Greşeala comisă de cele şapte stele
-CAPITOLUL XXI-
1 M-am dus apoi în altă parte, ajungând într-un loc unde totul este neant.
2 Priveliştea era cumplită: nu era nici cer deasupra, nici pământ dedesubt; era un loc ciudat deoarece nu avea nici o formă.
3 Acolo erau şapte stele înlănţuite laolaltă; semănau cu nişte munţi mari şi ardeau ca focul.
4 Am întrebat atunci de ce sunt înlănţuite astfel şi de ce sunt prizoniere.
5 Uriel, unul dintre sfinţii Îngeri care mă însoţeau şi mă călăuzeau, mi-a răspuns: „Enoh, de ce pui aceste întrebări?
6 Aceste stele sunt cele care au încălcat poruncile Domnului şi ele au fost înlănţuite aici pentru un milion de ani, durata corespunzătoare greşelii lor.”
7 De acolo, am mers în alt loc şi mai înspăimântător decât cel de dinainte, unde am văzut ceva cumplit: o vâlvătaie mare arunca limbi de foc; o groapă cobora până în abis, care era şi el plin de coloane învăpăiate. Acesta era imens – cu neputinţă să-i desluşeşti hotarele. Am strigat:
8 Ce grozăvie! Ce loc cumplit vederii!
9 Uriel, care stătea alături de mine, mi-a zis: „Enoh, de ce ţi-e frică?” I-am răspuns că din cauza acelui loc cumplit şi a suferinţei teribile pe care o vedeam acolo.
10 El a adăugat că acolo erau întemniţaţi pe vecie Îngerii căzuţi.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu