Ciungetu - Prejbeni - Lacul Petrimanu - curmătura Olteţului - şaua Negovanu - M. Tîrnovu -I. F. Vătăjelu - Ciungetu
Marcaj: nemarcat pînă în Curmătura Olteţului;bandă roşie: Curmătura Olteţului - şaua Negovanu; punct albastru: şaua Negovanu – Ciungetu.
Durata: 14-16 ore
Traseu recomandat numai vara.
Trasee de legătură: 1, 3, 4, 9 şi 10
Traseul 2 este unul din cele mai frumoase circuite din Munţii Căpăţînii, avînd puncte de mare atracţie: valea Latoriţei, barajul şi Lacul Petrimanu şi Piatra Ţîrnovului, o bijuterie a naturii care străjuieşte ,,porţile" rezervorului de energie albă ale Lotrului. Din centrul localităţii Ciungetu se trece mai întîi prin dreptul U.H.E. Lotru. Şoseaua asfaltată (cca 14 km) pătrunde imediat în cheile Latoriţei între versanţii prăpăstioşi ai munţilor Repedea în nord şi Tîrnovului în sud. Aceştia încearcă să stăvilească apele de smaragd ale Latoriţei care se vîrtejesc, spumegă şi vuiesc între bolovani, măcinînd pereţii. Lungimea părţii înguste a cheilor măsoară 1,5 km. Treptat, cheile cedează locul văii strîmte, împădurite şi parţial stîncoasă. După cca 7 km, în locul numit Prejbeni (780 m), trecem pe malul drept. De la gura Văii lui Duminecă (330 m), valea Latoriţei se lărgeşte, iar şoseaua se apropie de albia rîului. O luncă mai largă anunţă confluenţa rîului cu apele inmănuncheate ale pîraielor Borogeana Mare şi Borogeana Mică şi Răgăliei (km 10.5, 960 m alt). La vest de confluenţă, pornind de la cabana forestieră, se desprinde un drum de tractor, care urcă la stînga pe lîngă izvorul Borogenii (traseul 3). Şoseaua, în curs de asfaltare, se caţără pe versantul Muntelui Crucii, căutînd loc de trecere la distanţă de firul apei. Jos, în chingile lespezilor netede, Latoriţa îşi dezleagă undele pe praguri succesive. Sînt “scările de smaragd" ale Latoriţei, cea mai frumoasă podoabă pe care ne-o oferă ,,sora" cea bună a Lotrului. Din dreptul muntelui Huluzu (Holuzu) cheile se strîmtează atît de tare, încît apele nu contenesc sărind trepte înspumate. În aceste locuri natura exaltă de frumuseţe, dar asprimea muntelui aminteşte de prudenţă. Defileul se strînge din ce în ce mai mult, iar pe pereţii de pe malul nordic al Latoriţei se zăresc troiţe frumos sculptate. Trecem de gura pîrîului Huluzu (cascadă) şi după alte şerpuiri prin valea îngustă apare o nouă privelişte; pe malul opus vine să se spargă în curcubeu cascada Înşirata. Nicăieri parcă apele nu au făcut atîta risipă de frumuseţe ca aici. O jumătate de oră ne mai desparte de una din marile construcţii hidrotehnice din Carpaţi. După o serie de pante dure, mai ales pentru vehicule, şoseaua coteşte brusc lîngă barajul de la Petrimanu. În locul cascadei Turcinul, altădata o magnifică fîşie de spume, se aşterne acum o vale adîncă escavată în muntele Turcinu Latoriţei. Muchia muntelui Turcinu prinde în chingi marile conducte care sorb cu nesaţ din lac apele colectate ale Latoriţei, Galbenului, Olteţului, Cernei, Luncavăţului şi Repedei şi le pompează în sus spre Lacul Vidra. Lacul Petrimanu se întinde pînă către Galbenu şi acoperă vechile poieni de la Petrimanu şi gura văii Curmătura. Din dreptul barajului, şoseaua de contur trece pe lîngă o cabană turistică în construcţie (a cărei arhitectură aduce cu cea a gării din Predeal) şi după cca 250 m ajunge în dreptul văii Curmătura (cca 1200 m), lînga o baracă a şantierului unde putem fi găzduiţi (timp folosit pînă aici: 4-5 ore). Şoseaua alpină spre Polovragi se desprinde din drumul forestier Latoriţa, la cca 800 m amonte de gura pîrîului Curmătura, şi revine, pe ocoliş, în zona mijlocie a văii Curmătura (la cca 1320 m). După ce traversează pîrîul, ea ocoleşte coastele Culmii lui Maxim, intră mult pe Pîrîul lui Petricu pe la obîrşie şi apoi, prin două serpentine mari, ajunge în Curmătura Olteţului. Drumeţii preferă scurtătura, avînd ca reper linia electrică şi drumul de tractor din lungul vechii poteci ciobăneşti. De la barăcile muncitoreşti poteca respectivă urcă cca 200 m pe malul drept al pîrîului Curmătura, coteşte la stînga pe o serpentină, apoi se îndreaptă spre sud. Traversează şoseaua la cca 1340 m alt şi reintră pe ,,scurtătură". Dincolo de Pîrîul lui Petricu (rîpă la confluenţa cu pîrîul Curmătura) poteca taie două bucle ale şoselei, ajungînd în golul de munte din Curmătura Olteţului (1615 m). De aici se desfăşoară o privelişte foarte interesantă spre nord, unde stîncile Purului şi Fratoşteanului strălucesc ca brîuri de argint, în timp ce spre sud se înşiră dulci pantele munţilor din bazinul Olteţului. Din Curmătura Olteţului traseul intră pe culmea principală (drum de tractor) îndreptîndu-se spre est. La început urcuşul urmăreşte versantul nord-vestic al muntelui Bou. Ne aprovizionăm cu apă de la Izvorul lui Petricu şi, urcînd uşor pe lîngă liziera pădurii, ajungem pe umărul nordic, în şaua ,,lui Maxim" (ramificaţie spre nord a culmii şi potecii). Drumul de tractor se frînge la dreapta spre vîrful Bou; de aici poteca marcată traversează îndelung pantele nord-estice ale muntelui Bou în urcuş lent. După cca 2 km poteca iese în şaua Turcinu Mic (cca 1 830 m), însemnată cu o troiţă. Traversează pieziş spre sud-est şi urmăreşte în continuare direcţia, intrînd pe faţa sudică a muntelui Turcinu Negovanului. De aici avem o deosebită privelişte spre Parîng şi valea Olteţului. După cca 50 minute de urcuş din curmătura Olteţului, poteca trece prin şaua Zănoaga Turcinului (în stînga o căldare parţial înierbată) şi continuă, în apropiere de culme, pe versantul nordic, pînă în Şaua Negovanu (1 925 m), unde părăsim marcajul bandă roşie. Ne găsim la o importantă ramificaţie: poteca de creastă continuă pe versantul sudic, spre Nedeia şi Funicel (traseele 10 şi 11), iar traseul nostru, marcat cu punct albastru, intră pe versantul nordic ocolind vîrful teşit al Negovanului (2064 m). Coborîm lent la capătul superior al unei ravene, apoi ne îndreptăm iute spre cea de a doua ravenă, cu aspect aspru; traversăm pe malul opus, urcînd spre o strungă; ocolim spre dreapta fruntea nordică a Negovanului, presărată cu lespezi şi pîlcuri de jnepeni pînă în locul unde coboară poteca spre stîna Huluzu; coborirea continuă spre muchia estică a Negovanului. De aici avem o prlvelişte excepţională spre munţii Latoriţei. Firul văii Latoriţei se pierde în prăpăstiile care căptuşesc munţii Puru, Repedea şi Părginosu. Mantia pădurii cu umbre fin modelate scoate în evidenţă strălucitoarea Piatră a Tîrnovului, splendid monument al naturii, care se ridică asemeni unei cuşme imaculate direct din creastă. Pante frumos rînduite ţes, alături de marile povîrnişuri ale Căpăţînii, Coşanei[2] şi Ursului, zigzagurile văii Repedea. Prin “fereastra" văii Repedea se zăreşte valea inferioară a Lotrului spre Turţudanu şi Cozia. Nu mai puţin surprinzătoare este apariţia, peste Tîrnovu şi Latoriţa, a crestei Făgăraşului. Coborîm muchia Gropiţa, apoi ocolim stîncile şi jnepenii din vîrf (1780 m), prin dreapta. Stîna Gropiţa se află mai jos, la marginea pădurii. Muchia Gropiţei se îngustează şi se acoperă cu pădure. Coborîm încă 3-4 min. pîna la ramificaţia potecii spre stîna Gropiţa (dreapta). Menţinînd linia de creastă, poteca coboară în mici serpentine în pădurea de molid pînă în curmătura Gropiţei (1599 m) marcată de o poiană fără privelişte. Aici se desprinde discret, la stînga, o potecă spre valea Borogeana (traseul 3). Din şaua Gropiţa coborîm muchia împădurită, ici şi colo presărată cu luminişuri, pînă în curmătura Pietrei (cca 1645 m), unde începe domeniul Tîrnovului. De aici se desprinde pe creastă traseul marcat cu punct roşu (traseul 5). Traseul nostru se strecoară înainte, la poalele grohotişurilor, urmînd poteca foarte clară. Pădurea se răreşte şi este întreruptă de culoare de grohotişuri, despărţite de un bastion de piatră. Cîţiva pini, larice şi iarăşi rarişte; jgheaburi mici ,,izvorăsc" din gîtlejul strîmt al stîncilor, secţionînd poteca lipită de pereţii netezi. În vîrful Piatra Tîrnovului[3] se află un izvor firav, dar preţios. De lîngă izvor poteca iese treptat spre zona abruptului şi coboară uşor 15 min. prin pădure pînă în poiana Tîrnovu Mic (1540 m). Un grup de stîne se zăresc mai jos de potecă. Traversăm pe curba de nivel, apoi intrăm pentru 10 min. într-un parchet de exploatare forestieră, din care ieşim deasupra unor cabane forestiere. Drumul lat urcă pieziş printre molizi scunzi, trece peste un şipot mare şi iese la stîna Tîrnovu Mare. De lîngă grupul de clădiri, avem o privelişte frumoasă spre Piatra Tîrnovului şi vîrful Ursu. La stînă, în stînga rămîne traseul 4 spre vîrful Tîrnovu Mare. Poteca marcată cu punct albastru trece pe la şipotul Tîrnovu Mare şi iese pe coasta, paralel cu plantaţia Tîrnovu. În prima poieniţă evităm o potecă nemarcată (dreapta) şi continuam traseul prin pădure pîna la izvorul Mierlei (cca 1500 m). La izvor se desprinde, în sus, poteca nemarcată spre Stîna lui Ceapă. Dincolo de izvor o ramificaţie: traseul nostru coboară la dreapta, şi traseul 4 ce coboară domol pe direcţia înainte. De la ramificaţie coborîm în apropiere de rîpa Izvorului, prin zona împădurită; dupa cca 25 min. intrăm într-o poiană cu privelişte spre valea Repedea, cascada Iezerul, cutele înceţoşate ale munţilor Ursu, Nedeia şi Piatra Tîrnovului. Din poiană poteca se abate treptat spre stînga, coborînd prin tăietură şi plantaţie, pieziş peste o serie de denivelări. După mai bine de o oră de coborîre sosim în vecinătatea unei gospodării pe dealul Vătăjelul (,,La Mătalana"). De aici poteca coboară spre sud, traversează albia îngustă a unui torent şi descinde la cabana I. F. Vătăjelul, lîngă apa Repedea. De la I. F. Vătăjelul coborîm pe şosea cca 4 km pînă la confluenţa pîrîului Repedea cu Latoriţa, iar de aici încă 1 km de urcuş pe Latoriţa (şosea asfaltată) pînă în Ciungetu.
Foto:Wikimedia Commons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu