Daruri de nunta
Un exemplu străvechi de aport telekinezic al unei bijuterii cu ocazia stigmatizării este cel al dominicanei Ilona din Ungaria ( + 1270), stareta novicelor din mânăstirea Veszprem:
Am văzut pe stigmatul mâinii drepte al călugăritei un fir de aur pe care erau prinse un crin din aur si alte flori frumoase proaspete.
Cazul se aseamănă foarte mult cu ceea ce i s-a petrecut ceva mai târziu Margheritei da Faenza (+ 1330), călugărită benedictină din congregatia Vallombreuse care a primit cu ocazia logodnei sale spirituale cu Iisus un inel de aur.
Mariajul mistic al sfintei Caterina din Sienna, 1367, a deschis calea unei experiente identice pentru alte mistice care i-au urmat:
Domnul vorbea încă atunci când au apărut Fecioara Maria, glorioasa sa mamă, preafericitul Ioan evanghelistul, gloriosul apostol Pavel si sfântul Dominic, părintele religiei de care apartinea Caterina, si împreună cu toti acestia profetul David care ducea în mâini instrumentul său pretios. În timp ce instrumentul rezona armonios sub degetele regelui, cu o suavitate care depăseste orice imaginatie, Fecioara Maria a prins între mâinile sale mâinile fecioarei si a le-a pus în mâinile Domnului cerându-i acestuia să se căsătorească cu ea în credintă. Unicul Fiu al lui Dumnezeu a făcut un gest foarte gratios de asentiment si a pus pe degetul fecioarei un inel de aur al cărui mic cerc era ornat cu patru perle si se închidea cu un diamant de o incomparabilă frumusete. Cu mâna Sa dreaptă El a pus inelul pe degetul inelar al mâinii drepte al fecioarei noastre si a spus:
-Eu, creatorul si salvatorul tău, te iau în căsătoorie într-o credintă pe care o vei păstra nealterată până în ziua în care vom celebra împreună în Ceruri nunta noastră eternă! Curaj, asadar, draga mea si du-ti la indeplinire fără nici o ezitare toate lucrările spirituale pe care Provindenta Divină ti le va încredinta în numele meu. Deoarece esti înzestrată cu puterea credintei vei triumfa neîndoielnic asupra tuturor fortelor adverese!
Cu aceste cuvinte, viziunea a dispărut, dar inelul respectiv a rămas pentru întotdeauna pe degetul Caterinei vizibil doar pentru ea dar nu si pentru ceilalti. Ea mi s-a confesat rosind că din acea zi a văzut si a simtit tot timpul inelul pe deget fără nici o întrerupere.
Dacă rămânem împreună cu Caterina de Sienna în registrul vizionar, vom regăsi multe femei pioase care ulterior au primit un inel asemănător, dar material, uneori vizibil pentru anturajul lor. Chiar si la ora actuală anumite stigmatizate care au avut parte de această aliantă emblematică prezintă celor din jurul lor anumite inele din aur strălucitor ornate cu pietre pretioase de o frumusete inegalabilă care au putut fi văzute si chiar atinse de alte persoane care s-au aflat în preajma lor. Cazul Felicianei lui Iisus (+1664), discipolă a sfintei Rosa de Lima, este interesant prin sobrietatea relatiei divine asa cum este ea descrisă de autorul Imbert-Gourbeyre:
Sfânta Fecioara i-a dăruit atunci un inel magnific în timp ce o prezenta Fiului Său ca pe o viitoare sotie a acestuia. Una dintre surorile ei au afirmat ulterior că a putut vedea pe degetul stigmatizatei un inel micut asemănător unui cordon de aur ceea ce a mirat-o foarte mult căci Feliciana realizase legământul sărăciei si nu era de asteptat ca ea să poarte bijuterii pretioase.
Iată ceea ce se povesteste în această directie despre Maria Caterina Ruel (1801-1874), călugărită care a fondat în 1823 la Marsilia Ordinul Surorilor Sfintelor Nume al lui Iisus si al Mariei, congregatie care înfloreste astăzi pe teritoriul Canadei:
Religioasele Congregatiei Maicii Sfântului Augustin au putut vedea pe degetul acesteia un inel misterios, de o mare frumusete, inelul nuntii sale mistice probabil…El avea trei pietre pretioase de o frumusete minunată care străluceau extraordinar simbolizând albul credintei, rozul sperantei si rosul dăruirii de sine.
Se povesteste acelasi lucru si despre Maica Maria a Crucii (1901-1999) care a fondat Congregatia Micilor Surori si apoi Congregatia Micilor Frati ai Mariei, mama Salvatorului. Nu există deocamdată biografia acestei pioase femei renumită pentru sfintenia ei si momentele de gratie mistică pe care le primea.
Clara di Mauro a beneficiat si ea de o asemenea aliantă mistică în timp ce a primit pentru prima dată stigmatele:
Plăgile se deschideau si sângerau la tâmple, la frunte si uneori pe tot capul începând din ziua în care cu autorizatia confesorului său ea a pronuntat sub o formă particulară cele trei urări perpetue, totul încadrându-se în limitele acceptate ale legământului sărăciei. După acel moment cununa de spini a venit să se alăture celorlalte favoruri si celorlalte suferinte. Aceasta era vocatia ei si acestea erau aspiratiile ei: să semene întru totul cu Sotul ei divin care îi dăruise stigmatele si un inel nuptial vizibil ca simbol al legăturii lor de sânge.
Încă din copilărie, Maica Domnului îi oferise un dar care să îi reamintească mereu vocatia ei:
Fecioara i-a dat Clarei când era încă foarte tânără un crucifix cu care aceasta a realizat ulterior mai multe miracole.
Inelul pe care Clara îl vedea în permanentă era câteodată vizibil si pentru cei apropiati ei, ceea ce o făcea să trăiască o anumită stare de confuzie, dar crucifixul a cărei provenientă nu era cunoscută de nimeni era purtat mereu fără nici o grijă de către discreta călugărită.
Sfânta Colette din Corbie a primit si ea un crucifix si un cadou de logodnă:
Ea le-a spus celor apropiati doar câteva cuvinte si apoi le-a arătat un inel de aur virgin pe care Sfântul Ioan Evanghelistul i-l pusese pe deget. Ea păstra cu sfintenie la piept si o cruce din aur masiv si din perle pe care o numea crucea ei din Cer si a cărei provenientă era tot atât de misterioasă.
Un biograf al sfintei Colette de Corbie a lăsat o descriere a acestei cruci pretioase:
Crucea este din aur foarte fin încrustată gratios cu patru perle.Pe cruce se află o mică statuetă din aur a lui Cristos care are înăltimea de 35 mm si grosimea de 8 milimetri. Mâinile si picioarele sale sunt prinse în niste cuie minuscule. Deasupra capului lui Iisus se află obisnuita plăcută de pe cruce..pe cealaltă parte a crucifixului sunt încrustate cinci pietre pretioase dintre care patru albastre aflate la capetele crucii si una rosie încrustată chiar în mijlocul acesteia. Între aceste pietre, pe unghiurile interioare ale crucii se află patru perle fine. Pietrele sunt încadrate de câte un creuzet de aur. Perlele sunt atasate pur si simplu cu ajutorul unor mici cuie de aur. Crucea se deschide dedesuptul picioarelor lui Iisus ascunzând o bucătică din adevarata cruce care nu se vede.
Ea le-a dăruit această cruce care îi era asa de dragă religioaselor sale din Besançon, mânăstirea pe care a iubit-o cel mai mult dintre toate.
În secolul al XX-lea, stigmatizata ucrainiană Naszty Voloszen a primit si ea din mâinile Fecioarei Maria o cruce grecească cu ocazia logodnei sale mistice. Iar stigmatizata olandeză Janske Gorissen care a fost foarte celebră în timpul celui de-al doilea război mondial după care s-a cufundat într-o tăcere totală a primit de la Iisus un inel strălucitor care era vizibil pentru toti si pe care se străduia să îl ascundă între cutele vesmântului său preotesc.
Cu ocazia căsătoriei sale spirituale în spiritul crucii, pe 8 decembrie 1968, mistica germană Marie Elisabeth Fluhr (1904-1983) a primit de la Fecioara Maria o cruce de argint pe care a purtat-o până în momentul mortii sale fiind după aceea conservată cu multă grijă. Tot Marie Elisabeth Fluhr a primit pe deget un inel de aur de la Iisus care i-a apărut sub forma lui Ecce Homo, inel care simboliza uniunea lor mistică profundă.
