Locuinţa morţilor înaintea judecăţii
-CAPITOLUL XXII-
1 Mi-am urmat drumul şi am ajuns într-un alt loc. El mi-a arătat, la asfinţit, un munte uriaş făcut din stânci foarte tari,
2 în care se deschideau patru peşteri adânci, late, cu pereţii netezi. Trei erau întunecate, iar cea de-a patra – luminoasă. În mijlocul acesteia curgea un izvor. M-am mirat că peşterile acelea erau aşa de adânci şi aveau pereţii aşa de netezi.
3 Atunci Rafael, care mă însoţea, mi-a răspuns: „Aceste peşteri sunt sortite a primi sufletele morţilor; pentru asta au fost create, pentru ca toate sufletele oamenilor să fie adunate în ele.
4 Este hărăzit ca acestea să rămână în peşteri până în clipa hotărâtă pentru judecarea lor.”
5 Am văzut acolo sufletele oamenilor morţi; am auzit glasul lor care urca la cer ca o plângere.
6 L-am întrebat pe Rafael de unde venea spiritul a cărui voce plângăreaţă ajungea până la cer, iar el mi-a spus:
7 „Este spiritul lui Abel pe care fratele lui Cain l-a ucis; el îl învinuieşte pentru a obţine ca seminţia lui să fie nimicită, ştearsă de pe faţa Pământului şi să dispară din spiţa omenească.”
8 L-am întrebat de ce celelalte peşteri erau separate.
9 „Peşterile au fost făcute pentru ca spiritele celor morţi să fie despărţite unele de celelalte. Cea în care curge un izvor luminos este sortită spiritelor oamenilor drepţi.
10 Alta este rezervată fiinţelor care nu au urmat calea cea dreaptă, care au murit şi au fost îngropate fără să li se fi dat vreo osândă în timpul vieţii lor.
11 Acolo, sufletele lor sunt puse la o parte în vederea marii pedepse pe care o merită. În marea zi a judecăţii ce va împărţi pedepse şi osânde, fiecare spirit va fi răsplătit după cum merită. Acolo vor fi întemniţate pe vecie.
12 O altă peşteră este rezervată sufletelor celor care fac reclamaţii, plângându-se că au fost nedreptăţiţi: ei au fost ucişi pe vremea celor care au urmat calea cea greşită.
13 În sfârşit, ultima peşteră a fost creată pentru sufletele tuturor oamenilor care nu au găsit unitatea, iar prin aceasta nu au urmat calea cea dreaptă, respingându-L pe Dumnezeu şi încălcând legile universale. În ziua judecăţii, spiritele lor nu vor fi pedepsite – dacă au fost pedepsite aici, vor fi mai puţin chinuite – ; în schimb, ele nu vor mai renaşte.”
14 Uimit, I-am spus Fiinţei supreme: Binecuvântat fie Domnul meu, Stăpânul legilor, care domneşte în vecii vecilor.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu