De-a lungul istoriei au fost raportate o mulţime de fantome şi evenimente paranormale. Dar ceea ce se întâmplă în Belmez începând din 1971 este ceva remarcabil. Pe podeaua de ciment a unei case modeste, au început să apară din senin figuri umane. Fete ale unor persoane necunoscute, care s-au mişcat, s-au încruntat, au zâmbit sau au plâns. Fețele au fost acompaniate de către sunete ciudate şi voci subliminale. Mulţi cred că sunt fețele unor morţi din antichitate, care îşi au locul de veci unde este construită casă.
Casa a aparţinut familiei Pereira, urmată de Juan şi Maria Gomez Pereira. A fost construită în 1830 şi a fost folosită în continuu de atunci, cu foarte puţine probleme. Bunicii din partea mamei ai lui Juan au raportat şi ei lucruri ciudate. În cazul lor a fost vorba de sunete ciudate venind din pivniţă, dar totul a trecut repede. Cât timp casa a fost în folosirea lui Juan şi Maria, locul a fost foarte liniştit.
Totul s-a schimbat pe data de 23 august 1971. Aceea a fost ziua în care Maria a văzut un semn ciudat pe podeaua de ciment din bucătărie. Încercările de a şterge semnul au fost în zadar. La câteva zile, Maria a fost îngrozită să vadă că semnul s-a transformat într-o figură omenească. Membri familiei au examinat fața. Au constatat că este o față masculină cu o figură tristă. În următoarele luni, fata avea să fie numită “Pava”.
Familia Pereira s-au speriat foarte tare din cauza evenimentelor stranii. Fata nu putea fi ştearsă de niciun fel. Mai mulţi vecini au trecut să examineze şi ei figura. Unii au spus că seamănă puţin cu o imagine antică de lângă Biserică.
Dorind să scape de figura, fiul lor, Miguel, a luat un târnăcop şi a scos bucată de ciment cu fata. A fost turnat ciment nou, şi au reconstruit podeaua bucătăriei. Dar degeaba. Pe data de 8 septembrie, acelaşi an, “Pava” s-a întors pe podeaua bucătăriei, în aceeaşi poziţie, în acelaşi loc. Dar de data asta, expresia feţei era mai tristă.
Figura aceea era subiectul de discuţie al întregului orăşel. Primarul din Belmez a ordonat ca secţiunea de ciment cu “Pava” să fie tăiat şi expusă în spatele sticlei. Consiliul oraşului a ordonat că podeaua să fie excavata.
Rezultatele excavării au amplificat atmosfera sinistră. La o adâncime de 3 metri, au fost găsite două schelete fără cap şi o mulţime de alte oase de om. Pe locul unde se află casa familiei Pereira a fost în secolul 17 un cimitir catolic. În antichitate, locul a fost un cimitir roman.
asele au fost îngropate într-un alt cimitir catolic. Dornici să pună capăt fenomenului, pe care mulţi îl considerau o glumă proastă, Consiliul oraşului a plătit ca locul şi fie din nou cimentat. Dar rezultatele nu au fost cele dorite.
Nu doar că “Pava” a revenit, dar de data asta au apărut îs mai multe figuri pe podea! Figuri feminine şi masculine, mari şi mici. Unele erau total abstracte, altele erau perfect definite. Când din nou s-a încercat să fie şterse, expresia fetelor s-a schimbat într-una horror şi mânioasă!
Familia Pereira pierduse controlul casei, sau cel puţin al bucătăriei. Deşi nimeni nu a fost rănit, toţi erau speriaţi. Au construit o nouă bucătărie, iar cea veche cu fetele a devenit atracţie pt turişti şi oameni de ştiinţă. Fetele din Belmez deveniseră un fenomen mondial.
O echipă de cercetători renumiţi a fost chemată să investigheze. Şi-au dat seama repede ca acesta este un fenomen paranormal foarte complex, imediat după ce au observat că fetele îşi schimbă expresia şi “evoluează”. Le-au numerotat şi denumit. Unele fețe au dispărut şi au apărut altele. O observaţie foarte importantă a fost făcută, când au observată că fețele reacţionează la starea de spirit a Mariei, femeia cea mai ”apropiată” de ele.
Cercetătorii au gândit şi un experiment. Au acoperit podeaua şi au sigilat toate intrările în bucătărie cu ceară, şi au lăsat totul aşa în întuneric pt 3 luni. Peste 3 luni, au deschis bucătărie în faţa a mai multor martori. Toată lumea a observat că fețele s-au mişcat, au apărut unele noi, expresiile erau schimbate. Testele de ciment nu au arătat nimic neobişnuit, la fel şi testele cu raze X şi cele de radioactivitate. La acel moment, toată lumea era convinsă că ceea ce se întâmplă este un fenomen supranatural fără explicaţie.
Cercetătorii nu au renunţat şi au plantat microfoane în ciment pt a înregistra vocile EVP, voci care nu sunt auzite de urechea umană. S-a înregistrat o ”comoară” de sunete EVP. Printre oftaturi, şoapte, plânsete, s-au înregistrat şi multe fraze clare:
“Continui îngropat.”
“Maria, vreau să ies afară!” – cu vocea unei fetiţe.
“Ea merge cu toţi bărbaţii.”
“Iadul începe aici!” – cu siguranţă cea mai ameninţătoare.
“Uită-te jos” – asta a fost înregistrată la excavare când s-au găsit scheletele.
S-au înregistrat şi multe injurii. Varianta spaniolă a cuvântului ”curvă” a fost înregistrată de multe ori, la fel ca şi multe alte cuvinte injurioase. O altă şedinţa EVP, a înregistrat fraze cum ar fi:
“Să-l omor!’
“Toţi au murit.”
“Acolo sunt toţi.”
”Unul suferă.”
Uneori, vocile au răspuns şi la întrebări. Când Maria a întrebat “de ce casa mea?”, pe banda s-a auzit “este un abuz!”.
Înregistrări EVP au avut loc şi în anii 90. La acel moment, s-a crezut că figurile şi vocile au fost create de subconştientul unui locatar al casei, în particular Maria. Cum am zis mai sus, figurile păreau că reacţionează în funcţie de starea ei de spirit. O voce ce sună foarte mult că a Mariei, a spus “Visez la tine.” Pentru unii, asta indica faptul că feţele şi vocile nu erau ale unor spirite, ci erau manifestări ale minţii Mariei. În multe cazuri poltergeist, o persoană din apropiere este catalizatorul, de obicei un copil.
Fetele nu au fost un caz de scurtă durată. Continuă să apară şi în ziua de astăzi. Deşi mulţi pasionaţi de paranormal au vizitat casă, atmosfera s-a liniştit în anii 80, iar familia Pereira s-a consolat că trebuie să împartă casa cu acele figuri. Nimeni nu a păţit nimic rău.
Juan Pereira a murit în bucătăria cu fetele, după o lungă lupta cu cancerul. Ultimele sale cuvinte au fost că vrea să vadă feţele zâmbind şi primindu-l între ele. Mai târziu, nepoţii au observat faţa lui Juan pt. o perioadă în podea.
În 2004, Maria Pereira a murit şi ea la vârsta de 85 de ani. Ultimele zile şi le-a petrecut în spital. S-a făcut respectată prin faptul că a rămas tot timpul o soţie simplă şi o mamă iubitoare. Înmormântarea să a adunat sute de oameni.
Morţile lui Maria şi Juan nu au pus însă capăt Fetelor din Belmez. Societatea de Paranormal din Spania a investigat podeaua misterioasă imediat după moartea Mariei. Au constatat că fetele au rămas active, apărând şi dispărând, schimbându-şi expresiile. Spre uimirea unora, fata Mariei nu era printre ele.
Nimeni până în prezent nu a reuşit să găsească nici cea mai mică dovadă cum că fenomenul ar fi o păcăleală. Comunitatea ştiinţifică evita subiectul, neavând răspuns pentru el.
Fetele din Belmez rămân un un mister în continuare, parapsihologii considerând acest fenomen drept “cel mai important fenomen paranormal din secolul 20!”.
Sursa:http://www.efemeride.ro/misterul-figurilor-stranii-din-belmez
Casa a aparţinut familiei Pereira, urmată de Juan şi Maria Gomez Pereira. A fost construită în 1830 şi a fost folosită în continuu de atunci, cu foarte puţine probleme. Bunicii din partea mamei ai lui Juan au raportat şi ei lucruri ciudate. În cazul lor a fost vorba de sunete ciudate venind din pivniţă, dar totul a trecut repede. Cât timp casa a fost în folosirea lui Juan şi Maria, locul a fost foarte liniştit.
Totul s-a schimbat pe data de 23 august 1971. Aceea a fost ziua în care Maria a văzut un semn ciudat pe podeaua de ciment din bucătărie. Încercările de a şterge semnul au fost în zadar. La câteva zile, Maria a fost îngrozită să vadă că semnul s-a transformat într-o figură omenească. Membri familiei au examinat fața. Au constatat că este o față masculină cu o figură tristă. În următoarele luni, fata avea să fie numită “Pava”.
Familia Pereira s-au speriat foarte tare din cauza evenimentelor stranii. Fata nu putea fi ştearsă de niciun fel. Mai mulţi vecini au trecut să examineze şi ei figura. Unii au spus că seamănă puţin cu o imagine antică de lângă Biserică.
Dorind să scape de figura, fiul lor, Miguel, a luat un târnăcop şi a scos bucată de ciment cu fata. A fost turnat ciment nou, şi au reconstruit podeaua bucătăriei. Dar degeaba. Pe data de 8 septembrie, acelaşi an, “Pava” s-a întors pe podeaua bucătăriei, în aceeaşi poziţie, în acelaşi loc. Dar de data asta, expresia feţei era mai tristă.
Figura aceea era subiectul de discuţie al întregului orăşel. Primarul din Belmez a ordonat ca secţiunea de ciment cu “Pava” să fie tăiat şi expusă în spatele sticlei. Consiliul oraşului a ordonat că podeaua să fie excavata.
Rezultatele excavării au amplificat atmosfera sinistră. La o adâncime de 3 metri, au fost găsite două schelete fără cap şi o mulţime de alte oase de om. Pe locul unde se află casa familiei Pereira a fost în secolul 17 un cimitir catolic. În antichitate, locul a fost un cimitir roman.
asele au fost îngropate într-un alt cimitir catolic. Dornici să pună capăt fenomenului, pe care mulţi îl considerau o glumă proastă, Consiliul oraşului a plătit ca locul şi fie din nou cimentat. Dar rezultatele nu au fost cele dorite.
Nu doar că “Pava” a revenit, dar de data asta au apărut îs mai multe figuri pe podea! Figuri feminine şi masculine, mari şi mici. Unele erau total abstracte, altele erau perfect definite. Când din nou s-a încercat să fie şterse, expresia fetelor s-a schimbat într-una horror şi mânioasă!
Familia Pereira pierduse controlul casei, sau cel puţin al bucătăriei. Deşi nimeni nu a fost rănit, toţi erau speriaţi. Au construit o nouă bucătărie, iar cea veche cu fetele a devenit atracţie pt turişti şi oameni de ştiinţă. Fetele din Belmez deveniseră un fenomen mondial.
O echipă de cercetători renumiţi a fost chemată să investigheze. Şi-au dat seama repede ca acesta este un fenomen paranormal foarte complex, imediat după ce au observat că fetele îşi schimbă expresia şi “evoluează”. Le-au numerotat şi denumit. Unele fețe au dispărut şi au apărut altele. O observaţie foarte importantă a fost făcută, când au observată că fețele reacţionează la starea de spirit a Mariei, femeia cea mai ”apropiată” de ele.
Cercetătorii au gândit şi un experiment. Au acoperit podeaua şi au sigilat toate intrările în bucătărie cu ceară, şi au lăsat totul aşa în întuneric pt 3 luni. Peste 3 luni, au deschis bucătărie în faţa a mai multor martori. Toată lumea a observat că fețele s-au mişcat, au apărut unele noi, expresiile erau schimbate. Testele de ciment nu au arătat nimic neobişnuit, la fel şi testele cu raze X şi cele de radioactivitate. La acel moment, toată lumea era convinsă că ceea ce se întâmplă este un fenomen supranatural fără explicaţie.
Cercetătorii nu au renunţat şi au plantat microfoane în ciment pt a înregistra vocile EVP, voci care nu sunt auzite de urechea umană. S-a înregistrat o ”comoară” de sunete EVP. Printre oftaturi, şoapte, plânsete, s-au înregistrat şi multe fraze clare:
“Continui îngropat.”
“Maria, vreau să ies afară!” – cu vocea unei fetiţe.
“Ea merge cu toţi bărbaţii.”
“Iadul începe aici!” – cu siguranţă cea mai ameninţătoare.
“Uită-te jos” – asta a fost înregistrată la excavare când s-au găsit scheletele.
S-au înregistrat şi multe injurii. Varianta spaniolă a cuvântului ”curvă” a fost înregistrată de multe ori, la fel ca şi multe alte cuvinte injurioase. O altă şedinţa EVP, a înregistrat fraze cum ar fi:
“Să-l omor!’
“Toţi au murit.”
“Acolo sunt toţi.”
”Unul suferă.”
Uneori, vocile au răspuns şi la întrebări. Când Maria a întrebat “de ce casa mea?”, pe banda s-a auzit “este un abuz!”.
Înregistrări EVP au avut loc şi în anii 90. La acel moment, s-a crezut că figurile şi vocile au fost create de subconştientul unui locatar al casei, în particular Maria. Cum am zis mai sus, figurile păreau că reacţionează în funcţie de starea ei de spirit. O voce ce sună foarte mult că a Mariei, a spus “Visez la tine.” Pentru unii, asta indica faptul că feţele şi vocile nu erau ale unor spirite, ci erau manifestări ale minţii Mariei. În multe cazuri poltergeist, o persoană din apropiere este catalizatorul, de obicei un copil.
Fetele nu au fost un caz de scurtă durată. Continuă să apară şi în ziua de astăzi. Deşi mulţi pasionaţi de paranormal au vizitat casă, atmosfera s-a liniştit în anii 80, iar familia Pereira s-a consolat că trebuie să împartă casa cu acele figuri. Nimeni nu a păţit nimic rău.
Juan Pereira a murit în bucătăria cu fetele, după o lungă lupta cu cancerul. Ultimele sale cuvinte au fost că vrea să vadă feţele zâmbind şi primindu-l între ele. Mai târziu, nepoţii au observat faţa lui Juan pt. o perioadă în podea.
În 2004, Maria Pereira a murit şi ea la vârsta de 85 de ani. Ultimele zile şi le-a petrecut în spital. S-a făcut respectată prin faptul că a rămas tot timpul o soţie simplă şi o mamă iubitoare. Înmormântarea să a adunat sute de oameni.
Morţile lui Maria şi Juan nu au pus însă capăt Fetelor din Belmez. Societatea de Paranormal din Spania a investigat podeaua misterioasă imediat după moartea Mariei. Au constatat că fetele au rămas active, apărând şi dispărând, schimbându-şi expresiile. Spre uimirea unora, fata Mariei nu era printre ele.
Nimeni până în prezent nu a reuşit să găsească nici cea mai mică dovadă cum că fenomenul ar fi o păcăleală. Comunitatea ştiinţifică evita subiectul, neavând răspuns pentru el.
Fetele din Belmez rămân un un mister în continuare, parapsihologii considerând acest fenomen drept “cel mai important fenomen paranormal din secolul 20!”.
Sursa:http://www.efemeride.ro/misterul-figurilor-stranii-din-belmez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu