NEGRUZZI, Costache (Constantin) (1808-1868) Scriitor
*Ana Deveanu blog
*Francmason roman
*Foto:Licenta PEXELS
Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html
În refugiul de la Chişinău, la vârsta de 13 ani, îl cunoaşte pe poetul (mason, probabil nedezvăluit) A. S. Puşkin. A fost diac, căminar, spătar, agă, postelnic, vornic (1823-1837), efor al Iaşiului (1840-1843), director al vistieriei Moldovei (1843-1849, 1851-1854, 1856), efor al şcolilor (1848), membru al Comisiei pentru delimitarea frontierelor în urma încheierii Tratatului de Pace de la Paris (1856), director al Statisticii Centrale, ministru interimar la Finanţe (1861). Neparticiparea sa la Revoluţia de la 1848 din Moldova şi nici la evenimentele legate de lupta pentru Unire explică pleiada de funcţii ocupate în administraţie. Autor de nuvele melodramatice (“Zoe”, “O alergare de cai”), proză epistolară (“Negru pe alb”), nuvele istorice (“Alexandru Lăpuşneanu”), versuri eroice (“Aprodul Purice”), teatru (“Muza de la Burdujeni”, “Doi ţărani şi cinci cârlani”). Traduceri din V. Hugo şi A. S. Puşkin. Pentru întreaga sa activitate literară a fost numit, în 1867, membru al Societăţii Literare Române, viitoarea Academie Română.
Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale, însă în 1850 era membrul unei loji din Iaşi. Fiii săi, Iacob şi Leon, iniţiaţi în anul 1866, în Loja ieşeană Steaua României, au primit în anul următor gradele de Companion şi Maestru, tot în această lojă; Iacob C. Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886.
În refugiul de la Chişinău, la vârsta de 13 ani, îl cunoaşte pe poetul (mason, probabil nedezvăluit) A. S. Puşkin. A fost diac, căminar, spătar, agă, postelnic, vornic (1823-1837), efor al Iaşiului (1840-1843), director al vistieriei Moldovei (1843-1849, 1851-1854, 1856), efor al şcolilor (1848), membru al Comisiei pentru delimitarea frontierelor în urma încheierii Tratatului de Pace de la Paris (1856), director al Statisticii Centrale, ministru interimar la Finanţe (1861). Neparticiparea sa la Revoluţia de la 1848 din Moldova şi nici la evenimentele legate de lupta pentru Unire explică pleiada de funcţii ocupate în administraţie. Autor de nuvele melodramatice (“Zoe”, “O alergare de cai”), proză epistolară (“Negru pe alb”), nuvele istorice (“Alexandru Lăpuşneanu”), versuri eroice (“Aprodul Purice”), teatru (“Muza de la Burdujeni”, “Doi ţărani şi cinci cârlani”). Traduceri din V. Hugo şi A. S. Puşkin. Pentru întreaga sa activitate literară a fost numit, în 1867, membru al Societăţii Literare Române, viitoarea Academie Română.
Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale, însă în 1850 era membrul unei loji din Iaşi. Fiii săi, Iacob şi Leon, iniţiaţi în anul 1866, în Loja ieşeană Steaua României, au primit în anul următor gradele de Companion şi Maestru, tot în această lojă; Iacob C. Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886.