Sursa:angelinspir.ro
Un exemplu străvechi de aport telekinezic al unei bijuterii cu ocazia stigmatizării este cel al dominicanei Ilona din Ungaria ( + 1270), stareta novicelor din mânăstirea Veszprem:
Am văzut pe stigmatul mâinii drepte al călugăritei un fir de aur pe care erau prinse un crin din aur si alte flori frumoase proaspete.
Cazul se aseamănă foarte mult cu ceea ce i s-a petrecut ceva mai târziu Margheritei da Faenza (+ 1330), călugărită benedictină din congregatia Vallombreuse care a primit cu ocazia logodnei sale spirituale cu Iisus un inel de aur.
Mariajul mistic al sfintei Caterina din Sienna, 1367, a deschis calea unei experiente identice pentru alte mistice care i-au urmat:
Domnul vorbea încă atunci când au apărut Fecioara Maria, glorioasa sa mamă, preafericitul Ioan evanghelistul, gloriosul apostol Pavel si sfântul Dominic, părintele religiei de care apartinea Caterina, si împreună cu toti acestia profetul David care ducea în mâini instrumentul său pretios. În timp ce instrumentul rezona armonios sub degetele regelui, cu o suavitate care depăseste orice imaginatie, Fecioara Maria a prins între mâinile sale mâinile fecioarei si a le-a pus în mâinile Domnului cerându-i acestuia să se căsătorească cu ea în credintă. Unicul Fiu al lui Dumnezeu a făcut un gest foarte gratios de asentiment si a pus pe degetul fecioarei un inel de aur al cărui mic cerc era ornat cu patru perle si se închidea cu un diamant de o incomparabilă frumusete. Cu mâna Sa dreaptă El a pus inelul pe degetul inelar al mâinii drepte al fecioarei noastre si a spus:
-Eu, creatorul si salvatorul tău, te iau în căsătoorie într-o credintă pe care o vei păstra nealterată până în ziua în care vom celebra împreună în Ceruri nunta noastră eternă! Curaj, asadar, draga mea si du-ti la indeplinire fără nici o ezitare toate lucrările spirituale pe care Provindenta Divină ti le va încredinta în numele meu. Deoarece esti înzestrată cu puterea credintei vei triumfa neîndoielnic asupra tuturor fortelor adverese!
Cu aceste cuvinte, viziunea a dispărut, dar inelul respectiv a rămas pentru întotdeauna pe degetul Caterinei vizibil doar pentru ea dar nu si pentru ceilalti. Ea mi s-a confesat rosind că din acea zi a văzut si a simtit tot timpul inelul pe deget fără nici o întrerupere.
Dacă rămânem împreună cu Caterina de Sienna în registrul vizionar, vom regăsi multe femei pioase care ulterior au primit un inel asemănător, dar material, uneori vizibil pentru anturajul lor. Chiar si la ora actuală anumite stigmatizate care au avut parte de această aliantă emblematică prezintă celor din jurul lor anumite inele din aur strălucitor ornate cu pietre pretioase de o frumusete inegalabilă care au putut fi văzute si chiar atinse de alte persoane care s-au aflat în preajma lor. Cazul Felicianei lui Iisus (+1664), discipolă a sfintei Rosa de Lima, este interesant prin sobrietatea relatiei divine asa cum este ea descrisă de autorul Imbert-Gourbeyre:
Sfânta Fecioara i-a dăruit atunci un inel magnific în timp ce o prezenta Fiului Său ca pe o viitoare sotie a acestuia. Una dintre surorile ei au afirmat ulterior că a putut vedea pe degetul stigmatizatei un inel micut asemănător unui cordon de aur ceea ce a mirat-o foarte mult căci Feliciana realizase legământul sărăciei si nu era de asteptat ca ea să poarte bijuterii pretioase.
Iată ceea ce se povesteste în această directie despre Maria Caterina Ruel (1801-1874), călugărită care a fondat în 1823 la Marsilia Ordinul Surorilor Sfintelor Nume al lui Iisus si al Mariei, congregatie care înfloreste astăzi pe teritoriul Canadei:
Religioasele Congregatiei Maicii Sfântului Augustin au putut vedea pe degetul acesteia un inel misterios, de o mare frumusete, inelul nuntii sale mistice probabil…El avea trei pietre pretioase de o frumusete minunată care străluceau extraordinar simbolizând albul credintei, rozul sperantei si rosul dăruirii de sine.
Se povesteste acelasi lucru si despre Maica Maria a Crucii (1901-1999) care a fondat Congregatia Micilor Surori si apoi Congregatia Micilor Frati ai Mariei, mama Salvatorului. Nu există deocamdată biografia acestei pioase femei renumită pentru sfintenia ei si momentele de gratie mistică pe care le primea.
Clara di Mauro a beneficiat si ea de o asemenea aliantă mistică în timp ce a primit pentru prima dată stigmatele:
Plăgile se deschideau si sângerau la tâmple, la frunte si uneori pe tot capul începând din ziua în care cu autorizatia confesorului său ea a pronuntat sub o formă particulară cele trei urări perpetue, totul încadrându-se în limitele acceptate ale legământului sărăciei. După acel moment cununa de spini a venit să se alăture celorlalte favoruri si celorlalte suferinte. Aceasta era vocatia ei si acestea erau aspiratiile ei: să semene întru totul cu Sotul ei divin care îi dăruise stigmatele si un inel nuptial vizibil ca simbol al legăturii lor de sânge.
Încă din copilărie, Maica Domnului îi oferise un dar care să îi reamintească mereu vocatia ei:
Fecioara i-a dat Clarei când era încă foarte tânără un crucifix cu care aceasta a realizat ulterior mai multe miracole.
Inelul pe care Clara îl vedea în permanentă era câteodată vizibil si pentru cei apropiati ei, ceea ce o făcea să trăiască o anumită stare de confuzie, dar crucifixul a cărei provenientă nu era cunoscută de nimeni era purtat mereu fără nici o grijă de către discreta călugărită.
Sfânta Colette din Corbie a primit si ea un crucifix si un cadou de logodnă:
Ea le-a spus celor apropiati doar câteva cuvinte si apoi le-a arătat un inel de aur virgin pe care Sfântul Ioan Evanghelistul i-l pusese pe deget. Ea păstra cu sfintenie la piept si o cruce din aur masiv si din perle pe care o numea crucea ei din Cer si a cărei provenientă era tot atât de misterioasă.
Un biograf al sfintei Colette de Corbie a lăsat o descriere a acestei cruci pretioase:
Crucea este din aur foarte fin încrustată gratios cu patru perle.Pe cruce se află o mică statuetă din aur a lui Cristos care are înăltimea de 35 mm si grosimea de 8 milimetri. Mâinile si picioarele sale sunt prinse în niste cuie minuscule. Deasupra capului lui Iisus se află obisnuita plăcută de pe cruce..pe cealaltă parte a crucifixului sunt încrustate cinci pietre pretioase dintre care patru albastre aflate la capetele crucii si una rosie încrustată chiar în mijlocul acesteia. Între aceste pietre, pe unghiurile interioare ale crucii se află patru perle fine. Pietrele sunt încadrate de câte un creuzet de aur. Perlele sunt atasate pur si simplu cu ajutorul unor mici cuie de aur. Crucea se deschide dedesuptul picioarelor lui Iisus ascunzând o bucătică din adevarata cruce care nu se vede.
Ea le-a dăruit această cruce care îi era asa de dragă religioaselor sale din Besançon, mânăstirea pe care a iubit-o cel mai mult dintre toate.
În secolul al XX-lea, stigmatizata ucrainiană Naszty Voloszen a primit si ea din mâinile Fecioarei Maria o cruce grecească cu ocazia logodnei sale mistice. Iar stigmatizata olandeză Janske Gorissen care a fost foarte celebră în timpul celui de-al doilea război mondial după care s-a cufundat într-o tăcere totală a primit de la Iisus un inel strălucitor care era vizibil pentru toti si pe care se străduia să îl ascundă între cutele vesmântului său preotesc.
Cu ocazia căsătoriei sale spirituale în spiritul crucii, pe 8 decembrie 1968, mistica germană Marie Elisabeth Fluhr (1904-1983) a primit de la Fecioara Maria o cruce de argint pe care a purtat-o până în momentul mortii sale fiind după aceea conservată cu multă grijă. Tot Marie Elisabeth Fluhr a primit pe deget un inel de aur de la Iisus care i-a apărut sub forma lui Ecce Homo, inel care simboliza uniunea lor mistică profundă.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu