Valea lui Stan - şaua “La Suhăioasa" - Claia cu brazi - Plaiul Priboieni - Căciulata
Marcaj: bandă roşie
pînă în şaua La Suhăioasa; bandă galbenă
şaua La Suhăioasa – Căciulata.
Durata: 11-13 ore.
Traseu recomandat vara şi toamna numai pentru drumeţi bine pregătiţi
Trasee de legătură: 13 şi 15
Acest lung traseu leagă culmea principală a Munţilor Căpăţînii cu cetatea de stîncă a muntelui Narăţu şi cu zona mai joasă dinspre staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata. Numeroase schimbări de direcţie, discontinuitatea potecii conferă traseului accesibilitate numai pentru drumeţii cei mai buni. Traseul pe Plaiul lui Stan începe din DN 7 A la km 9. Poteca marcată cu bandă roşie urmăreşte în urcuş prelung culmea împădurită, întreruptă de rarişti. După aproape 2½ ore de urcuş ajungem la stîna din Plaiul lui Stan (Mijlocaru), unde ne aprovizionăm cu apă. Reluăm urcuşul prin pădure şi după 3½ ore ocolim Vîrful lui Stan (1491 m) pe marginea poienii, ajungînd în şaua La Suhăioasa. Poteca părăseşte culmea principală la întîlnirea cu drumul de căruţe din şa. Marcajul banda roşie continuă spre vest, în timp ce traseul nostru (banda galbenă) coteşte spre sud-est, la nivel constant, pe pantele sud-vestice ale Muntelui lui Stan. După cca 7 min. din şa drumul de care se duce spre Valea lui Stan (marcaj punct roşu), în timp ce noi trebuie să părăsim drumul, urmărind marcajul bandă galbenă prin pădure, spre sud. Coborîm pe panta iute, apoi pe o mică brînă în şaua Munţişorul (cca 1190 m). Din şa urmează o suită de vîrfuri scunde şi şei împădurite, pe care poteca (neclară) le depăşeşte pe culme sau prin mici evitări, pînă în şaua ,,La Mocirlă". Trecem printr-o şa la cca 1 000 m, pe lîngă un vîrf stîncos (1090 m), o strungă şi apoi urcăm în şaua Clăii cu Brazi (cca 1220 m). Versantul este dur şi împădurit. Către partea superioară a muntelui poteca se abate pe faţa nordică. După 3¼ - 3½ ore de mers din şaua La Suhăioasa se ajunge la baza unui horn stîncos. În jur stîncile străpung pădurea amintind vecinătatea Narăţului. Prin horn ieşim într-un luminiş pe versantul sudic povîrnit. Priveliştea spre vîrful Claia cu Brazi şi abrupturile muntelui Dosu Pămîntului este minunată. La nord se ridică creasta ascuţită inundată de vegetaţia pitică, din care răsar stînci. Toată latura nordică a crestei este brăzdată de abrupturi. Urmează prima zonă complicată a traseului. Poteca abia mijită în ierburi se strecoară 50-60 m spre nord, atinge creasta lîngă vîrful Claia cu Brazi (1416 m) şi urcă apoi pe creastă, spre vîrf cca 15 min. Din vîrf muntele trimite două picioare importante, unul spre Narăţu (nord), altul spre Dosu Pămîntului (S-SE). Se coboară puţin pe piciorul nordic apoi se ocoleşte în coborîre pe la est pînă ce se depăşeşte Claia cu Brazi. În prima parte a coborîrii se traversează prin desiş o muchie presărată cu stînci, apoi coborîrea devine mai uşoară pînă în dreptul Poienii Jiliştii care rămîne în dreapta. Continuăm coborîrea încă 3-4 min. pînă în şaua Jiliştii (1040 m), la ramificaţia traseeior 12 şi 13 (marcaj cruce albastră). Din acest punct începe urcuşul pe versantul estic al muntelui Dosu Pămîntului. După o buclă foarte clară poteca răzbate într-o strungă frumoasă ce iese pe o muchie neaşteptat de abruptă. O lespede imensă stă suspendată spre sud peste adîncul văii Bacea. Din strungă poteca îngustă, dar precisă, conduce la stînga pe brîna ameţitoare abia tăiată în stîncile sure şi roşcate, traversînd două jgheaburi. Ultimul jgheab e umezit de un izvor firav deasupra căruia se află o stîncă boltită. După serpentine strînse, poteca răzbate sus pe buza muntelui, lîngă o troiţă (izvor cu apă slab mineralizată). Mai sus cu 50 m se ramifică, spre sud, poteca traseului 13 spre Comanca. În apropiere coliba Rîndunica. De la troiţă urcăm pe muchie spre nord pînă la vîrful Dosu Pămîntului (fără potecă), un vîrf stîncos şi cu abrupt spre nord. Priveliştea spre ,,dorobanţii" Narăţului, căciulile Pietrelor Goale, frumos colorate în galben roşcat, contrastează puternic cu verdele pădurii. Intre liziera pădurii şi marginea prăpastiei Dosu Pămîntului creasta se orientează vest-est; un fir de potecă abia mijit din frunziş apare cu întreruperi pînă spre muntele Fruntea lui Dat. Pe această creastă întîlnim succesiv trei clăi scunde, apoi o şa relativ adîncă şi platoul împădurit de pe muntele Fruntea lui Dat (1188 m). Aici ne aflăm într-un punct greu de orientare. Din platoul împădurit, înainte cu 150 m de cota maximă a muntelui Fruntea lui Dat, coborîm coasta spre stînga (nord-est) în unghi de 45° (marcajul fără potecă). Coborîm brusc (cca 10 min.) pînă ce muchia ce vine din dreapta se domoleşte formînd un platou acoperit cu copaci căzuţi (marcaj relativ bun). După zona cu brad şi făget pitic, ocrotit de pădurea bătrînă, creasta se profilează clar spre est. Apare un crîmpei de potecă. Urcăm lent prin pădurea rară pe Sturii Olăneştilor, apoi coborîm la săgeţile din şaua Sturii Olăneştilor (cca 1150 m). Din stînga vine traseul 15 marcat cu bandă albastră. Din Sturii Olăneştilor poteca clară (marcaj bandă galbenă, bandă albastră) coboară pe muchia îngustă cca 10 min. pînă la un indicator cu săgeţi pe muntele Capul Frăsinetului. Traseul 15 (bandă albastră) coboară înainte pe muchie, iar traseul nostru coteşte la stînga spre plaiul Priboienilor (bandă galbenă). Coborîm spre est apoi nord-est pe muchia împădurită. În stînga se află izvoarele băii Puturoasa, iar în dreapta ale Căciulatei, pe care urca un drum forestier pînă aproape de culme. Poteca largă cu ruguri de mure părăseşte pentru cca 10 min. culmea, apropiindu-se de drumul forestier Căciulata, apoi revine pe culme intrînd în pădurea deasă de molid. De aici coborîm direct pe muchie pînă la şoseaua naţională, la cca 200 m nord de Sanatoriul de silicoză Căciulata (cca 305 m).
Foto:Wikimedia Commons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu