Enoh vede şapte munţi încântători şi un pom minunat
-CAPITOLUL XXIV-
1 De acolo am trecut într-un alt loc de pe Pământ şi el mi-a arătat un munte de foc care arunca flăcări zi şi noapte.
2 Am mers într-acolo şi am văzut şapte munţi minunaţi, fiecare altfel decât ceilalţi, plini de pietre nestemate de o frumuseţe fără seamăn, neînchipuită şi vrednică de admiraţie: înspre răsărit, trei dintre ei se sprijineau unul pe altul, iar spre Miazăzi erau aşezaţi unul peste altul. Ei erau străbătuţi de văi adânci şi şerpuitoare care nu comunicau una cu alta.
3 Al şaptelea munte era în mijloc, întrecându-i pe toţi ceilalţi ca un tron; el era înconjurat de pomi plăcut mirositori.
4 Printre ei, era unul a cărui mireasmă n-o mai simţisem niciodată, şi el era singurul de acel soi. El răspândeşte o mireasmă fără de asemănare, cum alta nu mai este; frunzele, florile şi scoarţa lui nu se veştejesc niciodată. Roadele lui minunate seamănă cu ciorchinii palmierului.
5 Atunci am strigat: Ce pom minunat! Frunzele sale sunt splendide, iar fructele îmbietoare.
6 Mihail, care avea grijă de aceşti pomi, mi-a spus:
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu