Polovragi - Curmătura Olteţului
Marcaj: nemarcat - drum forestier
Durată: 6-7 ore.
Traseu accesibil şi iarna.
Drumul forestier parcurge 19 km pe valea Olteţului, apoi aproape încă 4 km pe coastele Turcinului[1] şi Boului. Ultimul tronson, ca şi continuarea pe valea Curmătura pînă în valea Latoriţei, reprezintă o cale de legătură între localităţile din sudul munţilor şi zonele turistice din bazinul Latoriţei. La capătul localităţii Polovragi, străjuită de pereţii Cheilor Olteţului, se adăposteşte mănăstirea Polovragi, ctitorită de Barbu Pîrîianu la 1643 şi terminată de Constantin Brîncoveanu în 1713. Ocolind mănăstirea, şoseaua formează o buclă la dreapta, apoi traversează un pîlc de pădure; de aici începe drumul forestier de pe Olteţ. După şipot, şoseaua se apropie de pereţii vineţii şi intră în Cheile Olteţului. Apa rîului se aude zbuciumindu-se între ,,cleştii de piatră", în timp ce şoseaua se strecoară cu greu pe lîngă pereţi. Cam la 1 km de la intrarea în chei se află gura peşterii Polovragi, care se poate vizita numai în prima parte. Pereţi înalţi însoţesc drumul ce urcă în curbe strînse lîngă apele învolburate; după ce traversăm apa pentru scurtă vreme, aproape de capătul nordic al cheilor revenim pe malul stîng. Stîncile se retrag discret în frunzişurile făgetului şi valea se lărgeşte la ,,Luncile Olteţului". La km 3 trecem de cabanele I. F. Luncile Olteţului, iar la km 6 de cabana I. F. Izmana; urmează apoi cabana I. F. Ţeperig şi exploatările miniere Rîbai. Dincolo de I. F. Leurda şoseaua intră în ,,Strîmtori", îngustare mai puţin spectaculoasă săpată în roci cristaline. Urmează o nouă luncă şi construcţiile de la Strîmtori (km 12). La km 14 (I. F. Cujba) revenim pe malul stîng. După ce trecem de gura văii Dracu (Beleoaia) ajungem la I. F. Urlieşu (cca 1190 m) la ,,captarea Olteţ". Prin tunelul de legătură cu Petrimanu, apele Olteţului sînt întoarse în marele colector de la Petrimanu (cca 1160 m), iar de aici sînt pompate în Lacul Vidra (1300 m). Şoseaua traversează coronamentul barajului Urlieşu şi urcă în serpentine pantele repezi al muntelui Turcinul, apoi ale muntelui Boul şi, ieşind la gol alpin, ajunge în Curmătura Olteţului (1615 m alt). Este punctul cel mai înalt al şoselei forestiere, unde se face joncţiunea cu poteca marcată cu bandă roşie (traseul 9) de pe culmea principală a munţilor Parîng şi Căpăţînii. Adăpost pentru noapte fie în cort, fie la stîna aflată pe latura sudică a curmăturii.
Marcaj: nemarcat - drum forestier
Durată: 6-7 ore.
Traseu accesibil şi iarna.
Drumul forestier parcurge 19 km pe valea Olteţului, apoi aproape încă 4 km pe coastele Turcinului[1] şi Boului. Ultimul tronson, ca şi continuarea pe valea Curmătura pînă în valea Latoriţei, reprezintă o cale de legătură între localităţile din sudul munţilor şi zonele turistice din bazinul Latoriţei. La capătul localităţii Polovragi, străjuită de pereţii Cheilor Olteţului, se adăposteşte mănăstirea Polovragi, ctitorită de Barbu Pîrîianu la 1643 şi terminată de Constantin Brîncoveanu în 1713. Ocolind mănăstirea, şoseaua formează o buclă la dreapta, apoi traversează un pîlc de pădure; de aici începe drumul forestier de pe Olteţ. După şipot, şoseaua se apropie de pereţii vineţii şi intră în Cheile Olteţului. Apa rîului se aude zbuciumindu-se între ,,cleştii de piatră", în timp ce şoseaua se strecoară cu greu pe lîngă pereţi. Cam la 1 km de la intrarea în chei se află gura peşterii Polovragi, care se poate vizita numai în prima parte. Pereţi înalţi însoţesc drumul ce urcă în curbe strînse lîngă apele învolburate; după ce traversăm apa pentru scurtă vreme, aproape de capătul nordic al cheilor revenim pe malul stîng. Stîncile se retrag discret în frunzişurile făgetului şi valea se lărgeşte la ,,Luncile Olteţului". La km 3 trecem de cabanele I. F. Luncile Olteţului, iar la km 6 de cabana I. F. Izmana; urmează apoi cabana I. F. Ţeperig şi exploatările miniere Rîbai. Dincolo de I. F. Leurda şoseaua intră în ,,Strîmtori", îngustare mai puţin spectaculoasă săpată în roci cristaline. Urmează o nouă luncă şi construcţiile de la Strîmtori (km 12). La km 14 (I. F. Cujba) revenim pe malul stîng. După ce trecem de gura văii Dracu (Beleoaia) ajungem la I. F. Urlieşu (cca 1190 m) la ,,captarea Olteţ". Prin tunelul de legătură cu Petrimanu, apele Olteţului sînt întoarse în marele colector de la Petrimanu (cca 1160 m), iar de aici sînt pompate în Lacul Vidra (1300 m). Şoseaua traversează coronamentul barajului Urlieşu şi urcă în serpentine pantele repezi al muntelui Turcinul, apoi ale muntelui Boul şi, ieşind la gol alpin, ajunge în Curmătura Olteţului (1615 m alt). Este punctul cel mai înalt al şoselei forestiere, unde se face joncţiunea cu poteca marcată cu bandă roşie (traseul 9) de pe culmea principală a munţilor Parîng şi Căpăţînii. Adăpost pentru noapte fie în cort, fie la stîna aflată pe latura sudică a curmăturii.
Foto:Wikimedia Commons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu