Lacurile blestemate din România
Lacul Tineretului
- În trecut se credea că apa este elementul prin care se pot stabili legături cu lumea de dincolo. Mitologia universală e plină de asemenea poveşti. Şi în România există numeroase legende legate de apă, de la proprietăţile magice existente în apa vie şi apa moartă, până la lacurile blestemate, despre care se spune din bătrâni că cer, drept jerftă, cap de om -
Apele nefaste din Bucureşti
În România, lacurile blestemate împânzesc chiar capitala ei, Bucureştiul. Aici există trei lacuri nefaste: Lacul Tineretului, Lacul Titan şi Lacul Morii. Zeci şi sute de oameni au murit în aceste lacuri, fie din dorinţa de a-şi pune capăt zilelor, fie că nu au mai putut să iasă la suprafaţă. Astfel, lacurile blestemate şi-au luat tributul: vieţi umane.
Lacul Tineretului a fost format pornind de la vechea Baltă Cocioc, în jurul căreia trăiau mai mulţi ţigani mahomedani, şi care era situată exact lângă un cimitir. Lacul a ajuns să fie supranumit "Lacul fără fund", ca urmare a faptului că multe dintre cadavrele celor înecaţi în lac nu au mai fost găsite niciodată. Se spune că în anumite părţi ale lacului ar exista nişte vârtejuri foarte puternice, care îi trag la fund pe cei care se aventurează în apă. Unul dintre aceste vârtejuri poate fi observat în spaţiul dintre restaurantul de pe lac şi insula din centru.
Lacul Titan este un lac de origine naturală, situat în cartierul Balta Albă. Una din cele patru insule ale lacului chiar poartă denumirea de "Insula înecaţilor", în timp ce lacul este supranumit "Lacul sinucigaşilor", din cauza numărului mare de oameni care au ales să îşi pună capăt zilelor, aruncându-se în apele sale sau spânzurându-se de crengile copacilor de pe mal. Se spune că lacul s-ar fi format peste o fostă groapă de gunoi şi că, la fel ca Lacul Tineretului, ar avea foarte multe vârtejuri periculoase.
Spre sfârşitul regimului comunist, Biserica Sfântul Nicolae a fost demolată, iar peste cimitirul acesteia s-a turnat beton, pentru a se face loc pentru un lac artificial, menit să oprească deversările râului Dâmboviţa. Acesta era Lacul Morii, lacul cu cea mai macabră istorie dintre toate lacurile blestemate ale Bucureştiului. Un număr foarte mare de oameni şi-au găsit sfârşitul în apele lui, iar pe suprafaţa sa au fost semnalate multe fenomene paranormale, în special pe vreme ploioasă. Într-o zi de duminică, un grup de pescari aflaţi pe Lacul Morii au văzut apărând ca din senin o ceaţă deasă, ca un nor vineţiu, care s-a lăsat deasupra lacului, rămânând acolo timp de 20 de minute. Din nor au început să se audă zgomote puternice, ca şi cum cineva ar fi lovit o găleată de fier goală. Apoi, norul s-a ridicat brusc şi s-a făcut nevăzut. Pescarii au susţinut cu tărie că ar fi fost vorba despre spiritele morţilor, peste ale căror morminte a fost făcut lacul.
Lacul Miresei şi Lacul Fântânele
La Câmpina, în apropierea Bisericii Sfinţii Voievozi, Lacul Miresei se găseşte în centrul numeroaselor legende urbane din zonă. În anul 1200, ar fi existat aici o mânăstire ai cărei călugări erau foarte păcătoşi. În final, mânăstirea a fost înghiţită de apele lacului, lucru care a fost văzut ca o pedeapsă divină. Unii localnici susţin că scufundarea mânăstirii nu ar fi fost posibilă ţinând cont de faptul că lacul are o adâncime de cel mult 4 metri, în timp ce majoritatea lor consideră că apa ar atinge o adâncime de 70-80 de metri. În zilele senine, se poate vedea turla vechii mânăstiri ieşind din apă. O altă legendă despre lac se referă la o fată care, forţată de părinţi să se mărite cu un om bogat, deşi ea era îndrăgostită de altul, s-a aruncat în apele lacului în ziua nunţii, găsindu-şi astfel sfârşitul. Se spune că spiritul fetei bântuie acum lacul şi cere în special vieţi de bărbaţi, ca tribut în schimbul vieţii sale distruse.
Prin anii '40, în satul Radovan trăia o tânără foarte frumoasă, cu numele de Ileana. Un băiat din sat a prins drag de ea şi s-au căsătorit, dar el a fost ucis în bătaie de câţiva dintre nuntaşi, chiar în noaptea nunţii. De supărare, tânăra s-a dus în pădurea de la marginea satului care înconjoară Lacul Fântânele şi s-a spânzurat. Fantoma ei apare adesea pe malul lacului, pe-nserat. În ultimii 60 de ani, zeci de oameni au murit în mod misterios în apele lacului, localnicii susţinând ferm că este vorba despre spiritul miresei, care i-ar fi înecat, din dorinţa de a răzbuna moartea iubitului ei soţ, ucis mişeleşte.
Lacuri care apar şi dispar. Nunta înghiţită de ape
Podul de la lacul Titan de pe care mulţi sinucigaşi s-au aruncat pentru a-şi găsi sfârşitul
Un alt lac format pe locul unui lăcaş de cult este Lacul Bezid, din judeţul Mureş. Încă se poate vedea turla vechii biserici răsărind din apele lacului, iar cei care au făcut scufundări în zonă susţin că pe fundul lui, încă se mai vede vechiul drum din sat şi ce a rămas din casele vechi, dar vizibilitatea este foarte scăzută, în zilele însorite, scafandrii putând abia să vadă la doi metri depărtare. De-a lungul timpului, lacul şi-a luat şi el tributul, numeroşi tineri înecându-se în apele sale.
O legendă despre un lac misterios, care apare şi dispare în zona Poiana Ţapului, circulă printre localnicii din regiunea Bucegilor. Acest fenomen este văzut ca un semn rău, el fiind mereu însoţit de moartea sau dispariţia unor oameni. Conform localnicilor, există anumite condiţii în care lacul apare. Întâi vremea se strică brusc şi, timp de două zile, bate vântul foarte puternic. După cele două zile, lacul apare şi rămâne tot două zile până ce îşi ia tributul de suflet de om. În ultimii ani s-au înecat în el mulţi turişti în mod cu totul neverosimil, fiindcă adâncimea apei e mică.
Între judeţele Buzău şi Prahova există Lacul de la Ciotul Paltinului, format în craterul unui vechi vulcan, din cauza căruia localnicii din zonă trebuiau să ocolească pe un drum foarte greu. Din acest motiv, ei blestemau mereu lacul, spunând: "Dărâma-s-ar muntele, că greu mai e!". Într-o noapte, s-a pornit o puternică furtună care a dus la o alunecare de teren. Aceasta a lărgit lacul şi de atunci s-a activat şi blestemul. Astfel, bărcile care ajung în mijlocul lacului sunt prinse de un vârtej foarte puternic, care le trage la fund.
Cu câteva sute de ani în urmă, iazul Nimirceni, din apropiere de Fălticeni şi Bosanci, a înghiţit un întreg alai de nuntaşi. Iazul era îngheţat şi nuntaşii au hotărât să îl traverseze direct, fără să
ocolească, pentru a ajunge mai repede la
biserică, dar gheaţa s-a spart şi toţi au murit. Astăzi, localnicii declară că, uneori, în miez de noapte, siluetele fantomatice ale nuntaşilor reapar şi îşi continuă drumul, acordurile tarafului răsunând până în depărtare. Se mai spune că iazul cere ca tribut suflete de oameni tineri şi că, atunci când cineva urmează să moară în apele iazului, din adâncuri se aude o voce spunând: "Ora a sosit, omul a venit".
În comuna Lungani, din apropiere de răscrucea de drumuri spre satele Goeşti, Lungani şi Crucea, pe Podul Primarului, se poate ajunge la capătul unui iaz ce a secat. În timpul primului război mondial, în 1917, au fost îngropaţi într-o groapă comună mai mulţi soldaţi, fără ultima împărtăşanie. Cei care trec noaptea prin acest loc sunt însoţiţi pe o distanţă de trei kilometri de fantomele acestor soldaţi, pornind exact din dreptul iazului. Fantomele, ca nişte umbre albe, îi însoţesc pe trecători până la marginea satului Goeşti.
Unul dintre cele mai periculoase lacuri blestemate din România este considerat a fi Lacul Razelm. Aici, numeroşi pescari şi-au pierdut viaţa din cauza valurilor uriaşe care se formează din senin. Toţi pescarii din zonă ştiu că trebuie să acţioneze rapid şi să se întoarcă la ţărm cât mai repede, pentru a nu fi prinşi de valurile ucigaşe.
Creaturile din adâncuri
Lacul Morii şi una din numeroasele cruci care împânzesc marginea lacului
În Satu Mare, când râul Someş a inundat judeţul în 1970, apa s-a revărsat în balta din satul Apa şi odată cu ea au pornit şi legendele. Din acel an, localnicii au început să declare că ar fi văzut peşti uriaşi. Membrii unei echipe de scafandri chemaţi să facă investigaţii în zonă au fost îngroziţi de monştrii pe care spuneau că i-ar fi văzut în apă. Alţi localnici spuneau că peştii pe care i-ar fi văzut ar fi fost mai mari decât un om. Aceleaşi legende circulă şi despre lacul de la Fântânele, din judeţul Cluj, unde scafandrii au declarat că ar fi văzut monştri sub apă, ori despre barajul Paltinu, de pe Valea Doftanei, unde peştii ar avea dimensiuni uluitoare şi unde lacul cere capete de om foarte des.
O legendă interesantă circulă şi despre Lacul Cernica, aflat în apropiere de Bucureşti. Se spune că în acest lac ar sălăşlui un diavol în formă de şarpe marin. Acesta aşteaptă cu răbdare momentul propice pentru a face victime şi, uneori, chiar iese şi se plimbă prin împrejurimi. Nişte martori oculari au declarat că l-ar fi văzut târându-se printre copacii pădurii din apropiere.
Balta Vrăjitoarelor.
Apă vie şi apă moartă
Balta Vrăjitoarelor din Pădurea Boldu-Creţeasca este locul ales de vrăjitoare în noaptea de 13 spre 14 martie, când ele se adună pentru a-şi împlini ritualurile. Se crede că aici ar fi murit decapitat Vlad Ţepeş, iar după cutremurul din 1977, tonele de moloz descărcat în apele bălţii au dispărut fără urmă în adânc. Până de curând exista obiceiul ca femeile însărcinate, care voiau să scape de sarcină, să vină la baltă, unde, după ce intrau câteva minute în apă pierdeau imediat sarcina. Balta are o adâncime de
Semnul de interzicere a scăldatului în lacul Titan
un metru şi
jumătate şi nu îşi măreşte sau nu îşi micşorează niciodată dimensiunile, indiferent de condiţiile climatice. Nu există vietăţi în apă şi toate animalele evită acest loc. Localnicii cred că balta ar fi blestemată şi bântuită de entităţi malefice. Odată, o femeie a apelat la ajutorul unei vrăjitoare pentru a-şi salva căsnicia. Împreună, au venit să realizeze ritualul necesar pe malul bălţii. Femeia a urmat întocmai instrucţiunile vrăjitoarei, a înaintat singură spre baltă şi, ajunsă la marginea acesteia, a început să rostească descântecele pe care i le spusese vrăjitoarea. Nici nu a terminat, că un vârtej s-a format în baltă şi, peste câteva ore, s-a trezit pe un teren viran din cartierul Berceni. Explicaţia vrăjitoarei a fost că descântecul eşuase pentru că femeia nu îşi dăduse jos lanţul cu cruce pe care îl purta la gât.
Legendele populare româneşti vorbesc şi despre ritualuri în care se folosesc apă vie şi apă moartă. Există anumite zone din ţară unde se spune că se găsesc aceste două tipuri de apă magică. În legendele noastre, eroii trebuie întâi să folosească apă moartă pentru ca, apoi, apa vie să îşi poată face efectul. La Craiova, în apropierea cimitirului Roboaica, toate fântânile conţin apă moartă. Este vorba despre o apă cu gust de ulei, ce nu poate fi consumată. Localnicii cred că izvoarele trec pe sub cimitir, iar când plouă, cimitirul bălteşte şi apa, plină de resturile pământeşti ale decedaţilor, se scurge în izvoarele din subteran.
Vulcanul noroios de la Pănătau, din judeţul Buzău, poate ajuta localnicii în anticiparea evoluţiei vremii, în funcţie de apa care ţâşneşte din el. Cei din zonă cred că apa limpede care iese din vulcan este apă vie, apă bună, care prevesteşte vreme frumoasă, în timp ce apa tulbure este apă moartă, care prezice vremea rea. Lacul subteran din Pădurea Baciu din Cluj are şi el ape cu proprietăţi miraculoase. Temperatura lor este mereu scăzută, nu depăşeşte niciodată 3 grade Celsius şi lacul nu îngheaţă niciodată. Adâncimea este, şi ea, constantă, iar puritatea apei, ca şi incapacitatea sa de a se evapora sunt incredibile. În plus, în zonă nu a fost descoperită niciun fel de pânză freatică, deci, este ca şi cum lacul ar fi alimentat din neant. Apa are o puritate de 100% şi o culoare albăstruie şi nici o vietate nu trăieşte în ea.
Lacul Dumbrăviţa şi duhurile rele ale apei
Lacul Dumbrăviţa din judeţul Braşov a fost supranumit "Lacul ucigaş" sau "Lacul morţii". Un număr foarte mare de persoane au murit înecate în el de-a lungul timpului, lucru care a atras atenţia autorităţilor. Deşi scăldatul în lac a fost interzis, el tot reuşeşte să îşi ia tributul.
Localnicii vorbesc despre blestemul duhurilor rele ale apelor, care ieşeau chiar pe mal. Mulţi martori oculari au declarat că ar fi văzut femeile înecate pe vremuri, cum îşi întindeau rufele la uscat şi bărbaţii înecaţi cum îşi spălau caii. Aceste duhuri ar avea puterile sporite pe timp de Lună nouă sau exact la ora la care bieţii oameni s-au înecat. Ele fac mare zarvă, pentru a atrage atenţia trecătorilor, pe care vor apoi să îi facă să se înece. Unele duhuri se prefac că ar fi oameni în pericol de a se îneca şi strigă după ajutor. Dacă un trecător încearcă să le ajute, acesta urmează să fie tras la fund, unde îşi găseşte sfârşitul. Se mai spune că aceste duhuri preferă copiii, suflete pure, pe care încearcă să îi înece, să îi crească apoi în lumea duhurilor.
Sursa:http://www.formula-as.ro/2013/1070/enigme-16/lacurile-blestemate-din-romania-16443
