Ruschita-Taul Ursului-Luncani(muntii Poiana Ruscai)

Ruschita - Taul Ursului - Luncani

Marcaj: cruce rosie

Distanta: 21 km

Durata: 6 ore

Caracteristici: traverseaza partea centrala a Muntilor Poiana Rusca; traseu lung, pe drum carosabil, urcus si coborîs lin. Intre Ruschita si Valea Caprioara drumu1 nu este accesibil decît pentru autoturisme de teren. Diferenta de nivel: 760 m. Este posibila vizitarea pesterii din Piatra Fetii
Posibilitati de acces: pentru Ruschita, din DN 68 sau linia C.F.R. 211, de la comuna Voislova, 17 km drum modernizat pe valea Rusca. Pentru Luncani, din DN 68 A de la comuna Cosava, 13 km pe sosea asfaltata pîna la Valea lui Liman si 6 km drum nemodernizat pe valea Bega în amonte.

Prima parte a drumului, si anume între Ruschita si Taul Ursului, este comuna cu traseele nr. 7 spre vîrful Pades si nr. 12 spre vîrful Rusca (pentru descriere detaliata, vezi traseul 7). A doua parte, între Taul Ursului si Luncani, coincide partial cu traseul nr. 14 (Luncani - vf. Rusca). Marcajul este rar, dar acest fapt nu impieteaza asupra orientarii, deoarece traseul urmareste tot tiinpul drumul carosabil. Din centrul localitatii Ruschita, urmam drumul în lungul vaii Pades spre amonte. Dupa 500 m tra-versam Valea Morii si lasam în urma ultimele case. La 1 km mai departe trecem pe lînga renumita cariera de marmura de la gura Pîrîului cu Raci si lucrarile miniere ale exploatarii pentru plumb si zinc. Dupa înca 2,2 km ajungem la "Monumentul turistului" de la ,,sapte Izvoare". In curînd parasim drumul forestier din valea Pades si urcam spre dreapta, pe drumul din valea Turcului (sau pîrîul Paltinului). Dupa 2,5 km de urcus lent prin padure pe serpentinele drumului, ajungem în poiana "Taul Ursului", situata în culmea principala a masivului Poiana Rusca. Aici se desparte spre stînga (vest) traseul 7 spre vîrful Pades si traseul 12 spre vîrful Rusca. Ambele trasee urmaresc culmea principala a Muntilor Poiana Rusca si sînt rnarcate cu banda rosie. Din poiana "Taul Ursului" drumul spre Luncani coboara înspre nord, în bazinul vaii Caprisoara. Prin cîteva serpentine pe culmile împadurite si afluentii din dreapta bazinului mentionat ajungem, dupa 2 km, lînga firul apei principale, putin amonte de bifurcatia superioara a vaii Caprisoara. Aici ne aflam în zona marginala a masivului de roci dolomitice si calcaroase de la Luncani, pe care-1 vom strabate în continuare pîna la capatul traseului. Urmam drumul carosabil în josul vaii. La 3 km întîlnim pe stînga noastra primul afluent mare, pîrîul Taieturii, pe care urca un drum forestier pîna sub culmea principala a masivului. Ne aflam în cotul mare al vaii din jurul vîrfului Caprisor (846 m) ale carui pante abrupte se înalta în dreapta noastra. In continuare, drumul coteste spre nord-est. Dupa ce am lasat în urma doi afluenti pe stînga noastra si un afluent mai mare pe dreapta, ajungem lînga o excavatie în tufuri calcaroase sub care se ascunde una din putinele pesteri cunoscute în Muntii Poiana Rusca - Pestera din Piatra Fetii, explorata în 1963 de st. Negrea, A. Negrea, V. Sencu, L. Botosaneanu (1965). Pestera din Piatra Fetii (vezi p. 32) este situata în versantul drept al vaii Caprisoara, sub nivelul drumului, la 3,5 km aval de valea Taieturii si 1,5 km amonte de confluenta cu valea Stîlpului, la cota 508 m. Este o pestera relativ mica (19 m lungime totala) sapata în tufuri calcaroase si dolomite rubanate. Tufurile calcaroase au fost depuse de izvoarele situate la est de pestera. Intrarea se afla între drum si vale, la 6 m deasupra apei. Are forma unei fante, lunga de 4 m si adînca de 2,5 m, si a fost sapata de apa prin eroziune laterala pe o fisura în rocile dolomitice. Pestera propriu-zisa consta dintr-o sala slab luminata si un culoar obscur, drenat de un curs de apa care vine din SE, alimentat probabil de izvoarele mentionate. Apa se pierde sub pietrele planseului pentru a reapare în vale la 9 m aval de pestera. Peretii sînt acoperiti de o crusta concretionara, în parte negricioasa din cauza continutului în argila. Plafonul, format din tuf calcaros, este ornat cu stalactite mici si rare. Pe planseu zac blocuri mari de dolomite si tufuri calcaroase. Din baza fisurii pe care se afla fanta de la intrare se dirijeaza spre vest o galerie greu accesibila care comunica cu malul riului la 3 m deasupra nivelului apei. Pestera este foarte umeda si relativ calda (12°C linga cursul de apa). La 10 m amonte, în acelasi mal al rîului, se afla o alta pestera mai mica (8 m lungime) sapata în rocile dolomitice tot prin eroziune laterala. Intrarea în aceasta pestera este inundata de apa vaii. Continuînd traseul pe drumul din valea Caprisoara, ajungem dupa 1,5 km la confluenta cu valea Stîlpului, care izvoraste de sub vîrful Rusca. Din unirea celor doua ape rezulta Bega Luncanilor. In locul de confluenta, numit de localnici ,,Intre ape", lunca vaii se largeste. Lînga drum se afla patru cabane pentru muncitorii forestieri. Drumul continua spre vest pe Bega Luncanilor. Valea este sapata adînc în roci dolomitice si curge între versantii abrupti care în nord urca spre culmea vîrful Secului (765 m) - vîrful Bîlii (783 m), iar în sud, spre creasta din vîrful Strîmbului (797 m). La 6 km aval de locul ,,între ape", ajungem în Luncani. Centrul localitatii si statia de autobuz se afla în dreptul confluentei cu valea Topla, la circa 200 m nord de biserica "suspendata" pe o mica terasa în stînga vaii. Din centrul comunei pornesc pe valea Topla trasee 6, spre vîrful Pades, si 3, spre cabana "Capriorul". De la Luncani putem ajunge usor la motelul ,,Valea lui Liman" urmînd în continuare cu autobuzul drumul spre Românesti, pe o distanta de 6 km.

Sursa:www.scritube.com