Marcel Victor SHAPIRA SLAVESCU * Mason

SHAPIRA, Marcel SLĂVESCU, Victor (1891-1977) Economist şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

După ce a obţinut doctoratul în ştiinţe economice şi financiare la Halle, devine funcţionar la Banca Românească şi director general la Societatea Naţională de Credit Industrial. După 1925 a fost profesor de monedă, credit, schimb, studiu şi tehnică bancară la Academia de Înalte Studii Comerciale din Bucureşti, de mai multe ori deputat liberal, subsecretar de stat la Finanţe (1933-1934) şi ministru de Finanţe (1934-1935), director al Departamentului Înzestrării Armatei (1939). Principalele sale lucrări sunt: “Marile bănci comerciale din România” (1915), “Organizaţia de credit a României” (1922), “Finanţarea întreprin­derilor economice” (1927), “Analiza critică a bilanţului unei întreprinderi” (1928), “Finanţarea consumaţiunei” (1928), “Tratat de bancă”, vol. I-II (1930-1931), “Probleme economice actuale” (1932), “Curs de economie naţională” (1936, 1942) etc. Membru corespondent (1936) şi membru titular (1939) al Academiei Române.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A ajuns în ierarhia gradelor masonice până la al 30-lea (Cavaler Kadosch).

                                                                    *VA URMA

Mihail SADOVEANU(1880-1961) *Mason

SADOVEANU, Mihail (1880-1961) Scriitor şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Între 1900 şi 1919 a fost director al Teatrului Naţional din Iaşi. La 24 de ani era copist la Casa Şcoalelor, iar la 27 de ani, subşef de birou la Direcţia artelor din Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, inspector al cercurilor culturale. În 1908 a devenit vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, iar apoi preşedintele acesteia. Membru corespondent (1916) şi membru titular (1921) al Academiei Române. Obţine Premiul Naţional în 1924. A fost redactor la “Sămănătorul”, “Cumpăna”, “Însemnări literare”, “Însemnări ieşene”, unul dintre principalii colaboratori ai “Vieţii româneşti”, director al “Adevărului” şi al “Dimineţii”. Opera sa literară cuprinde povestiri şi romane istorice (“Neamul Şoi­măreştilor”, “Fraţii Jderi”, “Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă”, “Creanga de aur”, “Nicoară Potcoavă”), proză de investigaţie socială (“Bordeenii”, “O istorie de demult”, “Venea o moară pe Siret”, “Baltagul”, “Hanul Ancuţei”), naraţiuni şi descrieri (“Ţara de dincolo de negură”, “Nopţile de Sânziene”, “Valea Frumoasei”, “Nada Florilor”, “Locul unde nu s-a întâmplat nimic”) etc. A mai scris studii, povestiri şi romane inspirate de apartenenţa sa la Ordinul Masonic şi de credinţa într-o lume mai bună (“Lumina vine de la Răsărit”, conferinţă ţinută în 1945; “Lupta pentru pace. Al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii la Varşo­via, conferinţă ţinută la 19 decembrie 1950 în sala Ateneului Român; romanul “Mitrea Cocor”). În perioada interbelică a fost membru al Partidului Agrar, deputat (1926), senator şi preşedinte al Senatului (1931), iar după Al Doilea Război Mondial, în virtutea ideilor sale, trece de partea comuniştilor, fiind membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1961), conducătorul de­legaţiei României la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949), membru în Consiliul Mondial al Păcii.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. Între 1927 şi 1930 a fost Venerabilul Lojii ieşene Dimitrie Cantemir, iar din 1932 al Lojii Moldova, din acelaşi orient. Între 1930 şi 1935 a îndeplinit următoarele demnităţi masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naţionale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR şi Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.

                                                                        *VA URMA

Alecu Russo(1819-1959) *Mason

RUSSO, Alecu (1819-1859) Scriitor, militant paşoptist şi unionist

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

După studii în Elveţia (1829-1835), a fost asesor judecătoresc la Piatra-Neamţ (1841-1844). Participă activ la Revoluţia de la 1848 din Moldova, apoi Transilvania (la Marea Adunare Populară de pe Câmpia Liber­tăţii de la Blaj, Adunările de la Lugoj, Sibiu şi Dej). Pleacă în exil la Viena şi Paris, de unde revine în 1851 pentru a profesa avocatura şi a lupta pentru Unirea Principatelor. A făcut parte din Divanul ad-hoc al Moldovei (1856) şi a fost director în Ministerul Lucrărilor Publice. Opera sa literară cuprinde: proză memorialistică (“Soveja”, “Amintiri”, “Piatra Teiului”), observaţii asupra realităţilor sociale ale vremii (“Iaşii şi locuitorii lui la 1840”), critică literară (“Critica criticii”, “Poezia popo­rală”), precum şi poemul masonic în proză, “Cântarea României”, „imn răscolitor, dedicat patriei iubite“, care evocă istoria Ţării ca o succesiune ciclică a epocilor de robie şi de libertate. Iată două citate semnificative din poem: „Deci timpul sosit-a... semne s-au ivit pe ceriu... pământul s-a clătinat de bucurie... bles­temul înfricoşat s-a auzit despre apus... şi toate popoarele Europei s-au deşteptat. Priveşte de la miazăzi la miazănoapte, popoarele îşi ridică capul... gândirea se iveşte luminoasă pe deasupra întunericului... Gândirea, duhul dumnezeiesc ce zideşte şi credinţa ce a dat viaţă... lumea veche se prăvăleşte şi pe a ei dărâmături slobozenia se înalţă... Deşteaptă-te!“.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. Ultimele cuvinte, înainte de trecerea în Orientul Etern a acestui „ostaş al propăşirii“, care a avut parte de o viaţă scurtă şi zbuciumată, au fost: „Curaj, prieteni, deşteptaţi-mi patria dacă vreţi să pot dormi în pace...“.

                                                                *VA URMA