Victor Lusting;infractorul care a reusit sa vanda turnul Eiffel de doua ori

Victor Lustig: infractorul care a reusit sa vanda turnul Eiffel, de doua ori

In 1925, infractorul pe nume Victor Lusting a reusit sa vanda turnul Eiffel, nu doar o data, ci de doua ori in decursul a doua luni. Franta, care doar ce isi revenea dupa Primul Razboi mondial, iar Parisul devenea un mediu propice infactorilor. Ideea inselatoriei, pe care avea sa o puna in practica Lusting, i-a venit in timp ce citea un articol intr-un ziar despre Turnul Eiffel ,pe atunci “in varsta” doar de 36 de ani, in care unii dintre oficialii orasului si cetatenii se plangeau despre costurile prea mari de intretinere a turnului. Cum era de asteptat, infractorul nostru, a vazut oportunitatea pentru inselatorie.
Lusting a inceput sa isi puna in practica planul si , falsificandu-si actele si documentele necesare, a invitat sase dealeri de fier vechi la unul dintre cele mai prestigioase hoteluri din Paris, pentru a discuta o eventuala afacere. Acolo, Lustig s-a prezentat ca fiind directorul adjunct al Ministerului Postelor si Telegrafelor. El spunand ca ii costa prea mult intretinerea turnului Eiffel si deja sunt si unele scandaluri pe tema acesta si ca s-a hotarat sa fie vandul la fiare vechi. A mai spus de asemenea, ca pana la luarea unei decizii si gasirea unui dealer pentru a fi vandut toata afacerea ar trebui tinuta secreta pentru a nu declansa eventuale proteste publice. Ideea in sine nu parea pe atunci, anul 1925, asa de neverosimila ca astazi. Turnul Eiffel a fost contruit in anul 1889 si nu a fost gandit pentru a ramane un monument permanent. Lusting, de asemenea a inchiriat o limuzina pentru a-si duce eventualii clienti intr-un tur de inspectie la Turnul Eiffel. Astfel acesta a putut chiar sa isi fac si o parere despre care dintre ei este mai entuziast si care este mai naiv. Pentru a grabi tot procesul, acesta a cerut ca pana a doua zi sa ii fie prezentate ofertele, dar stia deja ce oferta va accepta, pe cea a lui Andre Poisson. Poisson, cel mai naiv dintre toti si cel mai entuziast in acelasi timp, credea ca va intra astfel in cercurile marilor oameni de afaceri ai Parisului cu aceasta achizitie. Singura persoana care s-a indoit tot timpul despre legalitatea afacerii a fost sotia lui Poisson, neintelegand de ce totul trebuia facut in secret si cu atata repeziciune. Pentru a parea si mai credibila afacerea, Lusting a aranjat alta intalinre cu cei doi Poisson pentru a le face o marturisire. Ca director al Ministerului Postelor si Telegrafelor, nu castiga suficienti bani pentru a-si continua stilul de viata dinainte de investirea in functie si este nevoit acum sa gaseasca alte modalitati pentru a-si suplimenta venitul. Poisson a inteles imediat, avea de aface cu alt oficial guvernamental corupt care vrea mita, lucru cu care ere obisnuit dinainte si stia ca asa se fac “afacerile” cu statul.
Deci, Lusting nu numai ca a primit fondurile pentru Turnul Eiffel, dar a primit de asemenea si o mita substantiala. Dupa ce a pus mana pe bani, Lusting a luat in graba trenul spre Viena cu o valiza plina debani. Surprinzator, nu s-a intamplat nimic, Poisson fiind prea umilit nu a depus nici o plangere la politie.
O luna mai tarziu , Lusting s-a intors la Paris, a selectat iar sase dealeri de fier vechi si a incercat sa mai vanda o data Turnul Eiffel. De aceasta data, victima aleasa a mers la politie inainte ca Lusting sa incheie afacerea, dar chiar si asa Lusting nu a fost arestat reusind sa fuga.
Sursa:cerceteaza.com