CÂMPINEANU, Ion (1798-1863) Colonel şi om politic
*Francmason
*Foto:Creative Commons
Membru fondator al Societăţii Filarmonice şi membru în Adunarea Obştească a Ţării Româneşti (1834). Împreună cu fratele său, Constantin, face parte din societatea literară „cu caracter secret“, înfiinţată în 1821 la Braşov, care urmărea între altele, cultivarea limbii române şi eliberarea ţărilor Române de sub dominaţia străină. Statutele acestei societăţi s-au aflat în posesia lui Ion Câmpineanu. A fost unul dintre conducătorii Partidei Naţionale (fapt pentru care este închis în anii 1839-1841), candidat la tronul Ţării Româneşti (1842), membru în Guvernul Revoluţionar Provizoriu de la 1848.
În 1831 era membru al unei loji din Bucureşti şi Venerabilul acesteia în 1833. În discursul de recepţie ţinut la Academia Română, în martie 1880, fratele Ion Ghica îl caracteriza astfel: „Un om care a luptat o jumătate de secol pentru dezvoltarea morală, intelectuală şi naţională a poporului român, pentru răspândirea ştiinţelor, artelor şi meşteşugurilor, în care el vedea redobândirea drepturilor naţionale ale patriei noastre... acela care a deschis în România lupta pe tărâmul politic şi care, prin apărarea ce a susţinut în contra acelor care voiau să ne răpească autonomia, ne-a lăsat o pagină frumoasă de istorie politică a ţării“.
Membru fondator al Societăţii Filarmonice şi membru în Adunarea Obştească a Ţării Româneşti (1834). Împreună cu fratele său, Constantin, face parte din societatea literară „cu caracter secret“, înfiinţată în 1821 la Braşov, care urmărea între altele, cultivarea limbii române şi eliberarea ţărilor Române de sub dominaţia străină. Statutele acestei societăţi s-au aflat în posesia lui Ion Câmpineanu. A fost unul dintre conducătorii Partidei Naţionale (fapt pentru care este închis în anii 1839-1841), candidat la tronul Ţării Româneşti (1842), membru în Guvernul Revoluţionar Provizoriu de la 1848.
În 1831 era membru al unei loji din Bucureşti şi Venerabilul acesteia în 1833. În discursul de recepţie ţinut la Academia Română, în martie 1880, fratele Ion Ghica îl caracteriza astfel: „Un om care a luptat o jumătate de secol pentru dezvoltarea morală, intelectuală şi naţională a poporului român, pentru răspândirea ştiinţelor, artelor şi meşteşugurilor, în care el vedea redobândirea drepturilor naţionale ale patriei noastre... acela care a deschis în România lupta pe tărâmul politic şi care, prin apărarea ce a susţinut în contra acelor care voiau să ne răpească autonomia, ne-a lăsat o pagină frumoasă de istorie politică a ţării“.
