Numele ingerilor
Este desigur tentant să căutăm a cunoaşte numele trimişilor Domnului, mai ales a celor care întreţin cu noi relaţii privilegiate. În cazul unora dintre ei este simplu deoarece ei au un patronim (nume de familie), dar acest lucru este extrem de rar.
Se spune că Dumnezeu a creat toate spiritele celeste în acelaşi timp şi le-a dat nume, aşa cum a procedat cu cosmosul întreg şi cu omul. (Conciliile din Latran IV, 1215 şi de la Vatican I, 1870)
Sfinţii părinţi şi doctorii bisericii sunt de acord cu aceasta. Totuşi Biblia nu ne oferă decât numele a trei îngeri: în ordinea apariţiei, ea îl citează pe Rafael , în Cartea lui Tobias, apoi pe Gabriel , în Cartea lui Daniel, şi în final pe Mihail , în Cartea lui Daniel, dar şi în Capitolul lui Iuda şi în Apocalipsă. Foarte devreme, tradiţia creştină i-a desemnat pe aceşti îngeri ca fiind trei arhangheli, un termen care s-ar traduce astăzi prin "conducători ai îngerilor". Anumite biserici orientale îl venerează şi pe Uriel, al cărui nume semnifică Flacăra lui Dumnezeu sau Dumnezeu este lumina mea. Uriel a fost onorat în Biserica latină până în anul 745 când al doilea conciliu bisericesc l-a îndepărtat din textele liturgice, interzicând devoţiunea faţă de el. Numele şi efigia acestui al patrulea arhanghel apar pe multe monumente anterioare acestei date.
Din motive ce au rămas obscure până în ziua de astăzi, arhanghelul Uriel, împreună cu alţi îngeri şi arhangheli, printre care arhanghelul Raguel, au fost brusc şi fără nici un motiv consideraţi de către Papa Zaharia, în anul 745, ca ne mai fiind demni să facă parte din rândul îngerilor, iar toate referirile explicite la ei, sau mai exact la numele lor ce existau anterior în Biblie, au fost pentru totdeauna eliminate.
Dincolo de toate acestea, această stranie iniţiativă a bisericii catolice nu îi va putea afecta în nici un fel pe îngerii de lumină ce au fost refuzaţi, am putea spune, în felul acesta, căci în realitate acest refuz îi va afecta numai şi numai pe toţi aceia care, sub influenţa acestei dogme ciudate, care nu are nici un suport real, nu vor cunoaşte faptul că unii dintre îngerii şi arhanghelii al căror nume a fost brusc şi într-un mod ciudat eliminat din textul biblic, cum ar fi spre exemplu, arhanghelii Raguel şi Uriel, ar putea avea în realitate un rol important, chiar esenţial, atât în transformarea lor spirituală, cât şi în cadrul revirimentului spiritual ce va trebui să se manifeste la nivelul întregii planete, unul dintre cei mai importanţi fiind în acest context arhanghelul Raguel.
În plus, această iniţiativă ciudată, cu privire la care nu s-a oferit niciodată până în prezent vreo explicaţie coerentă şi inteligentă este cu atât mai stranie, dacă avem în vedere că în cazul în care ar fi fost cu adevărat vorba de nişte aşa-zişi demoni, atunci ar fi fost totodată normal să fie extrase din Biblie nu numai numele acestor aşa-zişi demoni, ci şi faptele lor.
În Orient, unde deciziile romane nu au fost total respectate, cultul lui Uriel este menţinut până la reforma liturgică din secolul al XVII-lea:
"Păstrează-ţi, Doamne, poporul tău, prin rugăciunile celor mai mari dintre Îngerii Tăi, prin splendoarea lui Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel şi a celor trei spirite neîncarnate!" (Cele trei spirite neîncarnate anonime completează seria celor şapte îngeri care sunt citaţi în Cartea lui Tobias şi care se menţin în gloria lui Dumnezeu).
Este foarte adevărat că anumiţi preoţi sau doctori ai bisericii îi recunoşteau acestui arhaghel, înaintea fatidicului decret roman, o anumită legitimitate. Astfel, Ambrozie din Milano şi-a plasat catedrala-alături de alte sanctuare- sub protecţia celor patru arhagheli, al patrulea dintre aceştia fiind Uriel. De Asemenea, Isidora din Sevilia îl vedea pe acest arhaghel care i-a reţinut braţul lui Abraham pentru a nu-l ucide pe unicul său fiu, Isaac, şi care i-a revelat lui Moise transcendenţa lui Dumnezeu într-o băutură arzătoare. Iar Béde Venerabilul obişnuia să îl invoce adesea pe Arhaghelul Uriel Protectorul.
Un alt înger pe nume Phanuel apare citat în Cartea lui Enoh şi este evocat de Clement din Alexandria în venerabilul său Pasteur din Hermas, text considerat cu mare stimă de Biserica timpurie: astfel, Phanuel este "Îngerul penitenţei care îl ţine pe diavol sub puterea sa". În pofida utilităţii sale evidente pentru rasa umană, el nu a cunoscut succesul confratelui său Uriel, iar numele său a dispărut de pe lista oficială cum este cea propusă de fransciscanul Amedeo Gomes Meneses de Silva ( +1482), care i-a cunoscut pe cei şapte arhagheli prin revelaţie divină: Mihail, Gabriel, Rafael, Barachiel, Jehudiel, Uriel şi Sealtiel.
Ţinând cont de numărul imens de spirite celeste care există, este într-adevăr curios cum de doar cinci nume, şi mai precis doar trei, dacă îi eliminăm pe Uriel şi pe Phanuel, au fost pomenite de Biblie şi sunt cunoscute de majoritatea oamenilor. Ne întoarcem firesc la apocrife, pentru a afla mai multe lucruri, şi mai ales asupra Cărţii secrete ale lui Enoh şi a Cărţii Palatului, adevărate comori ale angeologiei.
Cei şapte arhangheli ce sunt consemnaţi în scrierile lui Enoh sunt descrişi după cum urmează:
"1 Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:
2 Uriel, Îngerul teribil care stăpâneşte peste infern.
3 Rafael, Îngerul sufletelor omeneşti.
4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cereşti.
5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni.
6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.
7 Gabriel cârmuieşte Raiul, Şerpii şi Heruvimii.
8 În sfârşit, Remiel are în grijă fiinţele înălţate."
Alţi cercetători, încă nesatisfăcuţi nici de acestea, merg şi mai departe în Epoca Renaşterii pentru a explora Kabbala, care ne oferă numele a 72 de îngeri şi numele altor spirite celeste. În fine, ezoterismul occidental structurează elementele de care dispune în sisteme susceptibile de aplicaţii practice.
Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici şi sfinţii, prin umilinţa lor în faţa misterului divin care se manifestă prin îngeri îi fac să merite graţia favorurilor angelice. Semnătura oricărei intervenţii angelice autentice este gratuitatea, adică necondiţionarea. Persoanele care nu cunosc mai nimic despre lumile spirituale, care nu dau dovadă de pietate, de umilinţă sau de alte virtuţi autentice, pot fi asistate ocazional de îngeri, dar cel mai adesea spontan, atunci când spiritele celeste o consideră necesar, uneori chiar fără a fi invocate. Astfel încât se dovedeşte uneori neesenţial să le cunoaştem numele, după cum afirmă o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ."
De altfel, sunt foarte rari servitorii Domnului care, beneficiind de relaţii privilegiate cu îngerii, au avut revelaţia numelor lor. Marea majoritate a celor care s-au bucurat aproape cotidian de prezenţa companionilor lor celeşti, ca de exemplu Francesca Romana, Gemma Galgani, Metchild Thaller, părintele Eduard Lamy şi alţii, nu le-au cunoscut niciodată numele. S-a mai petrecut totuşi câteodată, ca printr-o graţie minunată a Cerului, îngerii să se prezinte oamenilor prin intermediul numelor lor. Astfel, sfântul Ioan al Crucii spunea despre îngerul său păzitor că se numeşte Lauriel, ca are aripi şi este foarte frumos, mai strălucitor ca soarele, îmbrăcat în alb, cu o coroană pe cap şi cu o cruce pe frunte.
Îngerul păzitor al misticei italiene Luigina Sinapi (1916-1978) se numea cu adevărat Samuel sau acesta a fost doar un patronim atribuit de ea pentru a face scrierea cărţii sale mai uşoară?
