Precursoarea budismului, una dintre cele mai vechi religii și filosofii din lume, este jainismul. Rădăcinile acestei învățături s-au născut în India antică și preistorică. Tradiția spune că această credință a fost propovăduită de o succesiune de douăzeci și patru de Jinas, adică de cuceritori. Unul dintre ei a fost Mahavira, cel care este considerat și întemeietorul jainismului modern.
Această cultură religioasă prezintă numeroase evenimente antice care s-au petrecut chiar la începuturile istoriei planetei noastre. Epoca actuală este una ca oricare alta, așa cum numeroase au mai fost și întrecut. Această idee pare să se regăsească și în cultura mayașă, doar că numărul de ani diferă. În prima epocă, adică acum 8.400.000 de ani, au coborât din cer așa-numiții Tirthamkaeas, care au adus pe Terra diverse învățături despre viața cosmică. Nu degeaba jainiștii susțin în scrierile lor că Universul poate fi măsurat și că nu este chiar atât de mare precum pare. Unitatea sa de măsură este rajju, pe care zeii o pot străbate în doar șase luni, atunci când se deplasează cu 2.057.152 yojanas în fiecare samay (într-o clipire de ochi).
Dacă stăm bine să ne gândim avem și noi o unealtă pentru a măsura distanțele extrem de lungi, anul lumină. La un calcul simplu, realizăm că un an lumină nu este altceva decât 9,6 mii de miliarde de kilometri.
Credințele jainiste postulează că Universul (loka) nu a fost niciodată creat și nici nu va înceta vreodată să existe; el este independent, sieși suficient și aprioric și nu cunoaște o forță (divină) superioară lui care să îl guverneze și să-i modifice legile.
Potrivit jainismului, întregul Univers este presărat cu viață, dar care nu este uniform dispusă. Există anumite galaxii unde viața abundă. în timp ce în altele este mai puțină. Învățurile antice mai spun că pe orice planetă care nu este nici prea caldă, dar nici prea rece, se întâlnesc forme primitive de viață, însă doar anumite planete speciale pot susține viața ființelor cu mișcări voluntare.
Jainismul ne mai spune că există un anumit ținut cunoscut sub numele de Kalpas, în care există nave zburătoare de dimensiunile unui oraș. Aceste reședințe spațiale au fost construite de o așa manieră încât să poată zbura în orice direcție cu viteze impresionante.
Interesant este faptul că de fiecare dată când începe o nouă epocă răsună un clopot în palatul principal de pe tărâmul ceresc. În clipa următoare, în celelalte palate adiacente, în număr de 3.199.999, încep să bată clopotele mai mici. Apoi toți zeii se adună la un loc și în semn de recunoștință ne vizitează sistemul solar într-un palat ceresc și o nouă eră se abate asupra Pământului.
Sursa:http://www.efemeride.ro/scrierile-fantastice-din-jainism-despre-cum-functioneaza-viata-in-univers
Această cultură religioasă prezintă numeroase evenimente antice care s-au petrecut chiar la începuturile istoriei planetei noastre. Epoca actuală este una ca oricare alta, așa cum numeroase au mai fost și întrecut. Această idee pare să se regăsească și în cultura mayașă, doar că numărul de ani diferă. În prima epocă, adică acum 8.400.000 de ani, au coborât din cer așa-numiții Tirthamkaeas, care au adus pe Terra diverse învățături despre viața cosmică. Nu degeaba jainiștii susțin în scrierile lor că Universul poate fi măsurat și că nu este chiar atât de mare precum pare. Unitatea sa de măsură este rajju, pe care zeii o pot străbate în doar șase luni, atunci când se deplasează cu 2.057.152 yojanas în fiecare samay (într-o clipire de ochi).
Dacă stăm bine să ne gândim avem și noi o unealtă pentru a măsura distanțele extrem de lungi, anul lumină. La un calcul simplu, realizăm că un an lumină nu este altceva decât 9,6 mii de miliarde de kilometri.
Credințele jainiste postulează că Universul (loka) nu a fost niciodată creat și nici nu va înceta vreodată să existe; el este independent, sieși suficient și aprioric și nu cunoaște o forță (divină) superioară lui care să îl guverneze și să-i modifice legile.
Potrivit jainismului, întregul Univers este presărat cu viață, dar care nu este uniform dispusă. Există anumite galaxii unde viața abundă. în timp ce în altele este mai puțină. Învățurile antice mai spun că pe orice planetă care nu este nici prea caldă, dar nici prea rece, se întâlnesc forme primitive de viață, însă doar anumite planete speciale pot susține viața ființelor cu mișcări voluntare.
Jainismul ne mai spune că există un anumit ținut cunoscut sub numele de Kalpas, în care există nave zburătoare de dimensiunile unui oraș. Aceste reședințe spațiale au fost construite de o așa manieră încât să poată zbura în orice direcție cu viteze impresionante.
Interesant este faptul că de fiecare dată când începe o nouă epocă răsună un clopot în palatul principal de pe tărâmul ceresc. În clipa următoare, în celelalte palate adiacente, în număr de 3.199.999, încep să bată clopotele mai mici. Apoi toți zeii se adună la un loc și în semn de recunoștință ne vizitează sistemul solar într-un palat ceresc și o nouă eră se abate asupra Pământului.
Sursa:http://www.efemeride.ro/scrierile-fantastice-din-jainism-despre-cum-functioneaza-viata-in-univers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu