Chartres este o carte din piatră pe care trebuie să ştii s-o citeşti. Foloseşte un limbaj special, antic, care din păcate s-a pierdut odată cu trecerea vremii, iar măreţele catedrale care au fost construite în Evul Mediu îl folosesc atât de bine. Acest limbaj nu mai este perceput ca atare în ziua de astăzi.
Edificiul este o întreagă enigma, fiind construit conform numărului aurului, o proporţie magică pentru studiul echilibrului şi armoniei. Găsim aici fel de fel de figuri geometrice care provin de la piramida lui Keops, de la templul lui Solomon şi de la multe alte monumente din Antichitatea greacă. Toate aceste comori arhitecturale sunt legate prin aceleaşi reguli sacre şi aceleaşi legi ale perfecţiunii.
Unul dintre aspectele interesante şi demne de consemnat este faptul că suprafaţa monumentului este egală, foarte exact, cu o sutime din baza Marii Piramide, iar catedrala din Chartres nu este altceva decât o sinteză între piramida lui Keops şi cercul de pietre de la Stonehenge, din Anglia. O altă bizarerie se afla în spatele turnului din stânga care are exact 365 de picioare, care corespunde cu numărul zilelor dintr-un an, iar cel din dreapta doar 28 de picioare, reprezentant cele 12 luni ale anului, având câte 28 de zile fiecare.
La solstiţiul din iunie, soarele luminează întotdeauna o piatră albă, prevăzută cu o scoabă din metal, situată în mijlocul corului. Pe această piesă din metal cade o dată pe an raza soarelui şi nu oricare ci cea din amiaza zilei de 21 iunie. Această operă este admirată în fiecare an de mii de vizitatori curioşi.
În urma unor cercetări s-a descoperit că dimensiunile catedralei derivă dintr-o unitate de măsură mai veche, evaluată la 0,73 metri. Această unitate de măsură reprezintă a suta mia parte din gradul paralelei care trece prin Chartres. Un alt fapt bizar este pânza de apă freatică care se găseşte sub catedrala la 37 metri adâncime. După cum era de aşteptat, bolta construcţiei are tot 37 metri înălţime. Oare s-a dorit crearea unei rezonante între distanţe sau între apă din subsol şi întreg edificiul?
Punctul culminant al misterioasei catedrale din Chartres este distanţa dintre etaje şi stâlpi. Dacă calculăm această dimensiune, obţinem o gamă geometrică perfectă, care poate să fie comparată cu o gamă muzicală. Ceea ce ne facem să credem că edificiul s-au putea comporta ca un instrument muzical de neegalat, ale cărui sunete s-ar naşte din vibraţiile transmise de curenţii telurici existenţi în subsolul catedralei. Vibraţiile ultrasonice al căror sens ne este necunoscut, reprezintă un fel de muzică insonoră, necunoscută, care se îndreaptă spre cer, spre divinitate.
Sursa:http://www.efemeride.ro/misterele-catedralei-din-chartres
Edificiul este o întreagă enigma, fiind construit conform numărului aurului, o proporţie magică pentru studiul echilibrului şi armoniei. Găsim aici fel de fel de figuri geometrice care provin de la piramida lui Keops, de la templul lui Solomon şi de la multe alte monumente din Antichitatea greacă. Toate aceste comori arhitecturale sunt legate prin aceleaşi reguli sacre şi aceleaşi legi ale perfecţiunii.
Unul dintre aspectele interesante şi demne de consemnat este faptul că suprafaţa monumentului este egală, foarte exact, cu o sutime din baza Marii Piramide, iar catedrala din Chartres nu este altceva decât o sinteză între piramida lui Keops şi cercul de pietre de la Stonehenge, din Anglia. O altă bizarerie se afla în spatele turnului din stânga care are exact 365 de picioare, care corespunde cu numărul zilelor dintr-un an, iar cel din dreapta doar 28 de picioare, reprezentant cele 12 luni ale anului, având câte 28 de zile fiecare.
La solstiţiul din iunie, soarele luminează întotdeauna o piatră albă, prevăzută cu o scoabă din metal, situată în mijlocul corului. Pe această piesă din metal cade o dată pe an raza soarelui şi nu oricare ci cea din amiaza zilei de 21 iunie. Această operă este admirată în fiecare an de mii de vizitatori curioşi.
În urma unor cercetări s-a descoperit că dimensiunile catedralei derivă dintr-o unitate de măsură mai veche, evaluată la 0,73 metri. Această unitate de măsură reprezintă a suta mia parte din gradul paralelei care trece prin Chartres. Un alt fapt bizar este pânza de apă freatică care se găseşte sub catedrala la 37 metri adâncime. După cum era de aşteptat, bolta construcţiei are tot 37 metri înălţime. Oare s-a dorit crearea unei rezonante între distanţe sau între apă din subsol şi întreg edificiul?
Punctul culminant al misterioasei catedrale din Chartres este distanţa dintre etaje şi stâlpi. Dacă calculăm această dimensiune, obţinem o gamă geometrică perfectă, care poate să fie comparată cu o gamă muzicală. Ceea ce ne facem să credem că edificiul s-au putea comporta ca un instrument muzical de neegalat, ale cărui sunete s-ar naşte din vibraţiile transmise de curenţii telurici existenţi în subsolul catedralei. Vibraţiile ultrasonice al căror sens ne este necunoscut, reprezintă un fel de muzică insonoră, necunoscută, care se îndreaptă spre cer, spre divinitate.
Sursa:http://www.efemeride.ro/misterele-catedralei-din-chartres
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu