Valea lui Stan - Vîrful lui Stan - Vîrful Gera -stînele Zmeuretul
Marcaj: bandă roşie
Durată: 9-10 ore
Traseu recomandat numai vara
Trasee de legătură: 7, 9, 12, 20, 22 şi 29
Valea lui Stan (340 m alt.) aparţine de oraşul Brezoi şi este considerat locul de unde începe marea traversare în lungul crestelor Căpăţînii şi Parîngului. Deşi culmea principala a Munţilor Căpăţînii începe prin Colţii Foarfecii şi Narăţu, traseele turistice pentru drumeţii cu pregătire obişnuită ocolesc această zonă accidentată. Lungimea totală a parcursului Valea lui Stan -Vîrful lui Stan - curmătura Olteţului este de 41 km, din care traseul 8 măsoară 17 km. Ascensiunea pe Plaiul lui Stan începe din şoseaua Brezoi - Voineasa (km 9). Poteca de plai urmează culmea prelungă şi înclinată, în cea mai mare parte împădurită. Nu lipsesc însă şi rariştile prin care zărim cîte ceva din frumuseţile Verdeşului şi Narăţului. După aproape 3 ore de urcuş facem un scurt popas la stîna din Plaiul lui Stan sau stîna Mijlocaru. Continuăm drumul prin pădure în aceeaşi direcţie (sud-vest), pînă în poiana Vîrfului lui Stan. De aici se poate admira, peste vălul pădurii, zona frămîntată a munţilor din jur, în mijlocul căreia Vîrful lui Stan se ridică abia cu o şchioapă mai sus. La răsărit se înalţă abrupturile Narăţului. Creasta acestuia formată din clăi şi baloane are ici şi colo cîte o platformă primitoare cu larice şi mesteceni. Peste pădurile nesfîrşite care acoperă munţii mărunţi din bazinul Olăneşti săgetează cuşmele stîncilor ciudate care răzbat la lumină din Plaiul Icoanei. O notă aparte a acestui peisaj este fără îndoială frumoasa creastă Buila - Vînturariţa, ţîşnire impetuoasă a calcarelor albe spre înaltul cerului. Silueta ei apare aici ca o căpăţînă de zahăr. Dîre de grohotiş şi vîlcele prăpastioase dispar în văi adînci. Alături Stogşoarele şi Stogu, altă feerie dantelată în calcar, încadrează semeţ muntele Vînturariţa. La vest de acest masiv aspectul peisajului se schimbă vădit, devenind blînd, obişnuit Munţilor Căpăţînii. În această parte se rînduiesc, prelungi şi rotunjite, înălţimile munţilor Cîndoaia şi Folea; în ultimul plan spinarea lata a muntelui Gera acoperă restul munţilor spre vest. Reluăm traseul spre vest, în coborîre (cca 5 min.) pînă în şaua ,,La Suhăioasa". De aici poteca devine un veritabil drum de căruţă pe culme pînă la muntele Stîna Bătrînă. Din această şa se ramifică la stînga (sud-est) traseul 12 (banda galbenă). Pentru început drumul conduce pe pantele sudice ale muntelui Suhăioasa, prin pădure, ocolind vîrful spre vest, şi iese într-o poiană la poalele vîrfului Cîndoaia, apoi trece pe faţa nordică; cînd revine pe culme atinge locul unde mai dăinuie încă vechile case ale funicularului Cîndoaia. În acest loc apare şi semnul triunghi roşu (traseul 20), care leagă cantonul Cheia de localitatea Săliştea. Continuăm traseul în urcuş lent; după aproape 10 minute de la casele funicularului urmează o şa cu luminiş, de unde începe culmea muntelui Folea. În poiana din şaua următoare o variantă a potecii pătrunde pe faţa sudică a muntelui Folea. Traseul nostru se abate pe faţa nordică a muntelui Folea intersectînd izvoarele de obîrşie ale pîrîului Saşa; de aici avem o privelişte frumoasă spre Munţii Lotrului. În apropiere de marginea pădurii drumul se ramifică la stînga, un braţ trecînd pe versantul sudic al muntelui Folea (de evitat). În continuare urcăm spre vest, pe lîngă şirul de molizi spre golul alpin al Munţilor Căpăţînii. În curmătura ,,La Stîna Bătrînă" (cca 1 570 m) poteca se estompează, despletindu-se în mai multe fire. Unul din acestea se desprinde spre stînga, intrînd pieziş spre izvoarele Folei (traseul 20). Altul urcă pieptiş pantele mai aspre ale muntelui Gera, direct spre vest, urmărind linia culmii principale. Din şa trecem pe lîngă vîrful cu cota 1759 m, apoi pe lîngă vîrful Gera (1886 m). Pe platoul uşor bombat al acestuia întîlnim o ramificaţie a potecii ciobăneşti către muntele Bogdana. Tot de aici, spre vest, se vede vîrful Preota, de care sîntem despărţiţi printr-o zonă scundă, punctată de două mici şei. Din sectorul sudic al şeilor îşi culege apele pîrîul Căprăreaţa, iar de pe cel nordic pîrîul Pleştioara. În cea de a doua şa este o ramificaţie a potecii pastorale spre sud-vest, în direcţia curmăturii Govora. Începînd din şa, refacem altitudinea urcînd pînă în vîrful Preota (1954 m). Priveliştea frumoasă spre sud, spre creasta Buila-Vînturariţa este odihnitoare. Dincolo de vîrf coborîm spre vest, în şaua Preota, de unde ocolim pe versantul nordic al muntelui Ionaşcu[6] (1 979 m), cam la 50 m diferenţă de nivel sub vîrf. Abia în şaua Zmeuretul poteca revine pe culme, la ramificaţia traseelor 8 şi 22. Spre vest se ridică cupola pleşuvă a vîrfului Zmeuretul (de evitat). Poteca coboară uşor pe faţa nordică a muntelui Zmeuretul. Cam pe la jumătatea traversării, mai jos de potecă, se distinge un bordei de piatră. La liziera pădurii, pe muchia nord-vestică apar la vedere stînele Zmeuretul. Pînă acolo coborîm accentuat spre piciorul nord-vestic al muntelui Zmeuretul, apoi spre nord, pe culme, pînă în poiană, la stîne.
Foto:Wikimedia Comons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu