Tu care smulgi tiparii din namolurile noastre Si impinsi de un fãrã de impotrivire alean Ii intorci peste orice stavile si dezastre Sub meridianele pururi albastre La bastina lor calda din Ocean, Nu ne uita în aceste tarâmuri cu vina Tipari nostalgici unor tarâmuri sfinte Stramuta-ne-n bastina noastra cea din-nainte Acolo unde-am vãzut paradisiaca lumina In oceanelei nesfârsitei fericiri din sânul Tau, Parinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu