GOGA, Octavian (1881-1938) Poet, publicist şi om politic*Francmason roman
Studii superioare la Budapesta şi Berlin. Secretar al Societăţii Astra din Sibiu şi membru al Partidului Naţional Român din Transilvania. Din cauza concepţiilor sale ce favorizau unitatea politică a românilor, autorităţile austro-ungare îl închid la Seghedin. În 1914 demisionează din Partidul Naţional Român, iar la 20 ianuarie 1917 semnează Declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare. Membru fondator al Comitetului Naţional al Unităţii Române, constituit la Paris în 1918. După unirea Transilvaniei cu patria mamă a fost ministru fără portofoliu şi ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor în Consiliul Dirigent (Guvernul) al Transilvaniei (1919), ministru de Stat (1920), al Cultelor şi Artelor (1920-1921), de Interne (1926) şi prim-ministru (28 decembrie 1937–10 februarie 1938) în guvernarea Goga-Cuza, care a precedat dictatura regală a lui Carol al II-lea. Fondator al Partidului Naţional Agrar (1932), preşedinte al Partidului Naţional Creştin (1935). Poezia sa evocă satul ardelean într-o lumină dramatică şi simbolică în volumele: “Poezii”, “Ne cheamă pământul”, “Din umbra zidurilor”, “Cântece fără ţară”, “Din larg”. Membru corespondent (1914), membru titular (1919) şi vicepreşedinte (1929) al Academiei Române. Laureat al Premiului Naţional pentru Poezie (1924). Referindu-se la activitatea masonică a lui Goga în planşa de arhitectură Octavian Goga între mesianism şi Masonerie, Traian Irimia spune următoarele: “Abordând acest subiect, Veturia Goga, cea de-a doua soţie a lui Goga, a afirmat adesea că O. Goga a fost franc-mason, fără a intra însă, în prea multe detalii. Ea a precizat că, prin 1925-1926, înainte de a deveni ministru de Interne, Mihail Sadoveanu, neştiind că poetul era deja franc-mason, a încercat să-l recruteze în această organizaţie. Tot Veturia Goga a mai afirmat că, în virtutea poziţiei sale de franc-mason, Sadoveanu i-a cerut, ulterior, ministrului Goga fonduri pentru editarea unei publicaţii cultural-literare, care ar fi trebuit să se intituleze Comoara. Potrivit Veturiei Goga, Sadoveanu ar fi obţinut circa 27 milioane lei din fonduri ale Ministerului de Interne, sumă pe care, în marea ei majoritate, la încheierea mandatului, nemaiputând-o recupera sau justifica, Goga a fost nevoit s-o achite din propriul buzunar. Nici alte surse mai recente, nu clarifică prea mult raporturile poetului cu această organizaţie. Informaţiile oferite se referă aproape exclusiv la anul 1929 şi nu spun nimic în legătură cu data primirii poetului în Franc-Masonerie. Astfel, unii autori, semnalează prezenţa lui Goga, la 17 februarie 1929, la proclamarea lui Constantin Argetoianu ca Mare Patron al Ordinului Masonic Român. O săptămână mai târziu, respectiv la 24 februarie1929, poetul primeşte, cu inscripţie nominativă, sub numărul 15, exemplarul din Grands Constitutiones, fapt ce vorbeşte de la sine despre respectul de care se bucura. Două luni mai târziu, adică în luna aprilie 1929, pe când avea gradul masonic 33, poetul militează pentru fondarea Blocului Creştin Franc-Masonic. Prin aceasta, el vroia ca mişcarea franc-masonică română să-şi declare oficial opţiunea pentru o linie politică clară, fapt ce intra în contradicţie flagrantă cu statutele şi cutumele organizaţiei. De altfel, au existat luări de poziţie ferme care au respins ca inacceptabilă solicitarea lui Goga... La 26 octombrie 1929, Octavian Goga a devenit consilier federal, propus garant de amiciţie al Marii Loje Elveţiene Alpina pe lângă Marea Lojă Naţională a României. Poetul ar fi avut gradul 33 şi s-a aflat în conducerea Masoneriei naţionale: “Cine ar fi putut, dintre cei ce nu agrează sau chiar condamnă Franc-Masoneria, să-şi imagineze că fruntaşi ai naţionalismului român, precum Alexandru Vaida-Voevod, Octavian Goga, au fost masoni... Neamul, tradiţia, iubirea, credinţa şi idealurile nobile ale Franc-Masoneriei au fost altarul de închinare a sufletului lui Octavian Goga”.
Iată şi o altă opinie din presa vremii: „D-l Octavian Goga care, deşi este mason, habar n-are de rostul Franc Masoneriei, căci şi-a permis să vorbească în lojă despre Creştinism – greşeală ce masonii nu-i vor ierta niciodată. D-l Goga a mers aşa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja Naţională să se numească Loja Creştin-Naţională“ (V. Trifu, 1932).
