Schitul Iezeru

Schit de maici
Adresa: Baile Olanesti, jud. Valcea
Ctitor: Mircea Ciobanul si Doamna Chiajna
Anul zidirii: 1559
Hramul: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Schitul Iezeru: Istoric

Fiind situat la nord de satul Cheia, pe valea cu același nume, în apropierea orașului Băile Olanești din județul Vâlcea, Schitul Iezer este ,poate, cea mai izolată sihăstrie din nordul Olteniei.
Radu cel Mare (1377-1383) și fiul său Mircea cel Bătrân (1386-1418) sunt primii ctitori ai sfântului locaș. Schitul Iezerul vechi, nu se află chiar pe locul unde se găsește cel de astazi, ci mai sus cu vreo 500 m de peștera sfântului Antonie, căci cu trecerea timpului, acest schit s-a degradat, dar a fost refăcut, în anul 1559, de voievodul Mircea Ciobanu împreună cu soția sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rareș (1527-1546).
După refacerea schitului Iezer, aici s-a adăpostit o mare obște monahală cu peste trei sute de călugări. O parte dintre aceștia trăiau viața de obște în mănăstire, iar alți călugări se nevoiau în sihăstrie, prin peșteri sau prin chilii, venind doar duminica și în zilele de sărbători să asiste la slujbele săvârșite în biserică.
În pisania din 1720 se menționează că schitul a fost terminat în 1567-1568, după moartea ctitorului și ca în 1700 schitul era pustiu și surpat.
Biserica actuală a fost zidită de episcopul Ilarion și schimonahul Antonie, care a donat toate economiile, dar a și muncit personal, pentru ca în 1720 să fie pictată de ieromonahul Nicolae. Mai târziu, schimonahul Antonie, a fost canonizat sub numele de Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru.
El vine în Þara Românească în anul 1648 și se stabilește la Rm. Valcea , ocupându-se de comerț. Ajuns la vârsta de 64 de ani, binecuvantatul Antonie s-a hotărât să aleagă calea monahală. După ce renunță la ideea de a merge la Muntele Athos , la îndemnul episcopului Ilarion, se stabilește la schitul Iezer.
Chiliile zidite de Cuviosul Antonie se păstrează și astăzi, în partea de apus a bisericii, având un subsol spațios pentru depozitarea celor necesare întreținerii vieții monahale.
A mai fost restaurant în 1865 – 1890, când s-au reparat și chiliile și s-a zidit clopotnița, precum și în 1970, de către Episcopia Râmnicului și Argeșului, care a făcut mai multe îmbunătățiri de ordin gospodăresc.
Din anul 1998, sfântul lăcaș s-a îmbogățit cu o nouă biserică.
Astăzi, Schitul Iezer cuprinde o obște de maici, care se ostenesc să ducă mai departe tradiția monahală existentă aici de mai multe secole.
Sursa:ortodox.ro