Haideţi să ignorăm totuşi aceste întrebări şi să ne îndreptăm atenţia asupra religioasei din Malestroit, Yvonne Aimée a lui Iisus, care aduce mai multă lumină asupra acestui subiect:
"Yvonne avea prietenii mari în lumea angelică, în particular pe cei doi îngeri păzitori ai săi pe care îi cunoştea sub numele: Lumen şi Laetare. Câteodată, aceştia se manifestau pentru ea sub forme umane. În alte circumstanţe, ea le auzea doar vocea. Cel mai adesea, ea se ruga noaptea împreună cu ei.”
Prin numele lor latine, cei doi îngeri i-au trasat Yvonei un program de viaţă spirituală: să rămână mereu în lumină (Lumen se traduce prin lumină) şi în bucurie (Laetare se traduce prin bucurie). Asemenea revelaţii se dovedesc a avea mereu semnificaţii spirituale.
De exemplu, vizionara contemporană Vassula Ryden ştie că numele îngerilor au cu siguranţă o semnificaţie spirituală. Ea declară că a aflat pe cale paranormală numele îngerului ei păzitor. Acest lucru a survenit la începutul experienţei sale mistice, pe la sfârşitul lunii noiembrie 1985, pe vremea când locuia în Bangladesh:
"Într-o zi, Vassula scria o listă de cumpărături. Ea a simţit cum mâna începe să îi tremure şi apoi a constatat că scrisese ceva total diferit. Ea scrisese sub influenţa altcuiva. Puterea care îi controla mâna scrisese: "Eu sunt îngerul tău păzitor.” El se numea Daniel.
Interesant procedeu utilizat de înger pentru a se revela- seamănă mai degrabă cu scrierea automatică realizată de spirite-, iar numele său este insolit. Daniel este numele profetului din Biblie cu care au vorbit prima dată arhaghelii Mihail şi Gabriel. Daniel semnifică "Dumnezeu este judecătorul meu”. Îngerul păzitor al Vassulei a vrut să ne arate că protejata lui se află mai presus de orice judecată umană, fie ea realizată chiar de autorităţile ecleziastice competente.
Sursa:angelinspir.ro
Este desigur tentant să căutăm a cunoaşte numele trimişilor Domnului, mai ales a celor care întreţin cu noi relaţii privilegiate. În cazul unora dintre ei este simplu deoarece ei au un patronim (nume de familie), dar acest lucru este extrem de rar.
Se spune că Dumnezeu a creat toate spiritele celeste în acelaşi timp şi le-a dat nume, aşa cum a procedat cu cosmosul întreg şi cu omul. (Conciliile din Latran IV, 1215 şi de la Vatican I, 1870)
Sfinţii părinţi şi doctorii bisericii sunt de acord cu aceasta. Totuşi Biblia nu ne oferă decât numele a trei îngeri: în ordinea apariţiei, ea îl citează pe Rafael , în Cartea lui Tobias, apoi pe Gabriel , în Cartea lui Daniel, şi în final pe Mihail , în Cartea lui Daniel, dar şi în Capitolul lui Iuda şi în Apocalipsă. Foarte devreme, tradiţia creştină i-a desemnat pe aceşti îngeri ca fiind trei arhangheli, un termen care s-ar traduce astăzi prin "conducători ai îngerilor". Anumite biserici orientale îl venerează şi pe Uriel, al cărui nume semnifică Flacăra lui Dumnezeu sau Dumnezeu este lumina mea. Uriel a fost onorat în Biserica latină până în anul 745 când al doilea conciliu bisericesc l-a îndepărtat din textele liturgice, interzicând devoţiunea faţă de el. Numele şi efigia acestui al patrulea arhanghel apar pe multe monumente anterioare acestei date.
Din motive ce au rămas obscure până în ziua de astăzi, arhanghelul Uriel, împreună cu alţi îngeri şi arhangheli, printre care arhanghelul Raguel, au fost brusc şi fără nici un motiv consideraţi de către Papa Zaharia, în anul 745, ca ne mai fiind demni să facă parte din rândul îngerilor, iar toate referirile explicite la ei, sau mai exact la numele lor ce existau anterior în Biblie, au fost pentru totdeauna eliminate.
Dincolo de toate acestea, această stranie iniţiativă a bisericii catolice nu îi va putea afecta în nici un fel pe îngerii de lumină ce au fost refuzaţi, am putea spune, în felul acesta, căci în realitate acest refuz îi va afecta numai şi numai pe toţi aceia care, sub influenţa acestei dogme ciudate, care nu are nici un suport real, nu vor cunoaşte faptul că unii dintre îngerii şi arhanghelii al căror nume a fost brusc şi într-un mod ciudat eliminat din textul biblic, cum ar fi spre exemplu, arhanghelii Raguel şi Uriel, ar putea avea în realitate un rol important, chiar esenţial, atât în transformarea lor spirituală, cât şi în cadrul revirimentului spiritual ce va trebui să se manifeste la nivelul întregii planete, unul dintre cei mai importanţi fiind în acest context arhanghelul Raguel.
În plus, această iniţiativă ciudată, cu privire la care nu s-a oferit niciodată până în prezent vreo explicaţie coerentă şi inteligentă este cu atât mai stranie, dacă avem în vedere că în cazul în care ar fi fost cu adevărat vorba de nişte aşa-zişi demoni, atunci ar fi fost totodată normal să fie extrase din Biblie nu numai numele acestor aşa-zişi demoni, ci şi faptele lor.
În Orient, unde deciziile romane nu au fost total respectate, cultul lui Uriel este menţinut până la reforma liturgică din secolul al XVII-lea:
"Păstrează-ţi, Doamne, poporul tău, prin rugăciunile celor mai mari dintre Îngerii Tăi, prin splendoarea lui Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel şi a celor trei spirite neîncarnate!" (Cele trei spirite neîncarnate anonime completează seria celor şapte îngeri care sunt citaţi în Cartea lui Tobias şi care se menţin în gloria lui Dumnezeu).
Este foarte adevărat că anumiţi preoţi sau doctori ai bisericii îi recunoşteau acestui arhaghel, înaintea fatidicului decret roman, o anumită legitimitate. Astfel, Ambrozie din Milano şi-a plasat catedrala-alături de alte sanctuare- sub protecţia celor patru arhagheli, al patrulea dintre aceştia fiind Uriel. De Asemenea, Isidora din Sevilia îl vedea pe acest arhaghel care i-a reţinut braţul lui Abraham pentru a nu-l ucide pe unicul său fiu, Isaac, şi care i-a revelat lui Moise transcendenţa lui Dumnezeu într-o băutură arzătoare. Iar Béde Venerabilul obişnuia să îl invoce adesea pe Arhaghelul Uriel Protectorul.
Un alt înger pe nume Phanuel apare citat în Cartea lui Enoh şi este evocat de Clement din Alexandria în venerabilul său Pasteur din Hermas, text considerat cu mare stimă de Biserica timpurie: astfel, Phanuel este "Îngerul penitenţei care îl ţine pe diavol sub puterea sa". În pofida utilităţii sale evidente pentru rasa umană, el nu a cunoscut succesul confratelui său Uriel, iar numele său a dispărut de pe lista oficială cum este cea propusă de fransciscanul Amedeo Gomes Meneses de Silva ( +1482), care i-a cunoscut pe cei şapte arhagheli prin revelaţie divină: Mihail, Gabriel, Rafael, Barachiel, Jehudiel, Uriel şi Sealtiel.
Ţinând cont de numărul imens de spirite celeste care există, este într-adevăr curios cum de doar cinci nume, şi mai precis doar trei, dacă îi eliminăm pe Uriel şi pe Phanuel, au fost pomenite de Biblie şi sunt cunoscute de majoritatea oamenilor. Ne întoarcem firesc la apocrife, pentru a afla mai multe lucruri, şi mai ales asupra Cărţii secrete ale lui Enoh şi a Cărţii Palatului, adevărate comori ale angeologiei.
Cei şapte arhangheli ce sunt consemnaţi în scrierile lui Enoh sunt descrişi după cum urmează:
"1 Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:
2 Uriel, Îngerul teribil care stăpâneşte peste infern.
3 Rafael, Îngerul sufletelor omeneşti.
4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cereşti.
5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni.
6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.
7 Gabriel cârmuieşte Raiul, Şerpii şi Heruvimii.
8 În sfârşit, Remiel are în grijă fiinţele înălţate."
Alţi cercetători, încă nesatisfăcuţi nici de acestea, merg şi mai departe în Epoca Renaşterii pentru a explora Kabbala, care ne oferă numele a 72 de îngeri şi numele altor spirite celeste. În fine, ezoterismul occidental structurează elementele de care dispune în sisteme susceptibile de aplicaţii practice.
Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici şi sfinţii, prin umilinţa lor în faţa misterului divin care se manifestă prin îngeri îi fac să merite graţia favorurilor angelice. Semnătura oricărei intervenţii angelice autentice este gratuitatea, adică necondiţionarea. Persoanele care nu cunosc mai nimic despre lumile spirituale, care nu dau dovadă de pietate, de umilinţă sau de alte virtuţi autentice, pot fi asistate ocazional de îngeri, dar cel mai adesea spontan, atunci când spiritele celeste o consideră necesar, uneori chiar fără a fi invocate. Astfel încât se dovedeşte uneori neesenţial să le cunoaştem numele, după cum afirmă o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ."
De altfel, sunt foarte rari servitorii Domnului care, beneficiind de relaţii privilegiate cu îngerii, au avut revelaţia numelor lor. Marea majoritate a celor care s-au bucurat aproape cotidian de prezenţa companionilor lor celeşti, ca de exemplu Francesca Romana, Gemma Galgani, Metchild Thaller, părintele Eduard Lamy şi alţii, nu le-au cunoscut niciodată numele. S-a mai petrecut totuşi câteodată, ca printr-o graţie minunată a Cerului, îngerii să se prezinte oamenilor prin intermediul numelor lor. Astfel, sfântul Ioan al Crucii spunea despre îngerul său păzitor că se numeşte Lauriel, ca are aripi şi este foarte frumos, mai strălucitor ca soarele, îmbrăcat în alb, cu o coroană pe cap şi cu o cruce pe frunte.
Îngerul păzitor al misticei italiene Luigina Sinapi (1916-1978) se numea cu adevărat Samuel sau acesta a fost doar un patronim atribuit de ea pentru a face scrierea cărţii sale mai uşoară?
Haideţi să ignorăm totuşi aceste întrebări şi să ne îndreptăm atenţia asupra religioasei din Malestroit, Yvonne Aimée a lui Iisus, care aduce mai multă lumină asupra acestui subiect:
"Yvonne avea prietenii mari în lumea angelică, în particular pe cei doi îngeri păzitori ai săi pe care îi cunoştea sub numele: Lumen şi Laetare. Câteodată, aceştia se manifestau pentru ea sub forme umane. În alte circumstanţe, ea le auzea doar vocea. Cel mai adesea, ea se ruga noaptea împreună cu ei.”
Prin numele lor latine, cei doi îngeri i-au trasat Yvonei un program de viaţă spirituală: să rămână mereu în lumină (Lumen se traduce prin lumină) şi în bucurie (Laetare se traduce prin bucurie). Asemenea revelaţii se dovedesc a avea mereu semnificaţii spirituale.
De exemplu, vizionara contemporană Vassula Ryden ştie că numele îngerilor au cu siguranţă o semnificaţie spirituală. Ea declară că a aflat pe cale paranormală numele îngerului ei păzitor. Acest lucru a survenit la începutul experienţei sale mistice, pe la sfârşitul lunii noiembrie 1985, pe vremea când locuia în Bangladesh:
"Într-o zi, Vassula scria o listă de cumpărături. Ea a simţit cum mâna începe să îi tremure şi apoi a constatat că scrisese ceva total diferit. Ea scrisese sub influenţa altcuiva. Puterea care îi controla mâna scrisese: "Eu sunt îngerul tău păzitor.” El se numea Daniel.
Interesant procedeu utilizat de înger pentru a se revela- seamănă mai degrabă cu scrierea automatică realizată de spirite-, iar numele său este insolit. Daniel este numele profetului din Biblie cu care au vorbit prima dată arhaghelii Mihail şi Gabriel. Daniel semnifică "Dumnezeu este judecătorul meu”. Îngerul păzitor al Vassulei a vrut să ne arate că protejata lui se află mai presus de orice judecată umană, fie ea realizată chiar de autorităţile ecleziastice competente.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu