Adresa: Sucevița, jud. Suceava
Ctitor: Gheorghe Movilă
Anul zidirii: 1584
Hramul: Învierea Domnului
Mănăstirea Sucevița: Istoric
Este situată pe șoseaua Rădăuți- Câmpulung Moldovenesc, la 18 km sud vest de orașul Rădăuți și nici 100 m de șosea în stânga ei. Cine vizitează schitul din Marginea este obligatoriu să se deplaseze și la Sucevița care se află la numai 5 km spre sud, spre Câmpulung. Drumul, printre dealuri și poieni cu iarbă, este foarte frumos și plăcut ochiului. Mare parte din acest drum vom fi însoțiți de susurul râului Sucevița care curge paralel cu șoseaua și care trece la 100 m nord de mînîstire. Înainte de primul pod peste Sucevița întâlnim un drum forestier care duce spre stânga la Pietrele Muierii, monument al naturii. Înainte de a ajunge la mănăstire avem pe partea stângă dealul Plăiuț, iar în fața mănăstirii se ridică maiestuos dealul Furcoi, cu pășune verde pe coamă și pădure de conifere în dreapta și în stânga acestei poieni. Complexul monahal Sucevița este construit într-o poiană, la bazaunui deal acoperit de pășuni și pădure. Continuând drumul spre Câmpulung, la 3,5 km de mănăstire se află poapsul turistic Bucovina.
Scurt istoric
Tradiția ne spune că încă din sec. al XV-lea aici a fost un schit de lemn atestat în documente și în sec. al XVI-lea, după care, în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movolă (dintre ei, Ieremia care a domnit între anii 1595-1606) s-a construit o bierică. Prima ctitorie a familiei Movileștilor a fost o construcție mai modestă, datând din preajma anului 1581, ctitor fiind Gheorghe Movilă, episcop de Rădăuți. În timpul domniei lui Petru Șchiopul (1582-1591), familia boierilor movolă ajunge la o situație economică și politică deosebit de prosperă, ceea ce a favorizat construirea unei mănăstiri impresionante, prima clădire fiind biserica. Într-un document din decembrie 1584 se precizează că la acea dată era deja terminată. Ajuns domn, Ieremia Movilă mărește ansamblul, adăugând încă două pridvoare deschise la sud și la nord exonartextului* bisricii, o casă domnească ale cărei ruine se văd și astăzi pe latura de nord a complexului, chilii, și alte anexe. Tot în timpul lui Ieremia, între anii 1595 și 1596 s-a pictat interiorul și exteriorul bisericii. În anul 1831 chiliile vor fi distruse de un mare incendiu. Ele vor fi restaurate și transformate în 1860. Importantele lucrări de restaurare, desfășurate în perioada 1954-1960, au redat ansamblului arhitectonic aspectul original. În 1986 au avut loc alte reparații, care au șters urmele lăsate de cutremurele din 1977 și 1986.
exonartex= spațiu care precede nartexul (pronaosul) care poate fi închis, asemeni unei încăperi, sau deschis cu stâlpi ori coloane
Aprecieri tehnice privind construcția bisericii
Construcția este din zid, pe fundație foarte înaltă, din bolovani de piatră, în plan triconoc, cu interiorul repartizat în altar, naos, camera mormintelor, pronaos, și pridvor închis. Are și două pridvoare deschise. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit și câte una la sud și la nord. Catapeteasma (iconostasul), sculptat în lemn de tisă, în stil baroc-rococo recondiționat în 1801, se înalță până la boltă. Naosul primește lumină de la cele trei ferestre de pe fiecare absidă. Deasupra naosului se înalță turla octogonală, pe un sistem de boltire specific moldovenesc. Este așezată la exterior, pe trei baze suprapuse, una pătraată și două atelate. Ca și la Humor și Moldovița, deasupra Camerei mormintelor se află tainița destinată în trecut păstrării obiectelor de preț. În gropniță sunt înmormântați voievozii Ieremia și Simion Movilă. Lespezile mormintelor constituie valori artistice ale sculpturii artistice medievale românești. În pronaos sunt înmormântați membrii familiei Movilă. Pridvorul închis are două intrări opuse nord și sud , iar ușile sunt masive, din lemn de stejar, la fel și ușa care dă din pridvor în pronaos. Accesul se face prin cele două pridvoare deschise, amplasate pe latura de nord, și pe cea de sud. Dintre elementele arhitecturale întâlnite în timpul lui Ștefan cel Mare, întâlnim și la Sucevișa pe cele de influență gotică, cât și pe cele de influență renascentistă. Biserica este acoperită cu șindrilă, iar pardoseala este din lespezi de piatră.
Pictura fină ce îmbracă zidurile din interior și la exterior prezintă pe fundalul renașterii veacului al XVI-lea o serie de inovații care anunță o nouă concepție a picturii din secolul al XVII-lea în Moldova. Ea a fost executată de doi pictori moldoveni, Ioan zugravul, și fratele său Sofronie, și se păstrează în forma ei originală. Cei doi zugravi dovedesc autentice calități de miniaturiști, culorile vii, strălucitoare realizând contraste puternice. Tabloul votiv se desfășoară pe peretele de vest al naosului. În partea dinspre sud, întreaga familie a domnitorului Ieremia este reprezentată într-un cortegiu solemn, anunțând ceremoniile de la curte, iar la cealaltă parte a ușii de intrare în naos se află al doilea tablou votiv, cu Mitropolitul Gheorghe Movilă. Din pictura exterioară remarcăm “Scara virtuților”, impresionantă prin intensitatea emoțională cu care sunt redate stările sufletești. Pictura murală de la Sucevița considerată testamentul artei moldovenești (Paul Henrz), marchează sfârșitul epocii de efervescență creatoare care a fost veacul al XVI-lea, ale cărei elemente cu pictură exterioară constituie adevărate capodopere ale artei medievale. În veacul următor, pitorescul veșmânt de pe fațadele bisericilor va fi înlocuit cu o decorație sculptată în piatră, care va atinge culmea măiestriei , apărând ca o dantelă de piatră la Dragomirna (turla) și mai ales la Trei Ierarhi din Iași.
Pentru valoarea artistică și culturală de excepție, mănăstirea Sucevița figurează printre capodoperile culturii universale luate în evidență de UNESCO.
Sursa:ortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu