duminică, 22 ianuarie 2012
Ruschita-Taul Ursului-Varful Pades(muntii Poiana Ruscai)
Ruschita - Taul Ursului - Vîrful Pades
Marcaj: cruce rosie
pîna la Taul Ursului si banda rosie
verticala în continuare pîna în vîrful Pades
Distanta: 11,1 km (7 km Ruschita - Taul Ursului + 4,1 km Taul Ursului - Vf. Pades)
Durata: 4 ore (2½ ore Ruschita-Taul Ursului + 1V2 ora Taul Ursului Vf. Pades)
Caracteristici: traseu usor pe drum si poteci de padure: diferenta de nivel: 820 m
Posibilitati de acces: din DN 69 sau linia C.F.R. 211, de la comuna Voislova 17 km pe drum modernizat pîna la Ruschita (autobuz).
Pornim din centrul localitatii Ruschita pe artera principala, în lungul vaii Padesului, spre amonte. Ruschita este unul din centrele miniere importante si cu traditie din Muntii Poiana Rusca, cunoscut pentru exploatarile de marmura, minereu de plumb si zinc si minereu de fier. Localitatea se întinde în lungul vaii înguste a Padesului si pe cei doi afluenti principali ai acesteia, Valea Morii si Pîrîul Cracul Lung. In versantii abrupti din vest urca în trepte cladirile celor doua flotatii de minereu, alimentate direct de garniturile trenurilor subterane care ies la lumina zilei deasupra flotatiei. La Ruschita marmura alba ne întîmpina de la primul contact cu localitatea. O vedem în gardurile gospodarilor, în fundatia caselor, pe drumuri si poduri, deseurile marii cariere de exploatare fiind piatra de constructie cea mai raspîndita din regiune. Dupa 500 m ajungem în dreptul confluentei cu Valea Morii, afluent stîng al vaii Padesului. Pîna aici nu exista marcaj. Spre dreapta (în sensul mersului) se desprinde o strada care urca pe Valea Morii pentru a continua pe un drum forestier. La intersectia drumurilor, remarcam o tabla care indica începutul a doua trasee marcate pe Valea Morii, si anume: cruce rosie spre Vîrful Fierarului (1141 m), 3 ore, si triunghi albastru spre vîrful Rusca (traseul 10), 2 ore. Continuam drept înainte pe drumul din valea Pades. In curînd lasam în urma ultimele case ale localitatii Ruschita. Valea se îngusteaza între versantii abrupti împaduriti si primeste cîtiva afluenti mici cu panta foarte accentuata, în parte umpluti cu haldele lucrarilor miniere vechi. Lînga firul apei remarcam blocuri de marmura aduse de apa sau abandonate în timpul transportului. Semnele de marcaj sînt foarte rare. La 1 km amonte de Valea Morii ajungem în dreptul atelierelor si blocurilor exploatarii de marmura, situate în apropierea confluentet cu Pîrîul cu Raci. Acest afluent stîng important al vaii Pades aproape ca nu se recunoaste din cauza haldei imense care cobora dinspre cariera de marmura. In fata noastra, pe muchia dintre valea Pades si Valea cu Raci, recunoastem ruinele unui plan înclinat, utilizat în trecut pentru transportarea blocurilor mari de marmura din orizonturile de sus ale carierei. Sub acest plan înclinat se afla gura tunelului care lega cîndva direct drumul din valea Padesului cu cariera veche sapata adînc în dealul de marmura din fata noastra. Vechea cariera, spectaculara datorita peretilor înalti de peste 100 m In renumita marmura roza cu desene difuze In cute, a fost abandonata datorita faptului ca îngustarea treptata a bazei facuse imposibila continuarea extragerii blocurilor. Noua exploatare se afla putin mai spre nord, într-o masa de marmura alba cu aspect masiv. Materialul din descopertarea facuta în vederea pregatirii carierei noi a fost azvîrlit în cariera veche, facînd sa dispara pentru totdeauna una din cele mai frumoase excavatii din tara. Continuînd drumul pe valea Padesului, trecem de baracile exploatarii pentru plumb si zinc situate lînga gura de galerie a orizontului minier Butuza. In dreptul galeriei, drumul trece din versantul stîng al vaii în versantul drept (din dreapta în stînga, în sensul mersului). La 50 m mai în amonte se desface spre dreapta un drum carosabil care duce în cariera de marmura. Cei dornici sa viziteze cariera pot urca fie direct pe poteca ce urmareste vechiul plan înclinat, mentionat mai sus, la gura Pîrîului cu Raci, fie în panta lina pe drumul carosabil sapat în calcarele din versantul stîng al vaii Pades. Acest drum ajunge dupa cîteva serpentine în Pîrîul cu Raci (2 km), de unde urca spre stînga la partea superioara a carierei de marmura. Aici se deschide o perspectiva frumoasa asupra excavatiilor si vaii Padesului, dincolo de care se ridica pantele abrupte dinspre dealul Boului (1243 m). Mergem în continuare pe drumul din valea Padesului în amonte, lasînd în urma versantul calcaros abrupt în spatele caruia se ascunde cariera. In curînd ajungem la un cot mare, în dreptul caruia remarcam pe versantul stîng al vaii o halda impresionanta provenita din lucrarile miniere executate pentru minereuri de fier, iar pe versantul drept o halda veche, la capatul careia urca un drum spre orizonturile de exploatare ale minei de plumb si zinc. Aici se termina perimetrul propriu-zis al lucrarilor miniere. Drumul continua printre versantii împaduriti, însotit de conducte de apa si electrice care deservesc perimetrele exploatarii. Lasam în urma un afluent stîng (pe dreapta, în sensul mersului) - Pîrîul Mare - dupa care ajungem într-o zona cu padure tînara. La gura afluentului urmator - pîrîul Livansky, un canton silvic ne serveste drept reper, asigurîndu-ne ca am ajuns la locul numit ,,sapte Izvoare", odinioara un loc de un pitoresc deosebit, unde în luminisul ivit prin largirea vaii izvorau de sub stînci de dolomite sapte siroaie de apa. In prezent izvoarele au fost captate, iar apa lor curge spre aval printr-o conducta. In acest loc a fost înaltat în 1936, de catre Clubul turistic banatean din Caransebas, un monument unic în felul sau - "Monu-mentul turistului". Monumentul se afla pe o ridicatura lînga cantonul silvic mentionat. Este reprezentat printr-o coloana de marmura, înalta de 2,2 m, care poarta urmatorul îndemn pentru iubitorii drumetiei în mijlocul naturii: "Turistule, ajuns sub poala padurii Arunca nacazul si patima urii Încearca sa prinzi din legile firii Scînteia divina: virtutea iubirii." La 500 km amonte de ,,sapte Izvoare", parasim valea Padesului pe care continua drumul forestier si urmam spre dreapta drumul catre Luncani, în lungul pîrîului Turcului, afluent stîng al Padesului. Dupa ½ km ajungem la un afluent stîng (pe dreapta, în sensul mersului), în amonte de care drumul coteste si începe sa urce în versantul vaii. Urmînd serpentinele largi ale drumului, ajungem dupa 2,2 km urcus foarte lin prin padure de pin, brad si fag în culme, la ,,Taul Ursului". Drumul traverseaza aici creasta principala a masivului prin saua dintre vîrfurile Curmatura Mare la est si Padeselul la vest. Un tau propriu-zis nu exista în aceasta sa. Denumirea "Taul Ursului" se datoreste unei mici zone depresionare în care se aduna pe timp ploios apa sub forma unei baltoace. In jur se afla o poiana înconjurata de pini înalti. O masa de lemn lînga un trunchi gros, retezat pentru a servi drept loc de odihna, ne invita la popas. Poiana este potrivita pentru instalarea cortului sau a unei tabere. Mai multe table indicatoare fixate pe pomi ne informeaza asupra traseelor marcate care trec prin poiana de la ,,Taul Ursului": banda rosie spre vîrful Pades (2 ore), în directia vest si spre vîrful Rusca (3 ore), în directia est; cruce rosie spre Ruschita (2½ ore), pe drumul pe care am venit, si spre Luncani (5 ore) în continuarea acestui drum spre nord. Traseul continua spre vest (stînga), pe creasta principala a masivului, spre vîrful Pades. Parasim deci marcajul cruce rosie care continua pe drumul spre Luncani si urmam în urcus usor poteca prin padure marcata cu banda rosie. Dupa 2,3 km ajungem în dreptul vîrfului Padesel (1300 m), pe care îl ocolim la sud. Dupa înca 500 m iesim din padure si patrundem într-un jnepenis în care poteca este uneori greu de recunoscut. Marcajul, în general rar, între care si cîtiva stîlpi metalici, este insuficient în zona jnepenisului. In curînd, dupa o sa larga, atingem golul alpin si urcam lin spre un vîrf plat cu stînci. De aici doar o sa ne mai desparte de vîrful Pades, care se profileaza în fata noastra, acoperit de jnepeni, afinis si marcat de baliza topografica. În acest loc întîlnim marcajul banda albastra care urca din Rusca Montana prin Valea Afinar. In continuare, poteca trece prin saua amintita si ocoloeste vîrful Pades pe la nord. Pentru a ajunge la baliza topografica, parasim poteca si urcam direct spre vîrf. (Privelistea care se deschide în fata noastra a fost descrisa la traseul 5). Din vîrful Pades putem continua drumul spre cabana nCapriorul" (traseul 5, 2 ore), Nadrag (tra-seul 5+2, 4½ ore), Fîrdea (traseele 5+1, 6 ore), Luncani (traseele 6, 2½ ore; 5+3, 2½ ore) sau sa revenim la Ruschita fie pe drumul pe care am urcat, fie pe traseul 8. Daca dorim sa înnoptam pe creasta, putem instala cortul în una din cele doua sei de la E sau V de vîrful Pades, sau în zona jnepenisului strabatuta la urcare cu 1,3 km în urma.
Sursa:www.scribtube.com
Foto:Wikimedia Commons
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu