşa: de fiecare dată când scriu apare semnătura îngerului.
Când nu am timp să scriu sau nu simt să o fac şi totuşi am nevoie de un sfat, mă concentrez şi simt atunci în interiorul meu un răspuns care mă ghidează. Atunci mă simt mai sigur. Probabil, siguranţa pe care o am în anumite momente în îndrumarea oamenilor care mi se adresează provine de la el, de la îngerul meu. Îngerul însă nu intervine în libertatea persoanei, ajută, dar respectă liberul arbitru al persoanei respective. Îngerul păzitor are o misiune de pace, de purificare, de rugăciune. Aş dori să indic o altă sarcină importantă a îngerului păzitor, aceea de a-l îndepărta pe diavol.”
 Părintele prezintă drept atribut al îngerului păzitor cunoaşterea viitorului şi a intimităţilor inimii umane, prin intuiţie imediată de la Dumnezeu.
Părintele Cleopa, călugăr ortodox, spune: “Orice creştin are un înger bun, care stă de-a dreapta lui şi îl povăţuieşte spre tot lucrul plăcut lui Dumnezeu. Precum îngerul este slujitor al lui Dumnezeu şi îl păzeşte pe om întru toate căile sale şi precum îngerul se supune voii lui Dumnezeu, la fel trebuie să fie şi omul. Îngerul păzitor este cel care stă întotdeauna lângă fiinţa umană, păzind-o şi ghidând-o, spre a o ajuta în viaţă.”
 Coranul recunoaşte existenţa îngerilor păzitori, spunând că fiecare om are un înger păzitor care îl urmează în permanenţă şi un spirit malefic care îl tentează atunci când este necesar. Iată o asemănare majoră, între creştinism şi islamism.
 Fiecare om are cel puţin un înger păzitor, căci se spune în Marea Evanghelie a lui Ioan: ”fiecărui om i s-a dat un înger păzitor, invizibil, care îl însoţeşte de la naştere şi până la moarte. Acest înger ajută omul să-şi eleveze conştiinţa şi se îndepărtează pe măsură ce omul, împins de egoism, renunţă de bunăvoie la credinţa în Dumnezeu şi la iubirea pentru aproapele său.”
Îngerul păzitor este cel care ne inspiră, ne ghidează, ne apără în mod tainic. Principala misiune legată de fiinţa umană pe care o protejează este de a o îndruma spre lumina şi eternitatea lui Dumnezeu.
În funcţie de nivelul spiritual, omul are un înger păzitor care aparţine uneia din cele 9 ordine angelice (serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, virtuţi, stăpâniri, întâietori, arhangheli sau îngeri). Protectorul aparţine Serafimilor doar în cazul celor care au venit pe lume cu un nivel de îndumnezeire extraordinar de elevat. Cei care au de îndeplinit misiuni eroice sunt îndrumaţi de îngeri păzitori dintre Stăpâniri sau Virtuţi. Majoritatea fiinţelor umane însă au păzitori din ordinul cel mai apropiat de planul fizic, îngerii.
 Atunci când fiinţa pe care o au în pază se orientează cu tot sufletul şi cu toată fermitatea către Dumnezeu, bucuria lor este imensă. În astfel de cazuri tot mai mulţi îngeri din ordinele superioare se alătură îngerului păzitor. E de la sine înţeles că o persoană poate avea astfel nu unul, ci mai mulţi îngeri păzitori, pentru că atunci când atinge stadiul ultim de desăvârşire, toţi îngerii de lumină ai creaţiei vin să îi dea sprijin în acţiunile ei spirituale. Înmulţirea îngerilor păzitori direct proporţional cu nivelul nostru de evoluţie spirituală este normală, deoarece cu cât ne apropiem de Absolut, de Dumnezeu, testele şi încercările la care suntem supuşi sunt tot mai dificile.
Fiecare înger păzitor este diferit de oricare alt înger păzitor, aşa cum noi oamenii, suntem unici, fiecare, în felul nostru. Existând o legătură aparte între noi şi înger, legătură din iubire pură şi sublimă, necondiţionată, noi vom dobândi în mod empatic, diferite caracteristici sau înzestrări spirituale ale lui.
 Orice aspect spiritual ne dorim, orice calitate vrem să o dezvoltăm în noi, rugând-l pe înger să ne ajute în dobândirea ei, ea devine astfel în scurt timp realitate. Aceasta dacă ne rugăm plini de credinţă, dezvoltând totodată suficient discernământ astfel încât să ştim ce ne este necesar spre a reuşi în misiunea pe care o avem de îndeplinit în viaţă. Fiindcă fiecare fiinţă umană se naşte spre a realiza un anumit lucru, spre a accede la un anumit nivel al evoluţiei spirituale, spre a ajuta umanitatea într-un anumit aspect. În concluzie, fiecare are o menire pe care trebuie să o realizeze. Spre a deveni conştienţi de aceasta, un foarte bun ajutor îl putem primi din partea îngerului nostru păzitor, care, trezindu-ne sufletul şi luminându-ne mintea, ne face mai conştienţi asupra întregii vieţi, în ansamblul ei, revelându-ne motivul pentru care ne găsim într-un anumit moment, într-un anumit loc, adică aici şi acum.
În cele ce urmează, vom prezenta principalele funcţii pe care le îndeplineşte un înger păzitor.
1. Prima şi cea mai evidentă este aceea de protector, de păzitor. În Acatistul Îngerului păzitor se spune: ”Sfinte îngere, cel ce eşti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, apără-mă de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, izbăveşte-mă de toate nevoile şi necazurile.”
2. O altă funcţie a îngerului păzitor este cea de călăuză, de ghid spiritual care înalţă şi revelează pentru cel în cauză lumina lui Dumnezeu, putând aduce clipa de iluminare. Cităm din Acatist:
“Cel ce înflăcărezi inima mea cu dragostea de Dumnezeu;
Cel ce umpli casa sufletului meu cu iubirea lui Dumnezeu,
 Cel ce mă povăţuieşti să cer susţinerea harului Sfântului Duh.”
 3. Există numeroase cazuri în care boli considerate incurabile au fost îndepărtate cu ajutorul îngerului păzitor. Rugăciunile spuse din inimă, credinţa şi dăruirea din tot sufletul şi în mod necondiţionat către Dumnezeu trezesc energii misterioase, prin care îngerii pot acţiona aducând însănătoşire. Aceasta e o altă funcţie a îngerului păzitor: aceea de vindecător, prin lumină şi iubire, a trupului şi a sufletului celui pe care-l ocroteşte.
4. O altă funcţie esenţială a îngerilor păzitori este aceea de luptători în slujba binelui divin. Ei îndepărtează de la noi răul acţionând plini de curaj şi încredere acolo unde este injustiţie, aducând atât în împrejurările exterioare cât şi în interiorul nostru predominanţa binelui.
“Cel ce cu puternicul acoperământ al aripilor tale mă aperi;
Cel ce pururea stai lângă mine cu sabia ta de foc;
 Cel care împotriva puterilor întunericului în luptă mă ajuţi.”
5. Datorită protecţiei îngerului păzitor putem prevedea clipe de cotitură ale existenţei noastre spre a le trece apoi mai uşor şi chiar mai mult, el, îngerul, ne face atenţi asupra marii treceri, de la acest plan fizic, în tărâmul spiritual.
 Descoperim astfel că îngerul păzitor ne preia de la Îngerul naşterii şi ne este alături până când, la rândul lui, ne încredinţează Îngerului morţii. O altă funcţie a îngerului păzitor este deci cea de protector al marii treceri.
6. O altă funcţie a îngerului păzitor este cea de a exorciza, îndepărtând de la noi orice duh necurat. Astfel, în Acatist se spune:
“Pururea îmi apari, Sfinte Îngere, ca un zid puternic împotriva vrăşmaşilor mei celor răi şi vicleni, care caută pieirea mea şi care-mi tentează sufletul cu uitarea de sine.
Bucură-te, că poţi să mă izbăveşti de orice răutate şi din toate cursele diavoleşti;
Că mă întăreşti în credinţă şi mă fereşti de îndoieli.”
 Strâns legat de această funcţie a îngerilor de a exorciza este Arhanghelul Mihail care ara drept misiune şi reuşeşte întotdeauna să-şi înfrângă duşmanul cel întunecat, pe Satana.
7. Altă funcţie de bază a îngerilor păzitori este cea de învăţători –sfătuitori. Cităm din Acatist:
“Ajută-mă, dar neadormitul meu păzitor, ca să-mi umplu vasul sufletului meu cu untdelemnul faptelor bune, şi mai mult, cu compasiunea şi smerenia.
Bucură-te, tu, cel ce pururea mă inspiri să-l am în mintea mea numai pe Domnul Dumnezeu;
Cel ce învii în inima mea porunca dragostei pentru Domnul meu cel Preabun;
 Cel ce mă îndemni să-l iubesc pe aproapele meu cu o adevărată dragoste.”
 8. Alt rol al îngerilor este acela de a ne purifica prin acordarea graţiei atunci când inima noastră se îndreaptă fierbinte către Dumnezeu. Îngerii păzitori sunt cei care cheamă Graţia Divină să se reverse asupra fiinţei noastre.
9. O altă funcţie a îngerului păzitor este aceea de prieten, am putea spune chiar cel mai drag şi mai apropiat prieten al celui pe care îl are în grijă. Iubirea îngerului pentru om este limpede, pură, puternică, constantă, nu e supusă unor suişuri şi coborâşuri, nici relaxării, uitării sau infidelităţii cum se petrece în prieteniile lumeşti. Iubirea îngerului păzitor derivă din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, este deci parte din această iubire divină.
Sursa:angelinspir.ro

Sibiu (Transilvania)

Sibiu(Transilvania)

Sibiul este un oras cu o aura speciala,mostenitor al unor experiente istorice si multiculturale indelungate.

Piata Mare

Mentionata prima data in anul 1411 ca piata de grane,Piata Mare este una dintre cele mai mari piete din Transilvania si centrul istoric al Sibiului,reprezentand dintotdeauna o veritabila emblema a stravechiului burg.Piata Mare era si locul de intrunire ori de executii publice,aici aflandu-se "stalpul infamiei" cu statuia lui Roland in varf,spanzuratoarea si "Cusca pentru nebuni" unde,in timpul zilei erau expusi oprobiului public cei ce tulburau pe timp de noapte linistea semenilor .Are o forma dreptunghiulara ,pe laturile ei fiind vechile case nobiliare medievale ,alaturi de un alt simbol de marca al orasului.

Palatul Brukenthal

Locul de inceput al promovarii artei in aceasta parte a Europei.

Podul Minciunilor

Reconstruit in anul 1859 ,la fabrica lui Fredericus Hutte ,fiind primul din Romania si al doilea din Europa confectionat din fonta turnata cu decoratiuni prin traforare si avand la capete doua cercuri mari decorate cu stema Sibiului

Bibliografie:"Transilvania-Trasee turistice naturale de recreere
si agrement din Transilvania-Mandri de Romania"

14 martie 2013
Ada-Giulia M.

Foto:Wikimedia Commons

Atribute esentiale,care dezvaluie natura si rolul ingerilor,sunt hainele purtate de ei

Atribute esentiale, care dezvaluie natura si rolul ingerilor, sunt hainele purtate de ei

“Materia nu este, în esenţă, nimic altceva decât substanţă spirituală fixată într-un fel anume de către voinţa lui Dumnezeu. Un înger nu este decât expresia personificată a voinţei atotputernice a lui Dumnezeu; deci nu poate să vrea decât numai ceea ce Dumnezeu vrea. Aceste fiinţe nu pot suporta nimic necurat, nici chiar o întrebare care nu se cuvine a fi pusă. Viaţa şi fiinţa lor nu sunt nimic altceva decât lumină din Dumnezeu.” (Marea Evanghelie a lui Ioan)
Îngerii sunt invizibili ochilor noştri fizici, dar se descoperă privirii spirituale. De aceea, cei care au spiritul treaz, îi percep clar, aşa cum lucrurile fizice din jurul nostru ni se dezvăluie în mod obişnuit. Fiinţele angelice participă activ la existenţa universului pe care îl cunoaştem, fiind transformatori ai materiei şi ai energiei în spirit, animaţi fiind de eternitatea lui Dumnezeu.
Locul specific în care îi regăsim este “paradisul”, sau “raiul”, sau “cerul”, denumiri date de diferite tradiţii, dar desemnând aceeaşi realitate.
 Referitor la acest loc, Emanuel Swedenborg spune: “Îngerii luaţi “colectiv” sunt numiţi “raiul” pentru că ei îl compun; totuşi Sfera Divină născută din Dumnezeu, cea care se revărsa peste îngeri şi este primită de ei este cea care alcătuieşte raiul în general şi în particular. Deci, în măsura în care primesc binele şi adevărul de la Dumnezeu, fiinţele devin îngeri şi sunt rai (paradis). Îngerii unui cer nu se află toţi împreună într-un loc, ci sunt împărţiţi în societăţi mai mari sau mai mici în acord cu excelenţa variabilă a dragostei şi a credinţei lor. Există o varietate infinită de bine în ceruri, iar caracterul fiecărui înger este determinat de propriul său bine.”
Funcţiile pe care le îndeplinesc îngerii sunt nenumărate, iar diversitatea lor este infinită; aceasta fiindcă Dumnezeu i-a creat ca individualităţi, astfel încât să participe în mod unic fiecare la viaţa manifestării.
 Iată ce spune chiar Iisus: “Vezi, fiecare domn are slujitorii săi, şi, atunci când îi cheamă, ei trebuie să fie acolo şi să-l slujească. Pentru că Eu sunt un domn, am şi Eu slujitorii Mei care trebuie să propovăduiască poruncile Mele în toată infinitatea. Bineînţeles că ei nu pot fi văzuţi, dar Eu îi văd şi unde nu te aştepţi apar imediat nenumărate cete de îngeri care aşteaptă poruncile Mele! Slujitorii Mei, chiar dacă par a fi firavi, sunt de ajuns de puternici să nimicească acest pământ cât ai clipi, dacă Eu le-aş cere-o!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)
Atribute esenţiale, care dezvăluie natura şi rolul îngerilor, sunt hainele purtate de ei. Iată ce spune chiar un înger referitor la acest subiect: “Îngerul a zâmbit şi a spus: ”Vezi, pentru noi este mai uşor decât pentru voi, pentru că noi purtăm dulapul nostru plin cu tot felul de haine în voinţa noastră. Dacă vrem să ne îmbrăcăm în vreun fel, deja suntem astfel îmbrăcaţi. Dacă m-aţi vedea în veşmintele mele de lumină, aţi orbi, iar carnea voastră s-ar topi în faţa mea, pentru că lumina soarelui pământesc este, în faţa luminii veşmântului meu, un întuneric de nepătruns.”
O altă descriere, luată tot din Marea Evanghelie a lui Ioan, ne vorbeşte şi despre modul lor de a se îmbrăca. Totul la ei reflectă armonia cerească, ei nefiind altceva decât receptacule ale picăturilor curate de lumină venite de la Dumnezeu. Iată, în continuare cum este prezentat un înger, despre care cel ce vorbeşte nu ştie că este o astfel de fiinţă: “Ce trăsături curate, gingaşe şi frumoase are! Fiinţa sa este plină de graţia şi delicateţea unei magii de nepătruns!
Pantalonii frumoşi care-i ajung până la genunchi, cămaşa alb-strălucitoare şi mantia albastră, plină de falduri, care-i atârnă pe umeri, îi stau deosebit de bine. Nu cred că am văzut vreodată pe cineva cu mai mult bun gust. Pălăria rotundă înfrumuseţează atât de mult capul lui frumos, încât nici nu găsesc cuvinte să descriu asta! Acestui tânăr nu i-aş putea refuza vreo rugăminte! Ar putea să-mi ia o întreagă împărăţie şi l-aş lăsa nepedepsit, doar dacă m-ar iubi!
 Cu cât mă uit mai mult la acest om, cu atât mai frumos şi mai atrăgător mi se pare a fi! Părinţii lui trebuie să fie cu adevărat fericiţi să aibă un astfel de fiu! Aş da toate comorile şi toate averile mele pentru a trăi şi eu alături de un astfel de tânăr, dacă ar fi un al doilea în această lume!”
Emanuel Swedenborg descrie în modul următor acest subiect: “Hainele cu care sunt îmbrăcaţi îngerii, la fel ca toate lucrurile din jurul lor, corespund cu ceea ce se află în mintea lor; şi deci există cu adevărat. Hainele lor corespund inteligenţei, şi astfel, toţi din ceruri sunt văzuţi îmbrăcaţi pe măsura inteligenţei; pentru că unii îi depăşesc pe alţii în inteligenţă, sunt şi mult mai frumos îmbrăcaţi. Hainele celor mai inteligenţi strălucesc ca lumina; hainele celor mai puţin inteligenţi sunt de un alb scânteietor sau albe, fără strălucire, iar cei şi mai puţin inteligenţi au haine de diferite culori; pe când îngerii celui mai înalt cer, al cerului lăuntric, sunt dezbrăcaţi.
E acelaşi lucru dacă se spune că îngerii sunt îmbrăcaţi după inteligenţă sau după Adevăr Divin. Flacăra corespunde binelui, iar lumina adevărului derivat din bine. Strălucirea şi albeaţa corespund adevărului, iar culorile varietăţilor sale. Îngerii din cerul lăuntric sunt goi pentru că trăiesc în nevinovăţie iar inocenţa corespunde goliciunii.
 Hainele îngerilor sunt astfel nu doar în aparenţă ci în realitate, căci ei nu doar le văd ci le şi simt, având felurite straie; ei le scot şi le îmbracă, le pun deoparte cu grijă când nu le folosesc şi le îmbracă din nou când au nevoie de ele. Ei sunt îmbrăcaţi cu multe haine şi spun că le-au primit de la Dumnezeu şi că uneori sunt îmbrăcaţi cu ele fără măcar a şti cum. Mai spun că hainele lor se schimbă în funcţie de schimbările stadiilor; că în primul şi în cel de-al doilea stadiu ele sunt strălucitoare şi de un alb scânteietor; iar în cel de-al treilea şi în al patrulea stadiu devin mai palide."
Lumina pe care o degajă straiele îngerilor este în concordanţă cu dragostea care sălăşluieşte în ei şi cu nivelul lor de conştiinţă. Pentru noi, oamenii, este greu să vedem adevărata strălucire a veşmintelor îngerilor, deoarece trupul nostru este ca o armură ce nu lasă să pătrundă decât foarte greu natura spiritului. Pentru cei pregătiţi, însă, cerurile sunt deschise şi fiinţele care trăiesc în ele îi sprijină, îi ghidează şi îi învaţă, fiind vizibile în adevărata lor natură spirituală. Cei care însă nu s-au ridicat deocamdată la acest nivel de evoluţie, nu ar rezista în faţa strălucirii luminii cereşti degajate de îngeri. Jakob Lorber prezintă acest aspect în cele ce urmează:
“Crezi tu oare că ai putea să priveşti la adevărata mea înfăţişare de lumină dacă aş vrea să mă arăt ţie aşa?! Vezi, focul luminii din mine este atât de puternic încât poate să distrugă o mulţime fără de număr de sori centrali, ca să nu mai vorbim de tine sau de întreg acest pământ! Pentru ca prin prezenţa mea să nu se petreacă aceasta, trebuie să-mi formez după voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, acest trup aparent şi să-mi învălui adevărata fiinţă, ca să previn orice stricăciune în ordinea materiei. Dar materia trebuie mai întâi pregătită de focul meu, pentru a-i putea servi acestuia drept înveliş!”
Sursa:angelinspir.ro

Ingerii sunt capabili sa realizeze adevarate minuni

Ingerii sunt capabili sa realizeze adevarate minuni

 Acţionând conform legilor existente în lumea lor, dar având marea putere de a le aplica şi în lumea noastră, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, îngerii sunt capabili să realizeze adevărate minuni. Sunt miracole aparente, pentru cei care nu au o cunoaştere profundă a naturii ultime a tuturor lucrurilor, cunoaştere spirituală, deoarece îngerii nu fac altceva decât să transpună în fapte ceea ce Domnul doreşte.
Explicaţia acestui fapt o găsim în Marea evanghelie a lui Ioan , a lui Jakob Lorber :
“Noi, îngerii, nu putem face nimic prin propria noastră voinţă, ci facem totul prin voinţa nesfârşită şi unică a Domnului. Întreaga lume şi toate cerurile au fost create prin gândul lui Dumnezeu, menţinut ferm, corespunzător voinţei Sale atotputernice. Dacă El îşi retrage ideile Sale, dizolvându-şi gândurile, acea creaţie vizibilă dispare instantaneu. Dar dacă Domnul are un nou gând, pe care-l menţine prin voinţa Sa atotputernică, acea creaţie începe din nou să existe, fiind vizibilă pentru toată lumea.
Noi (n.n.: îngerii) suntem receptacule ale voinţei divine, iar apoi îndeplinim ceea ce ni se cere! Vezi, am putea spune că suntem aripile voinţei divine şi astfel suntem însăşi voinţa lui Dumnezeu. Este suficient cel mai imperceptibil gând din partea noastră- dacă acesta este pus în legătură cu puterea voinţei divine- şi lucrarea este deja înfăptuită. Aici îşi are sursa rapiditatea acţiunilor noastre!
 Vezi steaua aceea, acolo, la răsărit? Dacă ar fi să construim un drum până la ea folosindu-ne de toate firele de praf aflate pe pământ, să ştii că acestea nu ar fi de ajuns. O pasăre ar avea nevoie de mii de ani pentru a zbura până acolo, ca să nu mai vorbim de oameni, care ar trebui să alerge nespus de mult timp, dacă ar exista un drum, până ar ajunge la acea stea. Eu pot să ajung acolo într-o clipă şi, la fel de repede, să mă şi întorc! Nici nu-mi vei simţi lipsa, şi totuşi voi fi acolo şi mă voi şi întoarce.”
O explicaţie şi mai clară se dă în următorul fragment, luat din aceeaşi lucrare: “Fireşte că aş putea să salvez din flăcări colibele sărmanilor oameni, însă doar dacă mi se va permite acest lucru; căci voinţa mea este în întregime a Domnului, iar eu nu pot voi decât ceea ce El singur voieşte. Dacă Domnul doreşte acest lucru, tu nici nu ai putea să clipeşti şi eu aş şi termina cu stingerea incendiului! Dar fără voia Domnului, eu, din propria mea voinţa, pot face tot atât de puţin cât poţi face şi tu; mai mult, toate minunile înfăptuite de mine de fapt nu eu le-am înfăptuit, ci voia Domnului le-a înfăptuit prin intermediul meu.
Noi, îngerii, nu suntem prin esenţa noastră nimic altceva decât o emanaţie a voinţei dumnezeieşti, sau putem să spunem că suntem voinţa personificată a Domnului şi nu putem face nimic prin noi înşine. De fapt, nici nu putem fi concepuţi ca având o formă de sine stătătoare, în afara voinţei dumnezeieşti, aşa cum tu nu ai putea concepe o imagine reală a soarelui într-o oglindă, dacă înainte de asta nu a căzut o rază de soare pe suprafaţa oglinzii respective.
 Şi, cum spuneam, tot astfel şi noi, îngerii, suntem în felul nostru doar nişte oglinzi concave pentru receptarea şi concentrarea voinţei dumnezeieşti, iar acolo unde ne manifestăm puterile, o facem doar prin focarul voinţei divine concentrate în noi, iar atunci omului i se pare că vede minune după minune.”
Având acum explicaţia modului în care îngerii realizează miracole, vom relata câteva exemple de acţiuni care pentru un om obişnuit par imposibil de înfăptuit, dar care pentru un înger înseamnă ceva simplu, fiind în acord perfect cu voinţă divină.
Îngerul: ”Priveşte, acolo, jos, este vasta şi adânca mare a Galileii! Ce-ar fi dacă aş ridica-o din matca ei adâncă şi foarte întinsă sub forma unei mingi imense de apă, în faţa ochilor tăi, în văzduh, timp de o oră?”
Iara: ”Ar fi într-adevăr ceva miraculos. Dar ce s-ar petrece în acest timp cu peştişorii drăgălaşi şi cu nenumăratele corăbii ancorate şi cele care sunt acum pe mare?”
Îngerul: ”Lasă asta în grija mea şi vei vedea că nici un peşte şi nici o corabie nu va avea de suferit! Dacă doreşti aceasta ca probă, voi începe acum lucrarea!”
Iara: ”Dacă nu va suferi nici o fiinţă, poţi să începi!”
Îngerul: ”Priveşte în jurul tău! Marea este goală şi toată apa ei, până la ultima picătură, pluteşte acum în aer, ca ochii tăi să o poată vedea foarte bine!”
Iara a vrut să privească în adâncuri dar, aplecându-se, s-a atins de suprafaţa rece şi udă a acelei mingii uriaşe de apă care plutea foarte aproape de peretele muntos. Diametrul mingii avea aproape 40000 de stânjeni. Când a văzut aceasta, ea a zis cu voce foarte scăzută: ”Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai putut să faci aşa ceva în mai puţin de o clipită? Marea nu mai are într-adevăr nici un pic de apă!”
Îngerul: ”Vino şi convinge-te!”
Iara: ”Bine, arată-mi!”
În aceeaşi clipă ea se afla deja pe nisipul uscat al fundului mării. Îngerul a ridicat o frumoasă scoică de mărgăritar de pe nisip şi i-a dat-o Iarei drept amintire şi totodată drept mărturie şi învăţătură pentru ceilalţi care dormeau acum adânc, dar vedeau totul în vis.
Îngerul: ”Te-ai convins acum că toată apa mării se află în uriaşa minge plutitoare de apă? Te-ai convins că matca este complet uscată?”
Iara: ”Da, aş fi crezut şi fără să văd.””
O altă dorinţă a Iarei, copil plin de puritate şi de o imensă iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni, a fost ca muntele pe care se aflau ei şi care putea fi urcat foarte greu, să posede o cărare uşoară şi fără pericole. Instantaneu, totul s-a realizat. Îngerul a spus: ”Priveşte în jurul tău toţi versanţii şi sigur vei fi mulţumită de mine! Vezi, uneori suntem şi noi lenţi, dar, dacă este nevoie, suntem mai iuţi ca fulgerul!”
O minune cu adevărat greu de realizat şi de înţeles este îndeplinirea unei alte dorinţe a Iarei, vizita pe o stea. Vom reda în continuare aceasta:
“Îngerul: ”Dacă aceasta este şi voia lui Dumnezeu, eu nu am nimic împotrivă! Atât eu, cât şi nenumăraţii îngeri pe care-i vezi strălucind în jurul tău, îţi garantăm că nu vei păţi nimic!”
Iara s-a lăsat în voia îngerului, spunând: ”Vezi, am curaj. Dacă vrei, du-mă acolo!”
Îngerul a ridicat-o atunci de la pământ, a strâns-o tare la pieptul lui şi a dispărut. După o secundă se întorsese deja, împreună cu Iara, care luase cu ea, în şort, o piatră care lumina tot atât de tare ca şi luceafărul de dimineaţă.”

Adela Sîmbotin
Sursa:angelinspir.ro

Eliberari miraculoase realizate de ingeri

Eliberari miraculoase realizate de ingeri

 Povestirile care prezintă eliberări miraculoase revelează în acelaşi mod supranatural desfăşurarea evenimentelor. Referinţa lor biblică este dubla eliberare a apostolului Petru care este relatată în Faptele Apostolilor.
Prima dată Petru se afla împreună cu ceilalţi apostoli:
"Atunci a intervenit marele preot împreună cu toţi cei care se aflau împreună cu el în cadrul sectei Saduceilor. Plini de gelozie ei i-au luat pe apostoli şi i-au dus în închisoarea publică. Dar, în timpul nopţii, Îngerul Domnului a deschis porţile închisorii şi ,ajutându-i să iasă, le-a zis: Haideţi în picioare ca să anunţaţi oamenilor din Templu cuvintele vieţii!"(Ac 5, 17-20)
 Mai târziu, Petru a fost încarcerat singur la ordinul lui Irod, rege al Iudeei si Samariei. Dispariţia lui a fost o lovitură grea pentru întreaga comunitate creştină din Ierusalim, care a fost nevoită să se organizeze:
 "Înainte de ziua în care Irod trebuia să îl judece, chiar în noaptea dinainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, în timp ce santinelele din faţa porţii păzeau închisoarea. Şi iată că Îngerul Domnului s-a prezentat din nou aducând cu sine o lumină foarte puternică în celulă. Îngerul l-a lovit uşor pe Petru dintr-o parte ca să se trezească şi i-a spus: "Ridică-te! Repede!"Atunci lanţurile i-au căzut de la mâini. Îngerul i-a spus: "Pune-ţi centura şi încalţă-te!" şi el a făcut întocmai. Apoi a zis: "Ia-ţi mantoul şi urmează-mă!" Petru a ieşit şi l-a urmat, fără să creadă că lucrurile acestea se petrec în realitate; el credea că are doar o viziune. Apoi au depăşit primul post de pază şi pe al doilea şi au ieşit pe poarta de fier care dădea spre oraş. Singură, poarta s-a deschis în faţa lor. Ei au ieşit şi au înaintat pe o stradă după care îngerul a dispărut. Petru, convins până în final de realitatea faptelor a spus: "Acum eu ştiu cu siguranţă că Domnul şi-a trimis îngerul ca să mă salveze din mâna lui Irod şi de intenţiile poporului evreu."(Ac 12, 6-11)
 Aceste eliberări extraordinare ilustrează într-o manieră concretă realizarea cerinţelor cuprinse în rugăciunea "Tatăl nostru" sau "Pater": "eliberează-ne de cel rău". Puterile răului erau încarnate de Irod şi de saducei, desemnaţi implicit ca instrumente demoniace. Dar aceste eliberări au şi o altă semnificaţie. Apostolul a fost eliberat miraculos de două ori de Îngerul lui Dumnezeu deoarece avea de îndeplinit o misiune divină: aceea de a coordona comunitatea creştină din Ierusalim, de a organiza primul ei conciliu bisericesc şi de a instala Biserica la Roma. Într-un final, el a murit totuşi ca martir, crucificat cu capul in jos pe dealul Vaticanului. Aşadar, nici un înger nu a venit să îl mai salveze din mâinile călăilor deoarece misiunea sa fusese îndeplinită şi el se afla la capătul drumului său către perfecţiune pe care îl încununa astfel cu însăşi ofranda vieţii sale.
 Într-un mod asemănător îngerii au mai intervenit de-a lungul timpului, pentru a-şi sustrage in extremis protejaţii de la martiriu. Nomidicus, un adolescent din Cartagina, a fost arestat în anul 251 împreună cu alţi creştini, în timpul persecuţiilor de la Dece. Ei au fost toţi condamnaţi la rug şi au sfârşit-o în flăcări cântând. Numai Nomidicus a rămas în viaţă în cenuşă fără ca focul să îi atingă nici măcar pletele: un înger îl protejase de puterea vâlvătăilor. Nomidicus a devenit mai târziu preot şi, în această postură, a fost amintit de sfântul Ciprian în lucrările sale.
Tot în timpul unei persecuţii, un adolescent îmbrăcat în alb şi strălucind de glorie a intrat în celula subterană plină de cioburi în care se afla preotul Felix. Scena s-a derulat la Nola, lângă Napoli. Felix, care era arestat pentru apostolat intempestiv, suportase deja un număr destul de mare de torturi variate şi îşi aştepta moartea dintr-un moment în altul. Dar îngerul lui Dumnezeu l-a ajutat să evadeze urmând o procedură clasică-lanţurile au căzut imediat ce au fost atinse de înger, poarta s-a deschis singură la trecerea lor, santinelele au căzut într-o toropeală salutară- şi, deoarece Felix era slăbit în urma captivităţii, un ciorchine de strugure a apărut ca prin minune pentru a-i reda cuviosului fost prizonier forţele. Apoi el a fost condus pâna la ascunzătoarea episcopului Maxim care avea încă nevoie de el. Felix nu a mai fost de atunci martir...Sfântul Felix din Nola a murit în anul 256, după ce refuzase din smerenie demnitatea episcopală. Viaţa lui ne este cunoscută graţie textelor scrise de sfântul Paulin din Nole, pe la sfârşitul secolului al IV-lea.
 Cu un secol mai târziu, anahoretul Apollo a avut şi el nişte aventuri asemănătoare. Într-o zi când s-a dus la Hermopolis împreună cu nişte fraţi pentru a vizita un ermit arestat de ofiţerii lui Iulian Apostatul, centurionul de gardă a încarcerat toată grupa de vizitatori. Treabă eficientă: în locul unui creştin arestat, împăratul avea acum o duzină de creştini în închisoare! Pentru o mai mare siguranţă, centurionul a dublat numărul gărzilor. Dar la miezul nopţii, un înger splendid a apărut şi a deschis porţile celulelor. Înnebuniţi, paznicii au căzut în genunchi în faţa trimisului celest implorându-i clemenţa. Prizonierii au făcut acelaşi lucru cerându-i acestuia să îi elibereze. Nu le mai rămăsese oricum foarte mult timp: de îndată ce creştinii captivi au trecut din nou pragul închisorii, centurionul a reapărut complet răvăşit intenţionând să îi elibereze pe Apollo şi pe prietenii lui, deoarece un seism îi spulberase casa şi toate lucrurile începuseră să îi meargă cât se poate de prost.
Această legendă ilustrează, ca şi precedentele relatări, convingerea că pentru credincioşii aflaţi în pericol există mereu posibilitatea unei intervenţii divine salvatoare realizate prin intermediul îngerilor. Îngerii, aceşti mesageri celeşti, sunt consideraţi a fi înzestraţi cu puteri ieşite din comun: ei apar pe neaşteptate, ca prin miracol, îndepărtează obstacolele, comandă elementelor şi dau dovadă de o forţă extraordinar de mare. Ei apar sub aspectul unor adolescenţi viguroşi , îmbrăcaţi în alb, aspect care este clasic în descrierile din Biblie şi sunt denumiţi îngeri ai Domnului. Aceste relatări nu aparţin numai primelor secole ale Bisericii, ele pot fi găsite într-un mod asemănător până în zilele noastre.
 În 1405, fransciscanii Clemente Ilci şi Cornelio Borghesi se aflau în Boemia unde dădeau dovadă de un zel exemplar pentru a-i deturna pe credincioşi de la predicile reformatorului Jean Hus, considerat a fi suspect de erezie. Închişi de partizanii acestuia din urmă, ei au fost eliberaţi din celula în care se aflau de un înger, aşa cum fusese odinioară salvat şi sfântul Petru, şi au deplâns atunci martiriul pierdut. Dar îngerul le-a explicat că ei au încă un imens apostolat de îndeplinit şi le-a arătat coroniţele pe care le vor primi atunci când această misiune spirituală a lor va fi dusă la bun sfârşit. Ei au murit de epuizare în 1408, după ce au dat dovadă de un mare devotament în evanghelizarea taberelor din Cehia.
Carmelitul Prosper du Saint - Esprit Garaiçaval, misionar în Orientul Mijlociu, apoi ermit la muntele Carmel, a fost deseori prins şi torturat de arabi. O dată, ei l-au lovit şi înţepat pe tot trupul şi apoi l-au legat dezbrăcat de un arbore în plin soare, lăsându-l acolo spre a fi devorat de animale sălbatice. El a rămas astfel ore în şir în caniculă, fiind muşcat de tot felul de insecte, dar rugându-se la Dumnezeu şi mulţumindu-i pentru posibilitatea de a suferi în numele Lui. La capătul câtorva ore de un asemenea tratament, îngerii au coborât din Cer, l-au dezlegat şi i-au spus cuvinte încurajatoare. În acele momente, un animal sălbatic s-a apropiat de ei, dar îngerii l-au pus rapid pe fugă. Acest martir, care a fost ulterior denumit "martir lovit de ace" şi care a fost evocat de Sfânta Tereza a Pruncului Iisus, a murit în anul 1653, la venerabila vârstă de 60 de ani.
Cazul cel mai uimitor de protecţie angelică a fost cel al capucinului Giusepe da Leonessa (1556–1621). După ce primise ca misiune evanghelizarea musulmanilor din Constantinopole, el s-a îmbarcat la Ancône. Nava pe care se afla a trecut printr-o furtună îngrozitoare, iar în momentul în care naufragiul devenea iminent, fratele Giusepe a început să se roage: atunci vânturile s-au calmat , marea s-a liniştit şi astfel nava şi-a putut urma traseul propus. Nu mult timp după aceea însă, călătorii şi echipajul abia scăpaţi de furia elementelor naturii au început să moară de foame. Liniştit, misionarul a binecuvântat câteva bucăţi de pâine pe care apoi le-a distribuit oamenilor şi toţi au mâncat pe săturate.
 Din momentul în care nava a acostat, un copil l-a abordat pe Giusepe la ţărm: era un înger care luase înfăţişarea unuia dintre nepoţii lui Giusepe decedat cu un anumit timp în urmă şi care acum îl ghida pe acesta prin oraş, conducându-l până la Capela Fecioarei după care a dispărut. La o zi după sosirea lui în noul oraş, capucinul şi-a început apostolatul printre creştinii captivi, care vegetau în celule sordide. El şi-a propus de asemenea să îl cunoască pe marele vizir pe care îşi dorea să şi-l apropie. El a făcut atunci multe lucruri periculoase şi astfel a ajuns în puşcărie, fiind condamnat la spânzurătoare.
 Fixat cu o mână şi un picior de două cârlige, el a rămas suspendat astfel trei zile şi trei nopţi. Călăii aprinseseră un foc mare în apropiere al cărui fum îl sufoca. Cu toate acestea, ţinând în mâna liberă crucea, el predica adevărurile din Evanghelie. Încă o dată se părea că urma să primească coroniţa de martir. Dar în cea de-a treia noapte, un înger a venit şi l-a eliberat din lanţuri dăruindu-i pâine şi vin şi ordonându-i să se întoarcă în Italia.
Evident, acest lucru pare incredibil. Totuşi, sfântul capucin a purtat toată viaţa lui pe mâna stângă şi pe piciorul drept cicatricele provocate de cârligele în care fusese suspendat, iar actele procesului său de canonizare cuprind mai multe mărturii referitoare la aceste episoade. Reîntors în patrie, Giusepe a realizat până la sfârşitul zilelor sale un apostolat de misionar, marcat de numeroase minuni: când celebra mesa, el era înconjurat de foarte multă lumină, vindeca bolnavii făcând semnul crucii şi aducea ploaia prin puterea rugăciunilor sale pe timp de secetă. La puţin timp după moartea sa, chipul lui a dobândit o frumuseţe admirabilă în timp ce trupul său, care îşi păstrase perfect forma suplă, emitea un parfum suav şi plăcut.
Sursa:angelinspir.ro

Golul alpin al muntilor Fagaras (Transilvania)

Golul alpin al muntilor Fagaras(Transilvania)

*CAI DE ACCES
DN 7C Sibiu-Cartisoara ,Transfagarasan(Poarta Genistilor,Poarta Intalnirii) Valea Balii

Parcul national golul alpin al muntilor Fagaras reprezinta o zona protejata complexa din punct de vedere geologic si hidrografic.Parcul adaposteste cele mai pitoresti lacuri glaciare din masivul Fagaras.Arealul celor 6989 ha ale parcului se afla pe fata nordica a masivului ocupand o parte din sectorul glaciar central al nasivului Fagaras,limitele parcului desfasirandu-se intre varful Podragu si suru .Vegetatia reflecta zonalitatea altitudinala a fetei nordice a masivului,marcata distinct de flora pajistilor alpine si de cea a vegetatiei lemnoase.Fauna prezenta, in special in zona crestelor inalte ,este marcata frecvent de avifauna caracteristica intregului masiv (soim,gaita de munte) Adesea pot fi intalnite capra neagra ,vulpea ,ursul ,lupul,jderul,mistretul.

Bibliografie:"Transilvania-Trasee turistice in zonele naturale de recreere
si agrement din Transilvania-Mandri de Romania"

11 martie 2013
Ada-Giulia M.

  

Aparitii tainice ale ingerilor

Aparitii tainice ale ingerilor

Îngerul păzitor al călugăriţei franceze Marie du Christ a luat forma unui vultur ca să o poată conduce în bilocaţie în călătorii îndepărtate, în timp ce îngerul Annei Ebele (1917-1985), o tânără nemţoaică pe care a trebuit să o protejeze de soldaţi, a ales forma unui porumbel care se aşeza pe umărul sau pe mâinile ei: "Am luat această formă ca să pot conversa cu tine fără a atrage atenţia. Trebuie să ascunzi toate darurile pline de graţie primite de la Soţul tău divin."
Aceste deghizări nu sunt surprinzătoare de fapt, atunci când ştim ce s-a petrecut la Zeitun, în Egipt, între anii 1968-1969. Fecioara Maria şi-a făcut apariţia în tăcere şi aureolată de un nimb luminos, deasupra cupolei unei biserici, vizibilă pentru mii de persoane de toate credinţele. Această siluetă luminoasă a putut chiar să fie fotografiată împreună cu siluetele fiinţelor misterioase care o însoţeau:
"În plus, în ziua apariţiei luminoase, pe cer zburau neîntâmplător foarte mulţi porumbei alb-strălucitori de aceeaşi culoare cu a Fecioarei, astfel încât cerul întreg sclipea de alb strălucitor...".
 (Michel Nil, Apparitions de la Tres Sainte Vierge Marie en Egypte en 1968-1969)
Toate relatările legate de acest eveniment sunt asemănătoare:
"A doua oară, porumbeii au apărut pe cer la două noaptea o dată cu a doua apariţie a Fecioarei, lucru care nu este foarte natural deoarece porumbeii nu zboară noaptea în mod normal; în plus, aceşti porumbei erau de o culoare albă strălucitoare care sclipea în întunericul nopţii."
Aceste păsări stranii de lumină aveau un comportament cel puţin neobişnuit:
"În epoca apariţiilor, se manifestau pe cer stele şi îngeri. Porumbeii zburau foarte frumos creând deasupra noastră forme simbolice, ca de exemplu forme de cruce. Câteodată ei erau foarte luminoşi, aproape ireali, altădată păreau porumbei reali. Uneori lumina strălucea puternic din ciocurile lor sau de la nivelul aripilor."
 Credincioşii erau convinşi că porumbeii aceia strălucitori erau îngeri care îşi escortau astfel regina. Unele persoane au întrezărit chiar anumite siluete luminoase de adolescenţi care le luau locul câteodată.
 Cunoscând aceste apariţii şi manifestări, experienţa servitoarei lui Dumnezeu Speranza Gonzales Puig (1823-1885), fondatoarea grupării creştine Misionarele Inimii Imaculate a Fecioarei Maria din Spania, nu ne mai apare atât de insolită pe cât a părut pentru directorul ei spiritual de la acea vreme. În Notas autobiograficas, ea povesteşte că era mereu însoţită şi instruită de îngeri. Pe 4 ianuarie 1856, ea s-a regăsit "înconjurată de 9 îngeri păzitori", dintre care mai ales unul era protectorul ei. Numărul celorlalţi îngeri din jurul ei varia mereu. Ei îi vorbeau adeseori şi de cele mai multe ori ea îi vedea sub forma unor "globuri luminoase" şi le auzea "vocile duioase care o instruiau pe cărările virtuţii".
În general, îngerii se manifestă însă sub forme omeneşti. Ei pot apărea sub forma unor adolescenţi sau a unor bărbaţi de o mare frumuseţe, dar uneori ei se manifestă sub forma unor copii. Astfel, îngerul păzitor al sfintei Francesca Romana şi îngerul care a pregătit-o pe Catherine Labouré (1806-1876) pentru întâlnirea cu Fecioara Maria în capela de pe strada Bac, pe 18 iulie 1830 s-au manifestat şi ei sub forma unor copii:
"În sfârşit, pe la orele 11 seara m-au auzit strigată pe nume: "Sora mea! Sora mea!"
M-am ridicat privind în direcţia vocii pe care o auzeam şi care ajungea la mine dintr-o parte. Am tras o perdea şi am văzut un copil de patru sau cinci ani, îmbrăcat în alb, care mi-a spus:
"Luaţi o diligenţă şi veniţi la sfânta capelă. Maica Domnului vă aşteaptă!"
M-am grăbit să mă îmbrac şi m-am îndreptat spre partea camerei unde copilul mă aştepta în picioare fără a fi mai înalt decât marginea patului meu. L-am urmat apoi şi l-am admirat conducându-mă din stânga mea şi emanând raze de lumină peste tot pe unde trecea."
(René Laurentin, Vie authentique de Catherine Labouré)
 Micuţul s-a dovedit surprinzător de autoritar în momentul în care Catherine ajunsă la capelă părea că nu-şi dă seama că se află în faţa Fecioarei Maria. "În momentul acela micuţul mi-a vorbit dar nu cu o voce de copil, ci cu o voce puternică de bărbat, iar cuvintele lui erau pline de fermitate."
Micul înger păzitor al sfintei Francesca Romana s-a dovedit şi el foarte ferm, ca şi cel al misticei spaniole Marina de Escobar (1554-1633), care o vizita sub forma unui copil de şapte-opt ani. După stigmatizarea ei, Marina a primit 4 şi apoi 12 îngeri suplimentari, care se aflau în serviciul ei pentru a o ajuta în rugăciunile şi operele ei pioase, pentru a o îngriji în timpul bolilor ei continue şi pentru a o consola în timpul suferinţelor şi încercărilor sale. Toţi se prezentau sub forma unor copii, iar unul dintre ei, care avea aparenţa unui copil de 2 ani, i-a spus într-o zi:
 "Eu sunt mic dar Dumnezeu mi-a dat o putere foarte mare."
 Călugăriţa Camilla Pudenziana Zangoni (1586-1662), din Bologna, a început să-şi vadă îngerul păzitor de la vârsta de 40 ani: el îi apărea sub forma unui copil fermecător de 7-8 ani.
 Să ne focalizăm acum asupra unei manifestări supranaturale care i-a făcut pe toţi să îşi piardă cumpătul, chiar şi pe anchetatorii Vaticanului veniţi la faţa locului. Acest fenomen nu s-a petrecut nici în Portugalia, nici în Spania sau în Italia, ţări catolice prin excelenţă, în care acest gen de miracol nu surprinde pe aproape nimeni, ci în Japonia, ţară şintoistă şi budistă. Miracolul a fost văzut de mii de oameni, a fost fotografiat şi chiar filmat de televiziunile japoneze locale şi naţionale. O statuie din lemn a Fecioarei a plâns, vărsând lacrimi timp de mai multe zile într-o biserică japoneză, în vreme ce o credincioasă primea prin claraudiţie mesaje de la îngerul ei păzitor şi de la Fecioară în legătură cu miracolul de la Fatima. De-a dreptul înnebunitor!
Întrucât minunile nu sunt foarte frecvente la budişti, această statuie a pus în încurcătură toate autorităţile ecleziastice şi politice. Deşi a fost studiată, analizată, radiografiată, nu s-a descoperit în ea niciun mecanism, furtun sau cristal. Evenimentul a fost senzaţional: statuia unei "zeiţe“ străine se manifesta în Ţara Soarelui Răsare! Pe 4 ianuarie 1975, statuia Fecioarei aflată în Mănăstirea din oraşul Akita a început să plângă, marcând începutul primului miracol constatat de milioane de japonezi de toate confesiunile. Acest fenomen supranatural a durat până pe 15 septembrie 1981, când a avut loc a 101-a şi ultima lacrimaţie. Mitsuo Fukushima, reporter la Fuji News, dar şi alte două canale de televiziune plasaseră camere de luat vederi în faţa statuii, pentru a o filma 24 din 24 de ore, ca să surprindă lacrimile care se prelingeau pe obrajii de lemn! Iată comentariului episcopului, total depăşit de situaţie, reprodus în lucrarea Akita, lacrimile şi mesajele Fecioarei de Teiji Yasuda:
"Am mers la mănăstire şi am văzut. Eram stupefiat, deşi ştiam că miracolele erau frecvente în Biblie. Dar aceea era Biblia... Faptul de a vedea eu însumi un miracol m-a tulburat foarte mult... Este inexprimabil! Pe de altă parte, asta mi s-a părut prea de tot.
 Atunci am pus-o sub observaţie pe sora Sasagawa şi i-am răscolit tot trecutul. Sora Sasagawa a fost în centrul problemei. Nu am descoperit nimic neobişnuit.“
Pregătită de către îngerul său păzitor (aşa cum fusese de curând şi sora Catherine Laboure, din Rue du Bac), călugăriţa avea stigmate şi, în plus, o percepea prin clarviziune pe Sfânta Fecioară, care îi transmitea mesaje. Autorităţile ecleziastice japoneze erau convinse că, într-un fel sau altul, lacrimaţiile aveau legătură cu ea. Atunci călugăriţa a fost cercetată amănunţit de către detectivi, iar lacrimile au fost analizate. Primul studiu, realizat de către un medic de la Facultatea de Medicină Legală, a identificat sângele care cursese din statuie: era grupa AB. În schimb, grupa sanguină a lacrimilor era grupa B. O altă analiză a lacrimilor vărsate pe 22 august 1981 le-a clasat de data aceasta în grupa 0. Prin aceasta, călugăriţa a fost de facto scoasă din discuţie şi Vaticanul a sfârşit prin a depune grosul dosar (urmare a şapte ani de anchetă) pe biroul cardinalului Ratzinger, pe vremea aceea prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei. Viitorul Papă Benedict al XVI-lea a recunoscut în 1988 caracterul supranatural al acestor lacrimi miraculoase. Era deci un fenomen supranatural (un miracol), întru totul conform canoanelor Romei.
 Dar ce i-a spus oare atât de grav Sfânta Fecioară acestei călugăriţe japoneze? Ce o făcea să plângă? Veştile nu sunt prea bune:
3 august 1973: "Tatăl Ceresc se pregăteşte să pedepsească întreaga umanitate.“
13 octombrie 1973: "Draga mea fiică, ascultă ceea ce am să-ţi spun. Aşa cum ţi-am spus deja, dacă oamenii nu se îndreaptă şi nu devin mai buni, Tatăl Ceresc va trimite o mare nenorocire asupra umanităţii. Va fi o pedeapsă mai mare decât Potopul, aşa cum nu s-a mai văzut niciodată. Focul va coborî din cer şi va distruge mare parte din omenire, fără a cruţa pe nimeni.“
 13 octombrie este, bineînţeles, data aniversară a miracolului de la Fatima. Aceasta nu este o întâmplare, ci dimpotrivă: avertismentul din 1917 a fost reînnoit în 1973, ca şi în 1961, la Garabandal.
Iată varianta celui de al 3-lea secret de la Fatima ce a fost dictată de Fecioara Maria maicii Agnes, în Japonia, la data de 13 octombrie 1973:
"Cum ţi-am spus deja, dacă oamenii nu se căiesc şi nu se îndreaptă, Tatăl Ceresc va da o pedeapsă teribilă întregii umanităţi. Va fi o pedeapsă mai grea decât Potopul, o pedeapsă aşa cum nu a mai fost niciodată: un foc va coborî din ceruri şi va ucide o mare parte din omenire, atât pe cei buni, cât şi pe cei răi, şi nu îi va scuti nici pe preoţi, nici pe credincioşi. Supravieţuitorii vor fi atât de dezolaţi, încât îi vor invidia pe cei morţi.
Singurele arme care vor mai exista atunci vor fi mătăniile pentru rugăciune şi semnul lăsat de Fiul meu. Faceţi-vă rugăciunile în fiecare zi.
Diavolul se va infiltra chiar şi în Biserică, producând discordie, astfel că vom vedea cardinali ridicându-se împotriva cardinalilor şi episcopi ridicându-se împotriva altor episcopi. Preoţii care mă vor sluji plini de iubire vor fi dispreţuiţi şi atacaţi de ceilalţi; bisericile şi altarele vor fi jefuite şi Biserica va fi plină de cei care acceptă compromisurile, iar diavolul va împinge pe mulţi preoţi şi multe suflete consacrate lui DUMNEZEU să nu Îl mai slujească pe Domnul. Diavolul se va înverşuna mai ales împotriva acestor suflete consacrate [prin jurământ monastic] lui DUMNEZEU.
 Perspectiva pierderii atâtor suflete este cauza tristeţii mele. Dacă păcatele vor creşte în număr şi în gravitate, nu va mai fi iertare pentru ei.“
În corelaţie cu aceste miracole, maica clarvăzătoare Agnes Katsuko Sasagawa a comunicat de mai multe ori cu un înger a cărui aparenţă era feminină:
 "Am zărit deodată la dreapta patului meu o persoană graţioasă pe care nu o cunoşteam şi care a început să citească Rozariul împreună cu mine. După primele zece recitări ea a adăugat o rugăciune încă necunoscută mie. Surprinsă am repetat rugăciunea după ea. Iată textul acesteia:
"O, Domnule Iisus, iartă-ne nouă păcatele, păzeşte-ne de focul infernului şi condu-ne în Cer sufletele noastre, mai ales pe cele care au cea mai mare nevoie de mila Voastră divină."
 Sora Agnes prin natura ei era foarte solară, iar îngerul său îi apărea sub forma unei femei. Această femeie nu era cu siguranţă Fecioara Maria, căci nu s-ar fi rugat sie însăşi recitând Rozariul:
"Sora Agnes povesteşte cum o femeie foarte frumoasă i-a apărut când se afla în spitalul din Miyoko, a recitat Rozariul împreună cu ea şi apoi a învăţat-o rugăciunea pe care Fecioara Maria o dăruise ciobănaşilor de la Fatima. Cine ar pute fi capabil de un asemenea miracol dacă nu un înger? De atunci, timp de nouă ani, aceeaşi fiinţă de lumină i-a apărut sorei Agnes de mai multe ori pentru a o ghida şi pentru a o avertiza în diverse situaţii."
Pe 13 ianuarie 1955, în timp ce Teresa Musco (1934-1976), în vârstă de 12 ani pe atunci, era internată în spitalul din Caserte pentru o intervenţie chirurgicală, ea a văzut la căpătâiul ei un copil foarte frumos şi blond, "cu aripi de aur şi cu o voce suavă":
 "Oferă totul pentru păcătoşi, fără să te plângi! Eu sunt îngerul Gabriel şi sunt mereu alături de tine. Să nu te îngrijorezi de nimic."
Chiar şi arhanghel fiind, Gabriel i-a apărut fetiţei sub forma unui copil probabil pentru a nu o intimida sau speria. Chiar şi Rafael i-a apărut lui Tobias sub forma unui tânăr călător pentru că într-adevăr îngerii se deghizează câteodată din motive de discreţie, dar şi pentru a nu-i speria sau înspăimânta pe oamenii cărora li se arată.
Sursa:angelinspir.ro

Rezervatia Valea Balii(Transilvania)

Rezervatia Valea Balii(Transilvania)

*CAI DE ACCES
Transfagarasanul DN7C

Aflata pe fata nordica a crestelor muntilor Fagaras in valea glaciara a Balii ,este o rezervatie mixta ce cuprinde un teritoriu strajuit de varfuri care ajung pana la 2496m.Rezevatia are o suprafata de 180 ha.include lacul glaciar Balea ,aflat la 2034m altitudine,cu o suprafata de 46 508mp.si o adancime de 13,35m ,fiind cel mai mare lac glaciar din muntii Fagaras.Dintre speciile de plante de o deosebita importanta se remarca in primul rand:romanita de munte ,omagul,coada vulpii,caldarusa si clopoteii.Acestora li se adauga o serie de raritati floristice ca :zanisoara,vartejul pamantului,firuta si floarea de colt .Vegetatia arbustiva de tufisuri de jneapan cu afin si bujori de munte cu afin .Din punct de vedere faunistic ,rezervatia este saraca in specii ,dintre cele existente predominand insectele .Silueta caprei negre ce se adapostea aici ,nu cu multi ani in urma,in prezent se zareste din ce in ce mai rar .O alta specie ce a disparut din rezervatie este acvila de stanca.

Bibliografie:"Transilvania-Trasee turistice in zonele naturale de recreere si
agrement din Transilvania-Mandri de Romania"

27 februarie 2013
Ada-Giulia M.

Foto:Wikimedia Commons

  

Numele ingerilor

Numele ingerilor

 Este desigur tentant să căutăm a cunoaşte numele trimişilor Domnului, mai ales a celor care întreţin cu noi relaţii privilegiate. În cazul unora dintre ei este simplu deoarece ei au un patronim (nume de familie), dar acest lucru este extrem de rar.
 Se spune că Dumnezeu a creat toate spiritele celeste în acelaşi timp şi le-a dat nume, aşa cum a procedat cu cosmosul întreg şi cu omul. (Conciliile din Latran IV, 1215 şi de la Vatican I, 1870)
Sfinţii părinţi şi doctorii bisericii sunt de acord cu aceasta. Totuşi Biblia nu ne oferă decât numele a trei îngeri: în ordinea apariţiei, ea îl citează pe Rafael , în Cartea lui Tobias, apoi pe Gabriel , în Cartea lui Daniel, şi în final pe Mihail , în Cartea lui Daniel, dar şi în Capitolul lui Iuda şi în Apocalipsă. Foarte devreme, tradiţia creştină i-a desemnat pe aceşti îngeri ca fiind trei arhangheli, un termen care s-ar traduce astăzi prin "conducători ai îngerilor". Anumite biserici orientale îl venerează şi pe Uriel, al cărui nume semnifică Flacăra lui Dumnezeu sau Dumnezeu este lumina mea. Uriel a fost onorat în Biserica latină până în anul 745 când al doilea conciliu bisericesc l-a îndepărtat din textele liturgice, interzicând devoţiunea faţă de el. Numele şi efigia acestui al patrulea arhanghel apar pe multe monumente anterioare acestei date.
 Din motive ce au rămas obscure până în ziua de astăzi, arhanghelul Uriel, împreună cu alţi îngeri şi arhangheli, printre care arhanghelul Raguel, au fost brusc şi fără nici un motiv consideraţi de către Papa Zaharia, în anul 745, ca ne mai fiind demni să facă parte din rândul îngerilor, iar toate referirile explicite la ei, sau mai exact la numele lor ce existau anterior în Biblie, au fost pentru totdeauna eliminate.
 Dincolo de toate acestea, această stranie iniţiativă a bisericii catolice nu îi va putea afecta în nici un fel pe îngerii de lumină ce au fost refuzaţi, am putea spune, în felul acesta, căci în realitate acest refuz îi va afecta numai şi numai pe toţi aceia care, sub influenţa acestei dogme ciudate, care nu are nici un suport real, nu vor cunoaşte faptul că unii dintre îngerii şi arhanghelii al căror nume a fost brusc şi într-un mod ciudat eliminat din textul biblic, cum ar fi spre exemplu, arhanghelii Raguel şi Uriel, ar putea avea în realitate un rol important, chiar esenţial, atât în transformarea lor spirituală, cât şi în cadrul revirimentului spiritual ce va trebui să se manifeste la nivelul întregii planete, unul dintre cei mai importanţi fiind în acest context arhanghelul Raguel.
 În plus, această iniţiativă ciudată, cu privire la care nu s-a oferit niciodată până în prezent vreo explicaţie coerentă şi inteligentă este cu atât mai stranie, dacă avem în vedere că în cazul în care ar fi fost cu adevărat vorba de nişte aşa-zişi demoni, atunci ar fi fost totodată normal să fie extrase din Biblie nu numai numele acestor aşa-zişi demoni, ci şi faptele lor.
În Orient, unde deciziile romane nu au fost total respectate, cultul lui Uriel este menţinut până la reforma liturgică din secolul al XVII-lea:
 "Păstrează-ţi, Doamne, poporul tău, prin rugăciunile celor mai mari dintre Îngerii Tăi, prin splendoarea lui Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel şi a celor trei spirite neîncarnate!" (Cele trei spirite neîncarnate anonime completează seria celor şapte îngeri care sunt citaţi în Cartea lui Tobias şi care se menţin în gloria lui Dumnezeu).
 Este foarte adevărat că anumiţi preoţi sau doctori ai bisericii îi recunoşteau acestui arhaghel, înaintea fatidicului decret roman, o anumită legitimitate. Astfel, Ambrozie din Milano şi-a plasat catedrala-alături de alte sanctuare- sub protecţia celor patru arhagheli, al patrulea dintre aceştia fiind Uriel. De Asemenea, Isidora din Sevilia îl vedea pe acest arhaghel care i-a reţinut braţul lui Abraham pentru a nu-l ucide pe unicul său fiu, Isaac, şi care i-a revelat lui Moise transcendenţa lui Dumnezeu într-o băutură arzătoare. Iar Béde Venerabilul obişnuia să îl invoce adesea pe Arhaghelul Uriel Protectorul.
 Un alt înger pe nume Phanuel apare citat în Cartea lui Enoh şi este evocat de Clement din Alexandria în venerabilul său Pasteur din Hermas, text considerat cu mare stimă de Biserica timpurie: astfel, Phanuel este "Îngerul penitenţei care îl ţine pe diavol sub puterea sa". În pofida utilităţii sale evidente pentru rasa umană, el nu a cunoscut succesul confratelui său Uriel, iar numele său a dispărut de pe lista oficială cum este cea propusă de fransciscanul Amedeo Gomes Meneses de Silva ( +1482), care i-a cunoscut pe cei şapte arhagheli prin revelaţie divină: Mihail, Gabriel, Rafael, Barachiel, Jehudiel, Uriel şi Sealtiel.
Ţinând cont de numărul imens de spirite celeste care există, este într-adevăr curios cum de doar cinci nume, şi mai precis doar trei, dacă îi eliminăm pe Uriel şi pe Phanuel, au fost pomenite de Biblie şi sunt cunoscute de majoritatea oamenilor. Ne întoarcem firesc la apocrife, pentru a afla mai multe lucruri, şi mai ales asupra Cărţii secrete ale lui Enoh şi a Cărţii Palatului, adevărate comori ale angeologiei.
Cei şapte arhangheli ce sunt consemnaţi în scrierile lui Enoh sunt descrişi după cum urmează:
"1 Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:
2 Uriel, Îngerul teribil care stăpâneşte peste infern.
3 Rafael, Îngerul sufletelor omeneşti.
4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cereşti.
5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni.
6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.
7 Gabriel cârmuieşte Raiul, Şerpii şi Heruvimii.
 8 În sfârşit, Remiel are în grijă fiinţele înălţate."
 Alţi cercetători, încă nesatisfăcuţi nici de acestea, merg şi mai departe în Epoca Renaşterii pentru a explora Kabbala, care ne oferă numele a 72 de îngeri şi numele altor spirite celeste. În fine, ezoterismul occidental structurează elementele de care dispune în sisteme susceptibile de aplicaţii practice.
 Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici şi sfinţii, prin umilinţa lor în faţa misterului divin care se manifestă prin îngeri îi fac să merite graţia favorurilor angelice. Semnătura oricărei intervenţii angelice autentice este gratuitatea, adică necondiţionarea. Persoanele care nu cunosc mai nimic despre lumile spirituale, care nu dau dovadă de pietate, de umilinţă sau de alte virtuţi autentice, pot fi asistate ocazional de îngeri, dar cel mai adesea spontan, atunci când spiritele celeste o consideră necesar, uneori chiar fără a fi invocate. Astfel încât se dovedeşte uneori neesenţial să le cunoaştem numele, după cum afirmă o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ."
De altfel, sunt foarte rari servitorii Domnului care, beneficiind de relaţii privilegiate cu îngerii, au avut revelaţia numelor lor. Marea majoritate a celor care s-au bucurat aproape cotidian de prezenţa companionilor lor celeşti, ca de exemplu Francesca Romana, Gemma Galgani, Metchild Thaller, părintele Eduard Lamy şi alţii, nu le-au cunoscut niciodată numele. S-a mai petrecut totuşi câteodată, ca printr-o graţie minunată a Cerului, îngerii să se prezinte oamenilor prin intermediul numelor lor. Astfel, sfântul Ioan al Crucii spunea despre îngerul său păzitor că se numeşte Lauriel, ca are aripi şi este foarte frumos, mai strălucitor ca soarele, îmbrăcat în alb, cu o coroană pe cap şi cu o cruce pe frunte.
Îngerul păzitor al misticei italiene Luigina Sinapi (1916-1978) se numea cu adevărat Samuel sau acesta a fost doar un patronim atribuit de ea pentru a face scrierea cărţii sale mai uşoară?
Haideţi să ignorăm totuşi aceste întrebări şi să ne îndreptăm atenţia asupra religioasei din Malestroit, Yvonne Aimée a lui Iisus, care aduce mai multă lumină asupra acestui subiect:
 "Yvonne avea prietenii mari în lumea angelică, în particular pe cei doi îngeri păzitori ai săi pe care îi cunoştea sub numele: Lumen şi Laetare. Câteodată, aceştia se manifestau pentru ea sub forme umane. În alte circumstanţe, ea le auzea doar vocea. Cel mai adesea, ea se ruga noaptea împreună cu ei.”
 Prin numele lor latine, cei doi îngeri i-au trasat Yvonei un program de viaţă spirituală: să rămână mereu în lumină (Lumen se traduce prin lumină) şi în bucurie (Laetare se traduce prin bucurie). Asemenea revelaţii se dovedesc a avea mereu semnificaţii spirituale.
De exemplu, vizionara contemporană Vassula Ryden ştie că numele îngerilor au cu siguranţă o semnificaţie spirituală. Ea declară că a aflat pe cale paranormală numele îngerului ei păzitor. Acest lucru a survenit la începutul experienţei sale mistice, pe la sfârşitul lunii noiembrie 1985, pe vremea când locuia în Bangladesh:
 "Într-o zi, Vassula scria o listă de cumpărături. Ea a simţit cum mâna începe să îi tremure şi apoi a constatat că scrisese ceva total diferit. Ea scrisese sub influenţa altcuiva. Puterea care îi controla mâna scrisese: "Eu sunt îngerul tău păzitor.” El se numea Daniel.
Interesant procedeu utilizat de înger pentru a se revela- seamănă mai degrabă cu scrierea automatică realizată de spirite-, iar numele său este insolit. Daniel este numele profetului din Biblie cu care au vorbit prima dată arhaghelii Mihail şi Gabriel. Daniel semnifică "Dumnezeu este judecătorul meu”. Îngerul păzitor al Vassulei a vrut să ne arate că protejata lui se află mai presus de orice judecată umană, fie ea realizată chiar de autorităţile ecleziastice competente.
Sursa:angelinspir.ro