miercuri, 2 aprilie 2025

Gheorghe MAGHERU (1802-1880 ) *Mason



MAGHERU, Gheorghe (1802-1880) General şi om politic
*Francmason roman
*Foto:Licenta PEXELS

Participă în armata rusă la campania acesteia din 1829-1830. Intrat în magistratură, a fost preşedinte de tribunal şi prefect de Romanaţi (1846-1848). Apropiat al „fratelui“ Nicolae Bălcescu, participant activ la Revoluţia de la 1848, membru al Guvernului Provizoriu, organizator al taberei militare de la Râureni-Troianu (Vâlcea), plecat în exil până în 1859, când a fost un aprig luptă­tor pentru Unirea Principatelor, ca membru al Adunărilor ad-hoc.

Nu se cunosc (încă), locul şi data iniţierii sale. Horia
Nestorescu-Bălceşti l-a găsit înregistrat ca vechi mason în nişte liste datând din 1887.




joi, 27 martie 2025

Stefan LUPASCU(1909-1988) * Mason



LUPAŞCU, Ştefan A. (1909-1988) Filosof şi om de ştiinţă
*Francmason roman
*Foto:Licenta PEXELS

Stabilit la Paris. Obţine doctoratul la Sorbona, cu lucrarea « Du devenir logique et de l’affectivite ». Manifestă preocupări în domeniul filosofiei, ştiinţelor naturii, logicii şi epistemologiei şi cercetează raporturile dintre ştiinţa şi arta contemporană. S-a impus ca unul dintre marile spirite ale culturii umaniste europene, principala caracteristică a creaţiei sale fiind interdisciplinaritatea. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: « Logique et contradiction » (1947), « Le principe d’an­tagonisme et la logique de l’energie » (1951), « Les trois matičres » (1960), « L’energie et la matičre vivante » (1962), « Science et art abstrait » (1963), « L’energie et la matičre psychique » (1974), « Psychisme et sociologie » (1978), « L’Univers psychique. La fin de la psychanalyse » (1979). O selecţie a acestor lucrări a apărut şi în limba română, sub titlul « Logica dinamică a contradictoriului » (1982). În 1991 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Istoria masonică a reţinut numeroase date, legate de participarea sa la diverse evenimente ale Ordinului (preluare după Horia Nestorescu-Bălceşti): delegat al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), la aprinderea luminilor Lojii Dimitrie Cantemir din Iaşi (1928), membru al Lojii bucureştene Fraternitatea Aliată şi semnatar al Convenţiei de unificare a Marii Loji Simbolice de Rit Ioanit din Transilvania, cu MLNR (1930), membru al Lojii bucureştene Sever Pleniceanu, reprezentant al acesteia la Conventul Solemn de la Iaşi, al Franc-Masoneriei Române Unite (FMRU) şi şef al Secretariatului general al Consiliului Federal Suprem al FMRU (1935); în acelaşi an, a fost garant de amiciţie pe lângă FMRU al Masoneriei din Turcia, îndeplinind aceeaşi funcţie în loja sa, din partea Marilor Loji Parahyba (Brazilia) şi Cuscathan (San Salvador).



marți, 18 martie 2025

Mihail Kogalniceanu(1817-1891) * Mason



KOGĂLNICEANU, Mihail (1817-1891) Istoric, scriitor, publicist şi om politic

*Francmason roman
*Foto:Licenta PEXELS
*Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

Studii la Luneville şi Berlin. Profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană (1843). În cuvântul de deschidere la acest curs, a afirmat printre primii ideea potrivit căreia cunoaşterea istoriei patriei este o chezăşie a afirmării naţionale. A publicat documente istorice în revista “Arhiva românească” (1840-1841 şi 1845) şi a redactat periodice de orientare patriotică şi democratică, precum: “Alăuta românească”, “Dacia literară” (1840), “Propăşirea” (1844), “Steaua Dunării” (1855-1860). Nu a participat direct la Revoluţia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina paşoptistă. În emigraţie a redactat “Dorinţele partidei naţionale din Moldova, având, la revenirea în ţară, un rol important în pregătirea Unirii Principatelor. A fost de mai multe ori ministru: de Interne (1863, 1868-1870, 1879-1880), de Externe (1876, 1877-1878) şi prim-ministru (1863-1865). Şi-a legat numele de secularizarea averilor mânăstireşti şi de reforma agrară, înfăptuite pe timpul principelui (mason, probabil, şi acesta) Alexandru Ioan Cuza şi de actul proclamării Independenţei de stat a României (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (şi el mason). A scris: « Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des valaques transdanubiens », vol. I, referitor la perioada 1241-1792, o autobiografie (« Iluzii pierdute. Un întâiu amor »), proză istorică (« Trii zile din istoria Moldovei »), proză satirică (« Fiziologia provinţialului la Iaşi », « Adunările dănţuitoare »), un roman neterminat (« Tainele inimii »). A fost printre pri­mii membri aleşi ai Academiei Române (1868), instituţie unde a ocupat şi fotoliile de preşedinte al secţiunii istorice (1869) şi preşedinte al Academiei (1887-1890).

Încă din 1844 era Venerabilul unei loji bucureştene. Fiul său, Vasile M. Kogălniceanu (1863-1941) a fost, de ase­menea, franc-mason.



marți, 11 martie 2025

Take IONESCU(1858-1922) * Mason



IONESCU, Dumitru (Take) (1858-1922) Om politic, diplomat, avocat şi reputat orator
*Francmason roman
*Foto:Licenta PEXELS

Obţine doctoratul în drept la Paris, în 1881. În perioada 1891-1922 a fost succesiv ministru, deţinând portofoliile Instrucţiunii Publice şi Cultelor, de Interne, fără portofoliu, de Externe, de Finanţe; între 1917 şi 1918 a fost vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi apoi
prim-ministru (1921-1922). În tinereţe a fost liberal, colaborând la „Românul“. În 1887, împreună cu Nicolae Fleva, de la liberali şi Nicolae Filipescu, de la conservatori, pune bazele „Ligii de rezistenţă“. După numai doi ani, trece la conservatori, dar şi aici intră în conflict cu Petre P. Carp. În 1909 fondează Partidul Conservator-Democrat, iar în 1915 întemeiază şi conduce, la Paris, Consiliul Naţional al Unităţii Române. Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.

                                                            *VA URMA *



sâmbătă, 1 martie 2025

Ion C INCULET(1884-1940) * Mason


INCULEŢ, Ion C. (1884-1940) Om politic basarabean
*Franc-mason roman
*Foto:Licenta PEXELS

A urmat seminarul teologic la Chişinău şi studii universitare la Juirev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie-martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitori şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski (şi el mason), revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, deputat în Parlamentul României, ministru al portofoliilor Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936-1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronun­ţat discursul de recepţie intitulat “Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică”, pe care l-a început astfel: „Adânc emoţionat, iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, al unei părţi locuite de români, cari nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile acestea cu deosebirile lui“.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A fost Mare Maestru al Franc-Masoneriei române.



miercuri, 12 februarie 2025

Garabet IBRAILEANU(1871-1936) *Mason



IBRĂILEANU, Garabet (1871-1936) Critic, istoric literar şi romancier
*Ana Deveanu blog
*Franc-mason roman
*Foto:Licenta PEXELS

Licenţiat în filosofie (1896), profesor de liceu la Bacău şi Iaşi (1900-1908), doctor în litere (1912), profesor universitar de istoria literaturii la Iaşi. A colaborat în tinereţe la presa socialistă şi apoi la revista şi cenaclul „Viaţa românească“. A susţinut doctrina poporanismului în literatură şi a fost teoretician al specificului naţional. Principalele lucrări sunt: “Literatura şi socie­tatea”, “Spiritul critic în cultura românească”, “Creaţie şi analiză”, “Studii literare”, “Adela”, “Privind viaţa”. A obţinut Premiul Naţional în 1933 şi a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (1948).

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.




sâmbătă, 1 februarie 2025

Horia HULUBEI (1896-1972) *Mason


HULUBEI, Horia (1896-1972) Fizician
*Francmason roman
*Foto:Licenta Pexels

Îşi susţine doctoratul la Paris, după care parcurge treptele ierarhiei didactice de la asistent (1936) până la profesor şi, în această calitate, devine rector al Universităţii din Bucureşti. A descoperit elementul 87 al Tabelului lui Mendeleev, pe care l-a botezat, în amintirea provinciei sale natale, Moldavium. A elaborat lucrări de spectroscopie, fizica particolelor elementare şi fizică nucleară, organizând primele cercetări româneşti în domeniul fizicii atomice. Membru corespondent (1937) şi membru titular (1946) al Academiei Române.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. În decembrie 1944 făcea parte, alături de generalul Pandele şi jurnalistul N. D. Cocea, din Comitetul care a hotărât convocarea Conventului privind reaprinderea lumi­nilor masonice în România. În perioada 1945-1948 a fost „membru al Comitetului de reorganizare şi conducere a Franc-Masoneriei «progresiste» române, acceptată şi controlată de Partidul Comunist“ (Horia Nestorescu-Balceşti).



duminică, 12 ianuarie 2025

Ion HELIADE RADULESCU(1802-1872) * Mason



HELIADE-RĂDULESCU, Ion (1802-1872) Scriitor, lingvist, gânditor şi om politic
*Francmason roman
Foto:Licenta PEXELS
*Ana Deveanu blog

Fondator al „Societăţii Literare“ (1827), al „Societăţii Filarmonice“ (1833), director al Arhivelor Statului, mem­bru al Guvernului Provizoriu şi al Locotenenţei Domneşti de la 1848, deputat (1864). Spirit enciclopedic, a scris lucrări de teorie literară (“Regulile sau gramatica poeziei”, “Curs întreg de poezie”), meditaţii preromantice (“O noapte pe ruinele Târgoviştei”), elegii (“Dragele mele umbre”), epopee (“Mihaiada”), mitul folcloric (“Sburătorul”), poeme de sugestie auto­biografică (“Serafimul şi heruvimul”, “Visul”), satire şi fabule politice (“Muştele şi albi­nele”, “Un muieroi şi o femeie”), proză sa­tirică (“Domnul Sarsailă, autorul”) şi numeroase traduceri din Boileau, La Fontaine, Dante, Goethe, Byron, Lamartine. Atras de saint-simonism şi fourierism, creează o variantă ortodoxă a socialismului creştin (“Santa Cetate”). Ca filosof, a elaborat o dialectică originală bazată pe triada Spirit – Materie - Univers (“Istoria critică universală”, “Echilibrul între antiteze”).

Conform datelor prezentate de Horia Nestorescu-Bălceşti, „se zice că pe Eliade, în 1833-1835, l-ar fi introdus în lojă, dr. Alcibiad Tavernier (G. Bog­dan-Duică); după tradiţia familiei Eliade, Lazăr l-a introdus pe Eliade în tainele Masoneriei“. Oricum, în 1843 făcea parte din Loja bucureşteană Frăţia; în 1859, având gradul 18, participă la aprinderea luminilor Lojii bucureştene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru se pare că a devenit în 1861.



vineri, 10 ianuarie 2025

Bogdan - Petriceicu HASDEU (1838-1907) * Mason



HAŞDEU, Bogdan-Petriceicu (1838-1907) Scriitor, lingvist, folclorist şi istoric
*Francmason roman
*Ana De veanu blog
*Foto:Licenta Pexels

Militant unionist, antidinastic, antijunimist. Preşedinte al „Asociaţiei enciclopedice române“ şi membru al unor societăţi ştiinţifice străine din Baltimore, Cracovia şi Paris. Membru al Societăţii Academice Române (1877) şi vicepreşedinte, în mai multe rânduri, al Academiei Române, în perioada 1885-1906. A scris versuri romantice (“Sarcasm şi ideal”), proză realistă (“Duduca Mamuca”) şi istorică (“Ursita”), dramă istorică (“Răzvan şi Vidra”), come­die (“Trei crai de la Răsărit”). Spirit enci­clopedic, a pus bazele lingvisticii, filologiei şi lexicografiei ştiinţifice româneşti, fiind primul lingvist român care a folosit me­toda comparativ-istorică. A formulat teoria circulaţiei cuvintelor (“Cuvinte den bătrâni”) şi a proiectat un vast dicţionar al limbii române (“Etymologicum Magnum Romaniae”).
Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale. Următoarele cuvinte, care îi aparţin, pot fi considerate relevante în ceea ce priveşte aderenţa sa la Ordin: „Ce este Românismul? El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Libertatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Adevă­rul. Românismul este Umanitate, Libertate şi Adevăr“.

                                                                 *VA URMA*



marți, 7 ianuarie 2025

Spiru HARET(1851-1912) * Mason



HARET, Spiru (1851-1912) Matematician, sociolog, pedagog şi om politic
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons


Obţine licenţa în matematică (1875) şi fizică (1876) la Paris, fiind primul doctor român în matematică. Teza sa “Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare” a adus contribuţii originale în mecanica cerească. Revenit în ţară, ocupă postul de profesor la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1878), Şcoala de poduri şi şosele (1882), Şcoala specială de artilerie şi geniu (până în 1890). Inspector şcolar general, secretar general şi ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, membru corespondent (1879), membru titular (1892) şi vicepreşedinte al Academiei Române (1904-1906). A reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate gradele, iniţiind haretismul – mişcare de esenţă poporanistă, prima mare acţiune culturală de masă a învăţătorimii române în mediul sătesc. A fost unul dintre primii sociologi, care a propus aplicarea legilor fizicii în studiul societăţii, scriind în premieră mondială lucrarea “La mécanique sociale”, tradusă în limba română, la Editura Ştiinţifică, abia în 1969.

Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale, care s-a petrecut, probabil, în Franţa.



joi, 2 ianuarie 2025

Pan HALIPPA (1883-1979) * MASON



HALIPPA, Pan.(telimon) (1883-1979) Publicist şi om politic basarabean
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons

A militat pentru alipirea Basarabiei la patria-mamă. Deputat permanent (din 1918), preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, de mai multe ori ministru, deţinător a diverse portofolii. Refuzând colaborarea cu comuniştii sovietici, a fost închis, deportat, marginalizat. Membru cores­pondent al Academiei Române (din 1918).

Conform datelor prezentate de Horia Nestorescu-Bălceşti, la 21 iunie 1923 era membru emerit al Suveranului Sanctuar al României şi, în acelaşi an, la 29 decembrie, reprezenta Loja Libertatea, din Chişinău, la Conventul anual al Marii Loji Naţionale din România (MLNR). În 1925 făcea parte din Comisia de relaţii externe a MLNR. A mai îndeplinit şi funcţia de garant de amiciţie în ţara noastră al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo.




joi, 12 decembrie 2024

Cristian HAHNEMANN(1755-1843) * Mason



HAHNEMANN, Christian Friedrich Samuel (1755-1843) Medic român de ori­gine germană
*Francmason roman
*Ana Deveanu blog
*Foto:Creative Commons

Bibliotecar al Baronului Brukenthal (şi el mason). În 1789 a pus bazele homeopatiei.
La 16 octombrie 1777 a fost iniţiat în Loja St. Andreas din Sibiu.




luni, 2 decembrie 2024

Stefan GOLESCU (1809-1874) * Mason



GOLESCU, Ştefan (1809-1874) Om politic liberal
*Foto:Creative Commons

Fiul lui Dinicu (Constan­tin) Golescu. Revenit în ţară de la studii, se înrolează aghiotant în recent înfiinţata oştire a Ţării Româneşti (1830), devenind maior în 1836. Timp de trei ani a ocupat mai multe funcţii administrative, apoi, intrând în conflict cu domnitorul Dimi­trie Ghica, pleacă în străinătate. Colaborează cu Ion Ghica în „Societatea pentru învăţătura poporului român“ (Paris, 1839) şi cu Nicolae Bălcescu la „Asociaţia lite­rară“ (Bucureşti, 1845). Participă la Revoluţia de la 1848, fiind membru al Gu­vernului Provizoriu. La întoarcerea din exil a participat activ la evenimentele care au condus la Unirea celor două Principate Române şi a fost membru al Curţii Centrale de Casaţie de la Focşani. Ministru şi prim-ministru în 1867, adinterim la Justiţie şi Externe şi preşedinte al Senatului în 1868.

În 1848 era Venerabilul Lojii bucureştene Frăţia, iar în 1865 s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietăţii marilor latifundiari.



duminică, 10 noiembrie 2024

Iordache GOLESCU(c. 1776-1848) * Mason



GOLESCU, Iordache (Gheorghe) (c.1776-1848) Boier, cărturar şi om politic
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons

Mare stolnic (1803), mare logofăt (1816), membru în Comisia pentru cercetarea învăţământului şi efor al şcolilor (1818-1820), vornic al obştilor, mare vornic şi ministru al Dreptăţii (1831), preşedinte al Sfatului Consultativ (1838), magistrat în Înaltul Divan (până în 1848). Autor al unei gramatici româneşti, al unor dicţionare, tablouri dramatice şi pam­flete. Nu participă la Revoluţia de la 1821, ci, se refugiază la Braşov, unde, în 1822, a pus bazele unei societăţi secrete, politice şi literare.

În 1839 era Venera­bilul unei loji bucureştene.




miercuri, 6 noiembrie 2024

Dinicu GOLESCU(1777-1830) * Mason



GOLESCU, Dinicu (Constantin) (1777-1830) 
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons

Cărturar şi memorialist ilu­minist
Frate cu Gheorghe Iordache Radovici Golescu. Ocupă pe rând următoarele funcţii politice în Ţara Românească: ispravnic, agă, hatman şi mare logofăt. Înfiinţează în 1826, la Goleşti, o şcoală în limba română, deschisă tuturor categoriilor sociale. Opera sa reprezentativă este “Însemnarea călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anii 1824, 1825, 1826”, care consemnează impresii din statele central europene vizitate şi face referiri critice la situaţia Ţării Româneşti; în lucrare îşi exprimă convingerea că regenerarea ţării este posibilă prin „luminarea poporului“.
Participă, alături de fratele său Iordache, la înfiinţarea unei societăţi literare secrete la Braşov, iar în timpul călătoriei sale prin Europa a fost iniţiat într-o lojă din Elveţia (1825); în acelaşi an, revenit din călătorie, începe să participe la lucrările unei loji bucureştene.



vineri, 1 noiembrie 2024

Octavia GOGA1881-1938) * Mason



GOGA, Octavian (1881-1938) Poet, publicist şi om politic
*Francmason roman

Studii superioare la Budapesta şi Berlin. Secretar al Societăţii Astra din Sibiu şi membru al Partidului Naţional Român din Transilvania. Din cauza concepţiilor sale ce favorizau unitatea politică a românilor, autorităţile austro-ungare îl închid la Seghedin. În 1914 demisionează din Partidul Naţional Român, iar la 20 ianuarie 1917 semnează Declaraţia de război îm­potriva monarhiei austro-ungare. Membru fondator al Comitetului Naţional al Unităţii Române, constituit la Paris în 1918. După unirea Transilvaniei cu patria mamă a fost ministru fără portofoliu şi ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor în Consiliul Dirigent (Guvernul) al Transilvaniei (1919), ministru de Stat (1920), al Cultelor şi Artelor (1920-1921), de Interne (1926) şi prim-ministru (28 decembrie 1937–10 februarie 1938) în guvernarea Goga-Cuza, care a precedat dictatura regală a lui Carol al II-lea. Fondator al Partidului Naţional Agrar (1932), pre­şedinte al Partidului Naţional Creştin (1935). Poezia sa evocă satul ardelean într-o lumină dramatică şi simbolică în volumele: “Poezii”, “Ne cheamă pământul”, “Din umbra zidurilor”, “Cântece fără ţară”, “Din larg”. Membru corespondent (1914), membru titular (1919) şi vicepreşedinte (1929) al Academiei Române. Laureat al Premiului Naţional pentru Poezie (1924). Referindu-se la activitatea masonică a lui Goga în planşa de arhitectură Octavian Goga între mesianism şi Masonerie, Traian Irimia spune următoarele: “Abordând acest subiect, Veturia Goga, cea de-a doua soţie a lui Goga, a afirmat adesea că O. Goga a fost franc-mason, fără a intra însă, în prea multe detalii. Ea a precizat că, prin 1925-1926, înainte de a deveni ministru de Interne, Mihail Sadoveanu, neştiind că poetul era deja franc-mason, a încercat să-l recruteze în această organizaţie. Tot Veturia Goga a mai afirmat că, în virtutea poziţiei sale de franc-mason, Sadoveanu i-a cerut, ulterior, ministrului Goga fonduri pentru editarea unei publicaţii cultural-literare, care ar fi trebuit să se intituleze Comoara. Potrivit Veturiei Goga, Sadoveanu ar fi obţinut circa 27 milioane lei din fonduri ale Ministerului de Interne, sumă pe care, în marea ei majoritate, la încheierea mandatului, nemaiputând-o recupera sau justifica, Goga a fost nevoit s-o achite din propriul buzunar. Nici alte surse mai recente, nu clarifică prea mult raporturile poetului cu această organizaţie. Informaţiile oferite se referă aproape exclusiv la anul 1929 şi nu spun nimic în legătură cu data primirii poetului în Franc-Masonerie. Astfel, unii autori, semnalează prezenţa lui Goga, la 17 februarie 1929, la proclamarea lui Constantin Argetoianu ca Mare Patron al Ordinului Masonic Român. O săptămână mai târziu, respectiv la 24 februarie1929, poetul primeşte, cu inscripţie nominativă, sub numărul 15, exemplarul din Grands Constitutiones, fapt ce vorbeşte de la sine despre respectul de care se bucura. Două luni mai târziu, adică în luna aprilie 1929, pe când avea gradul masonic 33, poetul militează pentru fondarea Blocului Creştin Franc-Masonic. Prin aceasta, el vroia ca mişcarea franc-masonică română să-şi declare oficial opţiunea pentru o linie politică clară, fapt ce intra în contradicţie flagrantă cu statutele şi cutumele organizaţiei. De altfel, au existat luări de poziţie ferme care au respins ca inacceptabilă solicitarea lui Goga... La 26 octombrie 1929, Octavian Goga a devenit consilier federal, propus garant de amiciţie al Marii Loje Elveţiene Alpina pe lângă Marea Lojă Naţională a României. Poetul ar fi avut gradul 33 şi s-a aflat în conducerea Masoneriei naţionale: “Cine ar fi putut, dintre cei ce nu agrează sau chiar condamnă Franc-Masoneria, să-şi imagineze că fruntaşi ai naţionalismului român, precum Alexandru Vaida-Voevod, Octavian Goga, au fost masoni... Neamul, tradiţia, iubirea, credinţa şi idealurile nobile ale Franc-Masoneriei au fost altarul de închinare a sufletului lui Octavian Goga”.

Iată şi o altă opinie din presa vremii: „D-l Octavian Goga care, deşi este mason, habar n-are de rostul Franc Masoneriei, căci şi-a permis să vorbească în lojă despre Creştinism – greşeală ce masonii nu-i vor ierta niciodată. D-l Goga a mers aşa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja Naţională să se numească Loja Creştin-Naţională“ (V. Trifu, 1932).



sâmbătă, 12 octombrie 2024

Scarlat GHICA * Mason

Scarlat GHICA
*Francmason
*Foto:Creative Commons(Licenta gratuita)

GHICA, Scarlat Domn al Moldovei (1757-1758) şi al Ţării Româneşti (1758-1761 şi, respectiv, 1765-1766)
I-a alungat pe negustorii turci din cele două ţări româneşti, favorizându-i în schimb pe cei greci.

*
În 1757 era Venerabil al unei loji din Galaţi.




miercuri, 2 octombrie 2024

Ion GHICA (1816-1897) * Mason



GHICA, Ion (1816-1897) Scriitor, economist şi om politic
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons

Învaţă acasă şi la şcoala grecească cu Ion Heliade Rădulescu şi dr. Mihailidi (1825-1830). Urmează Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti (1831-1834), unde îi are colegi pe Ni­colae Bălcescu, Grigore Alexandrescu şi C. A. Rosetti (şi ei viitori masoni). În 1835 pleacă la studii la Paris, colaborează la ziarul “Le National” şi publică în capi­tala Franţei, sub pseudonim, “Coup d’oeil sur l’état actuel de la Valachie”. Obţine bacalaureatul în litere (1836) şi ştiinţe matematice (1838) la Sorbona, apoi di­ploma de inginer al Şcolii Regale de Mine (1840). Revine în ţară în 1841, fiind numit în 1845 „profesor public de economie politică“ la Academia Mihăileană din Iaşi. În 1845 călătoreşte în Anglia, Franţa, Italia şi întemeiază la Paris, împreună cu C. A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu şi Ioan (Iancu) Bălăceanu (şi ei masoni), Societatea Studenţilor Români, pe care o pun sub patronajul lui Alfonse de Lamartine (de asemenea, mason); de­vine apoi preşedinte al acestei societăţi, împrietenindu-se cu poetul H. Heine (mason şi el). Reîntors din nou în ţară în 1847 este numit agent diplomatic al Guvernului provi­zoriu la Istanbul (1848). Horia Nestorescu-Bălceşti comentează că a fost „suspectat în emigraţie că ar fi uneltit să obţină de la turci, cu sprijin englez, tronul Ţării Româneşti“. Este vi­zitat la Istanbul de fraţii Nicolae Bălcescu şi Ioan (Iancu) Bălăceanu, cu care intenţionează să formeze o „Legiune româno-maghiară de luptă împotriva absolutismului“. Numit de sultan, guvernator al insulei Samos (1854), la sugestia am­basadorului britanic la Istanbul, Lordul Redcliffe, devine Principe (Bey) de Samos (1856). Revine în Ţară (în noiembrie 1858), fiind numit de Principele Alexandru Ioan Cuza, mi­nistru al guvernului de la Iaşi (martie 1859) şi apoi ministru al guvernului de la Bucureşti (octombrie 1859). Demisionează în mai 1860 şi reîncepe o vie activitate politică (deputat în Adunarea Legislativă, 1860-1862, vicepreşedinte al acesteia, 1863), publicistică (începe publicarea “Convorbirilor economice”, 1864 şi a “Scrisorilor către Vasile Alecsandri”, 1879) şi de călătorii (vizitează Franţa şi Turcia în 1865, apoi Franţa, Anglia şi Italia, în 1866). Face parte din rândul acelora care au „uneltit“ împotriva domnitorului Cuza, luând parte la detronarea acestuia, din cauza nemulţumirii lor, între altele, faţă de modul în care s-a legiferat şi aplicat reforma agrară din 1864 cu încălcarea dreptului de proprietate, considerat ca in­tangibil. La 11 februarie 1866 devine prim-ministru şi ministru de Externe în Locotenenţa Domnească formată în urma detronării Principelui Alexandru Ioan Cuza. În decembrie 1870 este numit prim-ministru şi ministru de Interne de către Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, cu care, de asemenea, nu se înţelege şi demisionează la 11 martie 1871. Ulterior are intense preocupări economice (membru în Consiliul de Administraţie al Creditului Funciar Rural, 1872; director al aceleiaşi societăţi şi membru în Consiliul de Administraţie al Căilor Ferate Române, 1873) şi ştiinţifice (este ales membru al Academiei Române, secţia ştiinţe naturale, 1874); preşedinte al Academiei Române (prima dată în 1876, apoi de alte trei ori în anii următori, iar în aprilie 1893 este ales pentru a cincea oară preşedinte al Academiei). La 28 martie 1880, în şedinţă solemnă a Academiei Române îşi rosteşte discursul de recepţie despre Ion Câmpineanu (şi el fost mason). Răspunsul la discursul de recepţie i-l dă fratele Bogdan-Petriceicu Haşdeu, care a afirmat cu acest prilej: „Fie ca bărbat de ştiinţă, fie ca om de stat, ai fost tot­deauna model de imparţialitate, de toleranţă, de acel liberalism în adevăr liberal, căruia nu-i e teamă de a înfrunta prejudiciile vulgare chiar cu riscul impopularităţii“.

În 1843, împreună cu fraţii Nicolae Bălcescu şi Christian Tell, aprinde luminile Lojii Frăţia, care va pregăti Revoluţia de la 1848. A fost ales chiar Ve­nerabilul acestei loji. Pentru că, ulterior, în corespondenţa sa personală şi diplomatică, utiliza alfabetul masonic pentru criptare, i s-a spus „profesorul de cifru“. O parte din gândurile sale despre România sfârşitului de secol al XIX-lea sunt atât de actuale şi astăzi, după mai bine de o sută de ani: „Stăm cu mâinile în sân şi ne bocim că ne copleşesc străinii. Jurnalistica, politica militantă, limbuţia tribunei şi birocraţia par singurele cariere demne de un român... Departe de aceste lupte, urmaşii noştri vor ceti câte s-au scris în aceşti timpi, vor vedea cu mâhnire sărăcia de idei şi avuţia de patimi care ne sfâşie într-un timp când trebuia ca toată inteligenţa să aducă contingentul său la o lucrare atât de mare, atât de anevoioasă ca renaşterea unei naţiuni“. În 1997, Academia Română şi Fundaţia Ion Ghica au celebrat centenarul trecerii sale la Orientul Etern.



joi, 5 septembrie 2024

Leon GHEUCA(1735-1789) * Mason



GHEUCA, Leon (c. 1735-c. 1789)
*Francmason roman
Foto:Creative Commons (Licenta gratis)

Episcop de Roman (din 1769) şi mitropolit al Moldovei (din 1786).
Venerabil al Lojii Moldova din Iaşi.






La scurt timp după moartea Mitropolitului Gavriil Calimachi, Patriarhul Ecumenic, împreună cu sultanul, au vrut să aducă la mitropolie pe un anumit Iacob, un grec, Superior al Manastirii Baenavschi din Iasi. Împotriva acestei încercari, reprezentanţii Moldovei, printre care mulţi erau masoni, au trimis un protest la Înalta Poartă. În final, moldovenii au reuşit sa-l aleaga pe Leon Gheuca pentru mitropolie, şi cu insistenţa domnitorului şi a Patriarhului, grecul Iacob a devenit episcop al Romanului.
Leon Gheuca descindea dintr-o familie boierească, el fiind un fost călugăr de la Putna, apoi „protosinghel” al Mitropoliei. Ajutat de Calimachi, el a devenit episcop de Roman în 1769 si a primit mitropolia în 1786. Ca episcop, iar mai târziu ca Mitropolit, a fost mai mult preocupat de problemele culturale, fiind bun prieten cu cel mai mare prelat sârb Dositei Obradovici.
Episcopul Leon a încurajat, de asemenea, activitatile de tipărire de la Manastirea Putna, prin publicarea unei carti intitulata „Carte de Imn”‘ şi a unei „Pastorale”. In primele pagini ale „Cartii Imnului” există un grup de vederi înţelepte în ceea ce priveşte mântuirea şi comportamentul de la Curtea Domneasca, inspirate din cartea „Exemple filosofice” tradusa şi tipărita de către Antim Ivireanu în 1713.
El a murit în ultimele zile ale anului 1788 şi este înmormântat în Catedrala „Sf. Gheorghe” (vechea biserică a mitropoliei), temelia acestei precursoare



marți, 3 septembrie 2024

Nicolae GANE(1838-1916) * Mason



GANE, Nicolae (1838-1916) Scriitor, magistrat şi om politic
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons

Studii în Capitala Franţei, apoi magistrat la Dorohoi, Foc­şani, Iaşi, Fălticeni, ministru al Dome­niilor (1888), membru al Partidului Naţional Liberal, deputat, senator şi preşedinte al Senatului (1897). A scris proză sentimentală, evocând trecutul, viaţa patriarhală şi incursiunile cinegetice (“Nuvele”, “Pagini răzleţe”). A tradus “Infernul” de Dante Alighieri. A fost membru fondator al Societăţii li­terare şi masonice Junimea, membru corespondent (1882) şi apoi titular (1908) al Academiei Române, vicepreşedinte al Biroului Academiei Române (1912).

Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale. La 15 octombrie 1886 i se acordă gradul de Companion în Loja Steaua României din Iaşi, iar la 20 noiembrie acelaşi an, gradul de Maestru, în aceeaşi lojă.



duminică, 1 septembrie 2024

Nicolae Filimon(1819-1865) * Mason



FILIMON, Nicolae (1819-1865) Scriitor, unul dintre fondatorii romanului autohton
*Francmason roman
*Foto:Creative Commons

Coleg la Colegiul Naţional Sf. Sava cu Nicolae Bălcescu şi Ion Ghica. Studii neterminate în capitala Franţei. Revenit în ţară, ocupă diverse funcţii mărunte (cântăreţ bisericesc, flautist, profesor de muzică, arhivist) şi – ciudat – nu participă la mişcările revoluţionare ale vremii (1840, 1848, 1859). În 1863 termină principala sa lucrare, “Ciocoii vechi şi noi” sau “Ce naşte din pisică şoareci mănâncă”, unul dintre primele romane de atmosferă, care stigmatizează arivismul societăţii româneşti de la începutul secolului al XIX-lea. A mai scris nuvele satirice (“Nenorocirile unui slujnicar” sau “Gen­tilomii de mahala”), proză de călătorie (“Excursiuni în Germania Meridională. Memorii artistice, istorice şi critice”), basme prelucrate (“Roman năzdrăvanul”, “Omul de piatră”), cronici muzicale şi teatrale.

Iniţiat, probabil, când se afla la studii în Franţa.




joi, 15 august 2024

Victor EFTIMIU(1889-1972) * Mason




EFTIMIU, Victor (1889-1972) Scriitor român de origine albaneză, om de aleasă cultură şi mare talent
*Francmason
*Foto:Creative Commons(Licenta gratuita)


Director al Teatrelor Comedia (1913) şi Naţional (1920, 1930 şi 1944-1945), director general al teatrelor (1920), al Teatrului Naţional şi al Operei din Cluj (1927). A colaborat la ziarele şi revistele vremii, între care: Luceafărul (la care a şi debutat în 1904), Viaţa literară (1906), Ţara noastră. În 1932 primeşte Premiul Naţional pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.
În 1935 obţine gradul 33 şi ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat şi este ales Venerabil al Lojii bucureştene Meşterul Manole. În actul I din opera sa, “Meşterul Manole” reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de iniţiere în gradul al treilea – cel de Maestru.




duminică, 4 august 2024

Davila Carol(1832-1884) * Mason



DAVILA, Carol (pe numele adevărat Carlos Antonio Francesco D’Avila) (1832-1884)
*Francmason roman
*Foto: Creative Commons


General, medic şi farmacist român de origine franceză, născut în Italia (la Parma)
Studii de medicină în Franţa. Căsătorit cu Anica Racoviţă, născută Golescu. A fost angajat pentru orga­nizarea serviciului sanitar al oştirii Ţării Româneşti (1853), medic-şef al Spitalului Militar (1864), inspector general sanitar al armatei (1864-1884). A creat Şcoala de Mică Chirurgie (1855), Facultatea de Medicină (1869) şi Societatea Naţională de Cruce Roşie (1876).
La 5 mai 1874 a fost propus pentru iniţiere în Loja bucureşteană Înţelepţii din Heliopolis. Iniţiat la 4 iunie şi ales Venerabil al lojii la 14 iunie. În acelaşi an, participă la Paris la o adunare a Venerabililor lojilor aflate sub obedienţa Marelui Orient de Franţa. Pentru prima dată în istoria Franc-Masoneriei autohtone, lojile au fost reprezentate de un Venerabil la o întâlnire internaţională. În 1879 era membru în Comitetul Central al Masoneriei Române şi, începând din acel an, timp de nouă ani, primul Pro Mare Maestru al Marelui Orient al României. De asemenea, a fost garant de amiciţie al lojii sale, pentru Lojile Zeloşii Filantropi din Paris, Tăcerea din Barcelona şi Pacea din Port Louis, Insulele Mauritius. Un nepot al său, Carol (Cita) Davila, mason român, a fost ministru plenipotenţiar la Washington în secolul trecut.



joi, 1 august 2024

Alexandru Ioan CUZA (1820-1873)* Mason



CUZA, Alexandru Ioan (1820-1873) Domnitor
*Francmason
*Foto:Creative Commons

S-a născut la 20 martie, la Bârlad (unii autori susţin că naşterea sa ar fi fost la Huşi, fapt ce se explică prin aceea că părinţii săi – Ioniţă Cuza şi Sultana, născută Cozadini – au avut case şi proprietăţi în ambele oraşe şi în apropierea lor). Micul Alexandru învaţă la pensionul lui Victor Cuenin din Iaşi, alături de Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu (viitori fraţi) şi Matei Millo. La 1835, tânărul Cuza trece, la Paris, bacalaureatul în litere, se înscrie să urmeze în continuare medicina, dar abandonează şi urmează dreptul. În 1839, revine în ţară, intră în armată, dar demisionează după puţin timp. Se căsătoreşte cu Elena Rosetti. Participă în 1848, la mişcarea revoluţionară din Moldova şi este prezent la adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, unde cunoaşte pe revoluţionarii ardeleni şi munteni participanţi. Exilat, se adăposteşte în Bucovina, apoi se întoarce în Moldova, ca judecător la Galaţi şi funcţionar superior în Ministerul de Interne (Departamentul Treburilor Dinlăuntru). Reintră în armată, avansează până la gradul de maior, iar caimacamul Nicolae Vogoride îl avansează colonel, sperând să-l atragă printre antiunionişti. În 1857 este prefect (pârcălab) de Covurlui şi Galaţi şi în 1859, ministru de război. A fost primul domnitor al Principatelor Române Unite (1859-1866), ales de Adunările Elective ale Ţării Româneşti şi Moldovei, ca urmare a sfatului delegaţiei europene, alcătuită din masoni şi aflată în Principate pentru a supraveghea alegerile. Ajutat de sfetnicul său apropiat şi înţelept, fratele Mihail Kogălniceanu, Cuza secularizează, în 1863, averile – imense – ale mânăstirilor închinate diferitelor aşezăminte religioase din Orientul grecesc, lucru benefic pentru ţară; secularizează însă, şi averile mănăstirilor româneşti, măsura care contribuie la slăbirea Bisericii naţionale. În 1864, concepe Legea rurală – pentru împroprietărirea ţăranilor; Camera se opune şi, atunci, Cuza dizolvă Adunarea Legiuitoare şi promulgă legea, fapt pentru care este adorat de ţărani. Tot în 1864, dă Legea instrucţiunii prin care învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit, se fixează în fiecare judeţ centre pentru pregătirea rapidă a învăţătorilor săteşti; acordă atenţie şi învăţământului secundar şi superior (în 1860 înfiinţează Universitatea din Iaşi, iar în 1864 se înfiinţează şi Universitatea din Bucureşti). Propune, de asemenea, Legea electorală, Codul civil, Codul penal, Codul comercial, organizează armata naţională, stabileşte trecerea la scrierea cu grafia latină. Ur­mare efectelor produse de reformele sale luminate, şi a unor neînţelegeri masonice de culise, este silit să abdice după 7 ani de domnie, timp în care a înfăptuit o reformă agrară şi a înfiinţat instituţii ce au contri­buit la modernizarea României. Nu se cunosc locul şi data iniţierii sale, petre­cută, probabil, când se afla la studii în străinătate. Există, de asemenea, controverse cu privire la activitatea sa masonică în ţară. Con­form opiniei lui Daniel Ligou şi colaboratorii: „a aplicat principiile masonice în organizarea noului stat – România... Sub conducerea sa a fost creat un Parlament, a fost stabilit dreptul de vot pentru fiecare categorie socială. A decretat instrucţia publică obligatorie şi a creat prima armată română regulată. Boierii români, expropriaţi, erau lezaţi în interesele lor materiale şi nemulţumiţi că ideea sacrosanctă de proprietate fusese violată. Cum un număr dintre ei erau franc-masoni, au avut loc agitaţii cu ocazia reuniunilor Lojii Steaua Dunării din Bucureşti. Masonii, nemulţumiţi de guvernarea lui, au organizat un complot cu scopul de a-l detrona. Aflând de complot, Cuza interzice funcţionarea lojii (începând din 1865), fără a putea lua nici o măsură contra membrilor complotului. A. I. Cuza şi-a obligat propria lojă să-şi înceteze activitatea, sub pretextul că nu fusese oficializată fondarea sa la Bucureşti. Pentru a evita luptele intestine, conspiratorii, de comun acord, au decis să ofere coroana română unui prinţ străin, şi el mason – Carol I de Hohenzollern“. Moare la Heidelberg, în Germania, la 15 mai 1873. Corpul neînsufleţit este adus în ţară şi înmormântat la Ruginoasa, în Moldova. Prezent la înmormântarea lui Cuza, fratele Mihail Kogălniceanu a afirmat: „Ţinea cheia Orientului şi nimic nu se făcea la Orient, nu numai fără ştirea, dar fără voia lui“. Urmaşii lui Cuza au fost foarte atenţi cu omagierea perso­nalităţii sale. Astfel, în 1875 au fost aprinse luminile Lojii Alexandru Ioan I din Bucureşti, iar după şapte ani, ale Lojii Cuza Vodă din Dorohoi. În 1992, Supremul Consiliu al Ordinului Masonic Român (aflat în exil, la Paris) a instituit Medalia de Onoare şi Merit „Alexandru Ioan Princeps“.



miercuri, 10 iulie 2024

Constantin BELLU (1888-1970)* Mason



CONSTANTIN, Bellu(1888-1970)
*FRANCMASON ROMAN
*Foto:Creative Commons

Într-una din planşele sale de arhitectură, Traian Irimia notează: “La 19 noiembrie 1953, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamat 17 masoni cu grade superioare la pedepse cuprinse între 2 ani de închisoare şi muncă silnică pe viaţă, în funcţie de gradul pe care îl aveau în Masonerie. Şeful « lotului franc-masonic », Constantin Bellu, era trecut în evidenţele Securităţii drept « Mare Comandor al Masoneriei R.P.R. », dar purta titlul oficial de Suveran Mare Comandor al Masoneriei Române. Bătuţi în sălile de anchetă, cei 17 « au recunoscut » legăturile cu diplomaţii străini şi au oferit detalii privind organizarea Masoneriei din România. Cu această ocazie s-a mai discutat şi despre Ioan Pangal, şeful Masoneriei române. Potrivit unor declaraţii din dosar, Pangal, care reuşise să fugă din România şi deţinea titlul de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu, i-a ordonat în 1937, succesorului său Mihail Noradunghian să închidă Masoneria de frica legionarilor. De altfel, Bellu a arătat anchetatorilor că Pangal l-a slujit cu devotament pe Carol al II-lea şi la sugestia acestuia a dat gradul 33 de mason colaboratorilor apropiaţi: Constantin Angelescu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Viorel Tilea şi Pan Halipa.