sâmbătă, 1 decembrie 2012

Heruvimii

Heruvimii

Numele de Heruvimi dezvăluie Revărsarea de Înţelepciune
Numele de heruvimi, ce dezvăluie revărsarea de înţelepciune, arată calitatea lor de a cunoaşte şi de a intui pe Dumnezeu. Aceste fiinţe au fost create pentru a transmite înţelepciunea şi frumuseţea divină a cunoştinţelor, umplând universul cu înţelepciunea lui Dumnezeu.
De altfel, chiar din semnificaţia numelui lor răzbate capacitatea de a-L cunoaşte şi de a-L contempla pe Dumnezeu, clipă de clipă, de a primi cele mai mari haruri de la El, iar aceasta spre a umple mai mult cu lumină şi înţelepciune pe cei ce se află mai jos de ei. Ei ajută pe toţi cei înţelepţi şi dau putere celor ce ascultă cuvântul Domnului.
După faimosul angelolog creştin Dionisie Areopagitul: "Numele de heruvimi denotă puterea lor de cunoaştere, mărturie a Domnului, receptivitatea la Darul Luminii, contemplarea Frumuseţii Capului Domnului la Prima Proclamare şi tot ei sunt cei care participă la Înţelepciunea Divină şi îşi revarsă din belşug, peste toţi, izvorul înţelepciunii lor".
Heruvimii sunt vocea înţelepciunii divine, cei care păstrează plinătatea cunoaşterii Creaţiei Divine. Ei sunt Îngeri ai Înţelepciunii, ai Discernământului şi ai Cunoaşterii. Ei sunt înţelepţii cei cu mulţi ochi, care exprimă bogăţia cunoaşterii sau revărsarea înţelepciunii.
Heruvimii păzesc poarta Paradisului şi sunt purtătorii înţelepciunii ultime din univers. Heruvimii sunt îngerii care stau la răsărit de Eden, pentru a fi siguri că nimeni dintre cei care nu merită nu va mai intra acolo după izgonirea lui Adam şi a Evei: "Yahweh, după izgonirea lui Adam şi a Evei, a pus heruvimii cu sabie de flăcări ca să păzească drumul spre Pomul Vieţii". (Vechiul Testament, Geneza, III, 24).
O descriere mai veche arată că heruvimii au patru feţe, patru aripi şi ochi de păun. Cele patru feţe simbolizează eterna lor vigilenţă şi cunoaştere – care cuprinde orice formă a Creaţiei – aripile îi asociază în chip mistic cu cele patru vânturi, iar ochii de păun sugerează omniscienţa lor.
Descrierile biblice variază, dar, în general, heruvimii sunt înfăţişaţi ca fiinţe înaripate. Heruvimii mai sunt descrişi cu corp de taur înaripat, de vultur sau de sfinx şi cu faţă de oameni sau lei.
În limba ebraică numele de heruvim semnifică revărsare, duh, înţelepciune. Ordinul sfânt al heruvimilor este numit în tradiţia ebraică Ophaim şi este influenţat de a doua sefiră a arborelui sefirotic, Hochmah sau Înţelepciunea. În Kabbala, Numele lui Dumnezeu corespondent acestei ierarhii este Tetragrammaton, ceea ce înseamnă "Divinitatea plină de idei". Principiul divin care ne este revelat prin intermediul heruvimilor este "Începutul", aspect complementar, de altfel, cu principiul reprezentat de ordinul ceresc al tronurilor, care este "Sfârşitul". Kabbala ne face cunoscut faptul că partea fiinţei umane asociată acestor îngeri este reprezentată de plămâni.
În Persia antică şi la asiro-babilonieni se dezvoltase o întreagă ştiinţă despre îngeri. Termenul ebraic de heruvim corespunde cuvântului babilonian Karibu, care desemna nişte genii jumătate oameni, jumătate animale ce vegheau la porţile templelor şi palatelor, ca nişte paznici ai comorilor, aidoma dragonilor de la porţile palatelor chinezeşti. Unii cărturari îl leagă de Kirabu, numele unui zeu centaur asirian, iar alţii sugerează că numele de heruvim se poate să fi derivat din termenul grecesc griphon.
Heruvimii sunt Spirite ale Armoniei
Ca îngeri ai celui de-al Doilea Ordin (Cor), heruvimii reprezintă bucuria, fericirea şi esenţa Creaţiei. Ei sunt spirite ale armoniei, impresionând prin mulţimea cunoştinţelor şi prin revărsarea de înţelepciune.
Prin heruvimi se revarsă înţelepciunea pentru a vedea şi cunoaşte Legea Divină. Heruvimii au sarcina de a vedea detaliile necesare păstrării ordinii Oştirilor Raiului.
Sunt soli ai lui Dumnezeu, care dăruiesc din preaplinul de iubire şi cunoaştere. Atunci când le simţim iubirea, avem parte de cunoaşterea noastră profundă, reflexie clară şi directă a înţelepciunii pe care o trimit spre noi în speranţa că îl vom cunoaşte pe Dumnezeu şi că ne vom da seama de imensa dragoste necondiţionată care sălăşluieşte în noi.
Heruvimii ne oferă astfel conştientizarea lor pură şi limpede asupra unităţii întregii creaţii. Ei pun de acord între ele mişcările planetelor pentru a uni într-un sistem perfect armonizat impulsurile planetare.
Kabbala îi descrie ca fiind îngerii prin care Dumnezeu aduce ordinea în Univers, având atributul înţelepciunii. Lor li se asociază a doua literă din alfabetul ebraic, Beth, ceea ce semnifică o coborâre în dualitatea manifestării dar menţinerea conştiinţei în nivelul unităţii primordiale divine.
Lumea subtilă a heruvimilor este legată într-un anumit aspect de aşa-numitul al treilea ochi din înţelepciunea orientală; trezirea şi dinamizarea acestuia duce la transcenderea mentalului, la instalarea unei stări de pace beatifică şi extaz divin.
Heruvimii sunt Gardienii Luminii
Îngeri ai luminii, ai gloriei, heruvimii excelează în materie de cunoaştere.
În unele pasaje din Biblie heruvimii sunt descrişi a avea faţa de aramă lustruită. Aceasta ne spune despre strălucirea lor netrecătoare, ce nu se micşorează şi nu se tulbură. Sunt fiinţe luminoase, ce posedă o stare perfectă de detaşare, dar şi de compasiune inegalabilă. Pacea dumnezeiască se revarsă din inimile lor. Ei posedă starea de desăvârşire.
Prin heruvimi Dumnezeu împarte raze de lumină, iubire şi cunoaştere în mod impersonal, universal. Prin heruvimi se dă ochilor sufleteşti iluminare. Heruvimii strălucesc cu lumina înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu, ei sunt gărzile Luminii, sunt luminaţi în tainele divine şi ale cunoaşterii profunzimilor înţelepciunii.
După Dionisie Areopagitul (Despre Ierarhia Cerească, 206 – 207) heruvimii aparţin ordinului superior, între tronuri şi serafimi, "şezând în imediata apropiere a lui Dumnezeu (şi primind) iluminările primordiale ale Tearhiei (…), apariţiile lui Dumnezeu şi cea mai deplină desăvârşire."
Heruvimii, în raport cu Dumnezeu, se caracterizează prin masa de cunoaştere, adică prin revărsarea de înţelepciune; denumirea de heruvim arată pe de altă parte putinţa de a-L cunoaşte şi de a-L contempla pe Dumnezeu, de a primi cele mai mari haruri de la lumina Lui.
Ei sunt descrişi ca gărzi ale stelelor fixe. Heruvimii protejează toate galaxiile şi patronează orice templu religios.
Rudolf Steiner, studiind Vechile Mistere, afirmă că heruvimii, ca şi serafimii, de altfel, nu acţionează ca izvor al unei substanţe planetare, aşa cum fac celelalte ordine angelice. Ei s-au înălţat până în preajma divinităţii, dincolo de orice sferă planetară.
Heruvimii sunt Vehiculul lui Dumnezeu
În Iezechiel, heruvimii sunt cei care trag carul Domnului, ceea ce simbolizează supunerea, umilinţa şi dăruirea totală faţă de Dumnezeu, dar şi îndemnul pe care ei îl nasc în inimile celor de mai jos, spre a se înălţa.
În Psalmul 17 se spune: "Şi s-a suit (Dumnezeu) pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului". Iată că heruvimii sunt un vehicul divin. Ei şi-au abandonat pe deplin voinţa proprie în faţa voinţei divine şi ridică cele inferioare la înălţarea de sine, iar cele superioare le comunică celor de jos, spre a se îngriji de ele.
Heruvimii sunt descrişi ca vizitii ai Carului lui Dumnezeu. Sarcina lor principală în ierarhia cerească este, pe lângă aceea de a intona cântece de slavă lui Dumnezeu, şi aceea de a conduce Carul lui Dumnezeu (Merkabah), care are drept simbol cheia Raiului. Merkabah – menţionat în Biblie de către Iezechiel – este vehiculul Luminii Divine, folosit de Cel Atotputernic pentru a ne conecta cu tărâmurile spirituale.
În Egipt ei sunt reprezentaţi acoperiţi cu aripi şi cu ochi, simboluri ale omniprezenţei şi omniscienţei.
În tradiţia rabinică şi ocultă, heruvimii sunt consideraţi ca vizitii sau conducători ai Carului lui Dumnezeu, purtători ai Tronului Său, personificări ale Vânturilor.
Heruvimii Simbolizează Suveranitatea Divină
Din punct de vedere al creaţiei, această ierarhie este poarta dintre nemanifestare şi manifestare. Dacă serafimii aparţin pe deplin nemanifestării, stăpânind asupra oricărui act de creaţie, în gând, cuvânt şi faptă, iar tronurile sunt cele cu care manifestarea ia fiinţă, ordinul heruvimilor se interpune între cele două, având rol de transformator, asemeni unui loc de pornire şi întoarcere, de început şi sfârşit.
Găsim la ei, ca şi la serafimi, capacitatea de a fi omniprezenţi în manifestare, prin transcenderea timpului şi a spaţiului.
Heruvimii ne oferă conştientizarea lor pură şi limpede asupra unităţii întregii creaţii.
Protectori divini ai întregii manifestări, heruvimii îşi întind aripile asupra oamenilor, învăţându-i calea spre adevăr, spre Dumnezeu, prin intermediul ierarhiilor de mai jos.
Deşi ei sunt orientaţi spre manifestare, urmărind să-i aducă la nivelul lor pe cei deschişi spre cunoaşterea de sine, rareori se revelează în faţa acestora. Astfel, în reprezentările iconografice ale bisericii ei sunt arătaţi a avea patru aripi: cu două îşi ocultează chipul, cu celelalte două zboară.
Pentru Phillon din Alexandria, heruvimii simbolizează cele mai înalte şi mai mari forţe divine, suveranitatea şi divinitatea.
Heruvimii sunt Păzitori ai Tainelor Dumnezeieşti
Heruvimii sunt caracterizaţi printr-o înţelegere deplină a tainelor lui Dumnezeu, ai căror păzitori sunt. Astfel, în momentul construirii chivotului legii, Dumnezeu îi spune lui Moise: "Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, ca dintr-o bucată; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capac la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; să aibă faţa întoarsă spre capac. Să pui capacul pe chivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da." (Exod 25, 18-21)
Heruvimii ne oferă posibilitatea să aflăm misterele vieţii, transformând această cunoaştere în înţelepciune. Nu sunt nicidecum acei copilaşi bucălaţi din operele de artă, ci acea puritate a spiritului întruchipată în copii care ştiu că sunt protejaţi şi iubiţi pe deplin.
Heruvimii sunt descrişi ca păstrătorii, gardienii scrierilor celeste, cei mai buni deţinători ai tuturor cunoştinţelor. Ei au sarcina de a păstra scrierile Raiului.
În arta asiriană heruvimii erau reprezentaţi sub forma unor creaturi imense, înaripate, cu feţe umane şi trupuri de taur, sfinx, vultur etc..
Ei erau, de obicei, plasaţi ca spirite gardiene la intrarea în palate şi temple.
Intervenţii ale Heruvimilor
Heruvimii sunt primii îngeri menţionaţi în Vechiul Testament: Geneză III, 24; Cartea a treia a Regilor VI, 23-29, 32, 35; Iezechiel I, 4-26, X; Apocalipsă IV, 6-9.
În Geneză III, 24: ei păzesc arborele vieţii şi Grădina Edenului cu spade de foc, de unde provine şi apelarea lor ca "flacăra săbiilor care se rotesc".
În Iezechiel I, 10 – 14: patru heruvimi, fiecare cu patru feţe şi patru aripi, apar la fluviul Kebar profetului.
În Cartea a treia a Regilor VI, 23-29, 32, 35: cei doi heruvimi ai templului lui Solomon sunt sculptaţi în lemn de măslin.
În lucrarea Credinţa Ortodoxă, Ioan Damaschinul îi descrie pe heruvimi ca având "numeroşi ochi".
Preafericitul Jean Ruysbroeck Admirabilul a scris în sec. XIV în lucrarea sa Cartea despre Regatul Adoratorilor lui Dumnezeu despre heruvimi.
Camilla Battista Varano (1458-1524) clarisă din Camerino a avut viziunea unui serafim şi a unui heruvim.
Mistica germană Mechttild Thaller îi descrie astfel "Heruvimii sunt spadele lui Dumnezeu. Ei sunt înveşmântaţi în lumina pură şi strălucitoare; feţele lor sunt maiestuoase; ele au o anumită asemănare de expresie cu aceea a Sfântului Mihail. Ei sunt înconjuraţi de foc; în mâna dreaptă ţin o spadă de foc. Coroana lor este făcută din raze de soare."
Faimoasa mistică creştină Tereza D’Avilla (1515-1582) a trăit o experienţă mistică extraordinară, aşa-numita transverberaţie a inimii sale, generată de un heruvim.
În literatura clasică, heruvimii apar la Dante Alighieri, faimosul poet şi iniţiat. În cântul 28 al Paradisului din Divina Comedie, Dante descrie întâlnirea sa cu heruvimii:
"94 Şi slava o auzeam din cor în cor
spre punctul fix ce-i veşnicul lor ubi,
Şi-n veci le-a fi c-a fost din veci al lor.
97 Şi Ea văzându-mi gândurile îndoielnice
Ce le aveam, mi-a spus: "în primele rânduri
Tu vezi Serafimii şi Heruvimii,
100 Urmează centrul lor cu-aşa iuţime
Spre-a fi, cât pot, la fel cu punctul clar,
Şi pot a fi, căci au vederi sublime.
106 Să ştii c-a lor plăcere-o simt fierbinte
Pe-atât pe cât mai mult ei pot să vază
În Cel ce-i punct de-odihnă-a orice minte.
109 A fi ferice deci se-ntemeiază,
Cum vezi de-aici, pe actul contemplării,
Căci actul de-a iubi de-abia-i urmează.
112 Măsura ăstui văz e plata cării
Din bune-vreri şi har cuprinsu-i creşte,
Şi-aşa gradat sporeşte-n susul scării."
Un comentariu: Dante auzise îngerii cântând lui Dumnezeu ("punctul fix", 94), în jurul căruia se mişcau neîncetat, pătrunşi fiind de către graţia Sa. Şi Beatrice ("Ea", 97) care a intuit dorinţa sa de a cunoaşte alcătuirea exactă a ierarhiilor angelice care au suscitat atâtea dispute între teologi şi înţelepţi ("gândurile îndoielnice", 97) i-a furnizat explicaţiile necesare. I-a vorbit despre Serafimi şi Heruvimi, care cu rapiditatea mişcării secondau legăturile de iubire care îi legau de Dumnezeu (100). Aceste ordine de inteligenţe se bucură de o beatitudine care este proporţională cu gradul intensităţii şi a profunzimii viziunii lor despre Dumnezeu (106-108). Beatitudinea celestă (110) este generată de modul în care este văzut Dumnezeu cât şi de iubirea în sine.
Heruvimii apar la Shakespeare ca "heruvimii cu ochi tineri".
Milton îi descrie ca "heruvimi guvernatori".
În "Cărţile secrete ale lui Enoh" heruvimii sunt menţionaţi în mai multe capitole:
cap. 19, 3: "Printre ei se află şi şase Phoenix-i, şase heruvimi şi şase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucură pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său."
cap. 20, 1: "Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinară alcătuită din corurile compuse din Arhangheli maiestuoşi şi impunători, din Forţe neîntrupate; din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită."
cap. 21, 1: "Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta"."
cap. 22, 3: "Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său cel minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi vocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şi Serafimii şi cânturile lor neîncetate..."
cp. 14, 11 şi 18: "Acoperişul era precum o boltă înstelată străbătută de fulgere; mai mulţi heruvimi strălucitori stăteau în mijloc, iar cerul, deasupra lor, semăna cu un talaz limpede." (…) "Am privit şi am văzut înăuntru un tron înalt, asemănător cu cristalul. Tot ceea ce era împrejur strălucea ca Soarele şi se auzea vocea heruvimilor."
cap. 20, 1 şi 7: "Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:" (…) "Gabriel cârmuieşte Raiul, şerpii [de foc] şi Heruvimii."
cap. 61, 10: "Atunci El va chema toate oştile cereşti, toţi sfinţii, Heruvimii, Serafimii, Tronurile, Puterile şi Domniile. Şi Alesul va fi acolo, însoţit de puterile pământului şi ale apei."
cap. 71, 7: "Mai aproape stăteau Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, care veghează neîncetat şi păzesc tronul lui Dumnezeu."
Descrierea heruvimilor ca fiinţe înaripate, cu multiple capete, servind ca gardieni ai templelor şi palatelor, apare în numeroase ţări din Orientul Apropiat, precum şi în artele şi în literatura asiriană, caldeană şi babiloniană.
În Talmud, heruvimii sunt echivalentul ordinilor Ophaim sau Hayyoth şi se spune că ei rezidă în al şaselea cer sau al şaptelea cer.
Printre operele moderne, amintim tabloul lui Rubens "Glorificarea lui Jaques I", care arată o procesiune a heruvimilor.                                                                                                                                            
Sursa:angelinspir.ro



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu