Opera platonica
Problema autenticitatii operei lui Platon
Opera filozofico-literara transmisa posteritatii sub numele lui Platon cuprinde : Apararea lui Socrate, 34 de dialoguri, o colectie de scrisori si cateva incercari poetice. Opera aceasta a trezit in decursul timpului o "problema platonica". Iata in ce consta aceasta problema : este vorba de a se sti cu certitudine : care sunt scrierile autentice ? care este data de alcatuire a fiecarei scrieri ? care este ordinea lor cronologica de alcatuire ?
Chestiunea autenticitatii operelor platonice a preocupat si pe criticii antici, mai ales aceia din scoala gramaticilor alexandrini. Asa de ex. gramatistul alexandrin Aristofan din Bizant (cca 200 i.Hr.) a clasificat scrierile platonice pe care el le crede autentice in trilogii. La fel si neo-pitagoreianul Thrasyllos (contemporan cu Tiberius) le-a clasificat in noua tetralogii. Autenticitatea citorva dintre scrierile platonice a fost pusa la indoiala de acestia. Dar aceasta chestiune a devenit obiectul unor vii si nesfirsite discutii mai ales in timpurile moderne, mai cu deosebire in cadrul scolii critice germane a secolului al XIX-lea. In discutiile in legatura cu aceasta problema se tinea cont pe de o parte de argumentul traditiei antice, ca dovada externa, pe de alta critica interna, care, fara sa tina cont de dovada externa, cauta sa verifice fiecare scriere platonica dupa criteriile expuse mai sus, si anume : 1) marturisirile despre autenticitatea acestora ale scriitorilor antici, in frunte cu Aristotel , 2) verificarea continutului fiecarei scrieri, prin comparatie cu cele autentice in mod sigur ; 3) verificarea in acelasi fel, pe temeiul compozitiei artistice ; 4) verificarea pe baze lexicologice.
Care sint dovezile de autenticitate externe ? Mai intii sa raspundem la o intrebare premergatoare : cum ni s-a transmis opera platonica ?
Academia avea si o biblioteca, in care Platon si-a lasat manuscrisele operelor sale. Dupa moartea acestuia, sefia Academiei si a Bibliotecii a preluat-o Speusip, nepotul lui Platon, apoi, rind pe rind, Xenocrate, Palemon, Crates si Crantor in timpul vechii Academii.
Dupa acestia urmeaza scolarii Academiei de mijloc si, in sfirsit, aceia ai noii Academii, dintre care cei mai insemnati au fost Arcesilaos si Carneades. Acestia au pastrat, asemenea unui depozit sacru, opera marelui intemeietor al Academiei, asa ca atunci cind acesta si-a stramutat sediul in Ptolemaion, au fost stramutate acolo si toate originalele operelor lui Platon, pe care, mai tirziu, in timpul imparatului Tiberiu, le-a consultat gramaticul Thrasyllos, cel care le-a grupat in tetralogii.
Alte manuscrise s-au pastrat tot in biblioteca din Alexandria, pe care a infiintat-o regele Egiptului si Ptolomaios Soter, cu concursul mai multor invatati, printre care a fost si platonicianul Heraclid Ponticos. Despre acesta se stie ca el insusi a fost auditor al lui Platon si Aristotel. Tinind seama de acest amanunt si de faptul ca a fost si o dorinta a regelui catre Demetrios Phalereus, organizatorul bibliotecii, ca sa-i procure copii de pe toate operele filozofilor din Atena nu este cu putinta sa admitem ca nu s-au adus si operele celui mai vestit dintre filozofi.
Cit despre autenticitatea lor mai putem afirma ca nu se poate inchipui, ca abia dupa o generatie - deci la anul 300 i.Hr. - cind mai supravietuiau contemporani ai filozofului, si tinind cont de spiritul critic al gramaticilor alexandrini, sa se fi introdus, sub numele lui Platon, scrieri straine.
In secolul al III-lea Callimach din Efes, chemat la biblioteca din Alexandria, alcatuieste cele dintii cataloage (pinakes) ale "operelor si scriitorilor straluciti in felurite raporturi stiintifice". A fost o vasta bibliografie in 120 de carti cu note biografice, critice si istorice asupra manuscriselor continute in biblioteca, in numar de peste o jumatate de milion.
Trecem peste criteriile dupa care Aristofan din Bizant si invatatul Thrasyllos au grupat dialogurile platonice si subliniem numai faptul ca datorita acestora se stie ca 15 scrieri platonice sint autentice. Dar in urma cercetarilor critice antichitatea a ajuns la concluzia ca numai 36 de scrieri, ce poarta numele lui Platon, ar fi autentice.
Critica moderna nu s-a multumit cu argumentele aduse de traditia antica, ci aplicind critica filologica, a ajuns la alte rezultate. in special scoala germana din secolul al XIX-lea, incepind cu Tennemann si mai ales Schleiermacher, a pus la indoiala autenticitatea unora dintre scrierile platonice transmise de antichitate. In urma discutiilor si a cercetarilor judicioase, cu ajutorul metodei interne, intreprinse de Schleiermacher, K. F. Hermann, Munk, Grote, Uberwegs si Zeller, s-a ajuns la concluzia ca 20 de scrieri platonice sint sigur autentice. Acestea au fost apoi impartite, din punct de vedere cronologic, in trei grupe.
Acela care a pus pentru prima data problema ordinei in care au fost scrise dialogurile platonice a fost Schleiermacher. Clasificarea pe care a facut-o acesta tine cont de cele trei epoci de activitate ale filozofului: Dialoguri, scrise pina la moartea lui Socrate (399 i.Hr.), numite scrieri elementare ; de la 399 pina la intemeierea Academiei (387 i.Hr.), numite scrie- preparatorii; de la 387 i.Hr. pina la moartea sa, numite scrieri constructive.
Schleiermacher pleaca de la consideratia ca Platon si-ar fi conceput scrierile dupa un plan unitar si le-ar fi dezvoltat intr-o maniera progresiva. Aceasta idee ,a fost insa combatuta de alti critici ca K. Fr. Hermann , Uberwegs, Ed. Munk, TeichrnMler si Wilamowitz.
Pe temeiul cercetarilor cu privire la continutul, la stilul si la limba scrierilor platonice, pe care le-au facut criticii englezi si germani mai ales, in ultimele decenii, s-a ajuns la impartirea urmatoare a dialogurilor platonice :
I. Dialogurile socratice sau din tinerete (confruntarea cu sofistii)
1. Apararea (Apologia) lui Socrate.
2. Criton (Credinta lui Socrate fata de legi).
3. Euthyphron (Despre pietate).
4. Lysis (Despre iubire si prietenie).
5. Lahes (Despre vitejie).
6. Charmides (Despre intelepciune).
II. Dialogurile critice principale, scrise in epoca maturitatii, in care este cuprinsa conceptia despre lume, om si viata
1. Protagoras (Despre invatarea virtutii).
2. Gorgias (Impotriva falsei retorici).
3. Euthydemos (Persiflarea sofismelor sofistilor).
4. Cratylos (impotriva falsei intrebuintari a iubirii de catre sofisti).
5. Menon (Iarasi despre virtute si proiectul teoriei "reamintirii").
6. Theaitetos (Critica conceptiilor epistemologice).
7. Hippias maior (Dupa unii critici neautentic, important pentru pregatirea pentru "Symposion").
8. Phaidros (Conceptia despre idei).
9. Sophites (Despre raportul dintre idei).
10. Symposion (Teoria despre "Eros" sau despre metoda dupa care pot fi intuite ideile, prototipurile eterne ale lucrurilor).
11. Parmenide (Despre raportul Ideilor cu lumea senzoriala).
12. Phaidon (Despre moartea lui Socrate si despre nemurirea sufletului).
13. Philebos (Despre cel mai inalt bun).
14. Politeia (Despre Statul cel mai bun. Cea mai matura opera platonica. Ideea de bine este soarele divin, ce da viata intregii realitati).
III. Dialogurile scrise la batrinete
1. Timaios (Filozofia platonica a naturii).
2. Nomoi ("Legile", despre state).
3. Critias (Filozofia istoriei).
N.B
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-sistematica/opera-platonica-71762.html.
Problema autenticitatii operei lui Platon
Opera filozofico-literara transmisa posteritatii sub numele lui Platon cuprinde : Apararea lui Socrate, 34 de dialoguri, o colectie de scrisori si cateva incercari poetice. Opera aceasta a trezit in decursul timpului o "problema platonica". Iata in ce consta aceasta problema : este vorba de a se sti cu certitudine : care sunt scrierile autentice ? care este data de alcatuire a fiecarei scrieri ? care este ordinea lor cronologica de alcatuire ?
Chestiunea autenticitatii operelor platonice a preocupat si pe criticii antici, mai ales aceia din scoala gramaticilor alexandrini. Asa de ex. gramatistul alexandrin Aristofan din Bizant (cca 200 i.Hr.) a clasificat scrierile platonice pe care el le crede autentice in trilogii. La fel si neo-pitagoreianul Thrasyllos (contemporan cu Tiberius) le-a clasificat in noua tetralogii. Autenticitatea citorva dintre scrierile platonice a fost pusa la indoiala de acestia. Dar aceasta chestiune a devenit obiectul unor vii si nesfirsite discutii mai ales in timpurile moderne, mai cu deosebire in cadrul scolii critice germane a secolului al XIX-lea. In discutiile in legatura cu aceasta problema se tinea cont pe de o parte de argumentul traditiei antice, ca dovada externa, pe de alta critica interna, care, fara sa tina cont de dovada externa, cauta sa verifice fiecare scriere platonica dupa criteriile expuse mai sus, si anume : 1) marturisirile despre autenticitatea acestora ale scriitorilor antici, in frunte cu Aristotel , 2) verificarea continutului fiecarei scrieri, prin comparatie cu cele autentice in mod sigur ; 3) verificarea in acelasi fel, pe temeiul compozitiei artistice ; 4) verificarea pe baze lexicologice.
Care sint dovezile de autenticitate externe ? Mai intii sa raspundem la o intrebare premergatoare : cum ni s-a transmis opera platonica ?
Academia avea si o biblioteca, in care Platon si-a lasat manuscrisele operelor sale. Dupa moartea acestuia, sefia Academiei si a Bibliotecii a preluat-o Speusip, nepotul lui Platon, apoi, rind pe rind, Xenocrate, Palemon, Crates si Crantor in timpul vechii Academii.
Dupa acestia urmeaza scolarii Academiei de mijloc si, in sfirsit, aceia ai noii Academii, dintre care cei mai insemnati au fost Arcesilaos si Carneades. Acestia au pastrat, asemenea unui depozit sacru, opera marelui intemeietor al Academiei, asa ca atunci cind acesta si-a stramutat sediul in Ptolemaion, au fost stramutate acolo si toate originalele operelor lui Platon, pe care, mai tirziu, in timpul imparatului Tiberiu, le-a consultat gramaticul Thrasyllos, cel care le-a grupat in tetralogii.
Alte manuscrise s-au pastrat tot in biblioteca din Alexandria, pe care a infiintat-o regele Egiptului si Ptolomaios Soter, cu concursul mai multor invatati, printre care a fost si platonicianul Heraclid Ponticos. Despre acesta se stie ca el insusi a fost auditor al lui Platon si Aristotel. Tinind seama de acest amanunt si de faptul ca a fost si o dorinta a regelui catre Demetrios Phalereus, organizatorul bibliotecii, ca sa-i procure copii de pe toate operele filozofilor din Atena nu este cu putinta sa admitem ca nu s-au adus si operele celui mai vestit dintre filozofi.
Cit despre autenticitatea lor mai putem afirma ca nu se poate inchipui, ca abia dupa o generatie - deci la anul 300 i.Hr. - cind mai supravietuiau contemporani ai filozofului, si tinind cont de spiritul critic al gramaticilor alexandrini, sa se fi introdus, sub numele lui Platon, scrieri straine.
In secolul al III-lea Callimach din Efes, chemat la biblioteca din Alexandria, alcatuieste cele dintii cataloage (pinakes) ale "operelor si scriitorilor straluciti in felurite raporturi stiintifice". A fost o vasta bibliografie in 120 de carti cu note biografice, critice si istorice asupra manuscriselor continute in biblioteca, in numar de peste o jumatate de milion.
Trecem peste criteriile dupa care Aristofan din Bizant si invatatul Thrasyllos au grupat dialogurile platonice si subliniem numai faptul ca datorita acestora se stie ca 15 scrieri platonice sint autentice. Dar in urma cercetarilor critice antichitatea a ajuns la concluzia ca numai 36 de scrieri, ce poarta numele lui Platon, ar fi autentice.
Critica moderna nu s-a multumit cu argumentele aduse de traditia antica, ci aplicind critica filologica, a ajuns la alte rezultate. in special scoala germana din secolul al XIX-lea, incepind cu Tennemann si mai ales Schleiermacher, a pus la indoiala autenticitatea unora dintre scrierile platonice transmise de antichitate. In urma discutiilor si a cercetarilor judicioase, cu ajutorul metodei interne, intreprinse de Schleiermacher, K. F. Hermann, Munk, Grote, Uberwegs si Zeller, s-a ajuns la concluzia ca 20 de scrieri platonice sint sigur autentice. Acestea au fost apoi impartite, din punct de vedere cronologic, in trei grupe.
Acela care a pus pentru prima data problema ordinei in care au fost scrise dialogurile platonice a fost Schleiermacher. Clasificarea pe care a facut-o acesta tine cont de cele trei epoci de activitate ale filozofului: Dialoguri, scrise pina la moartea lui Socrate (399 i.Hr.), numite scrieri elementare ; de la 399 pina la intemeierea Academiei (387 i.Hr.), numite scrie- preparatorii; de la 387 i.Hr. pina la moartea sa, numite scrieri constructive.
Schleiermacher pleaca de la consideratia ca Platon si-ar fi conceput scrierile dupa un plan unitar si le-ar fi dezvoltat intr-o maniera progresiva. Aceasta idee ,a fost insa combatuta de alti critici ca K. Fr. Hermann , Uberwegs, Ed. Munk, TeichrnMler si Wilamowitz.
Pe temeiul cercetarilor cu privire la continutul, la stilul si la limba scrierilor platonice, pe care le-au facut criticii englezi si germani mai ales, in ultimele decenii, s-a ajuns la impartirea urmatoare a dialogurilor platonice :
I. Dialogurile socratice sau din tinerete (confruntarea cu sofistii)
1. Apararea (Apologia) lui Socrate.
2. Criton (Credinta lui Socrate fata de legi).
3. Euthyphron (Despre pietate).
4. Lysis (Despre iubire si prietenie).
5. Lahes (Despre vitejie).
6. Charmides (Despre intelepciune).
II. Dialogurile critice principale, scrise in epoca maturitatii, in care este cuprinsa conceptia despre lume, om si viata
1. Protagoras (Despre invatarea virtutii).
2. Gorgias (Impotriva falsei retorici).
3. Euthydemos (Persiflarea sofismelor sofistilor).
4. Cratylos (impotriva falsei intrebuintari a iubirii de catre sofisti).
5. Menon (Iarasi despre virtute si proiectul teoriei "reamintirii").
6. Theaitetos (Critica conceptiilor epistemologice).
7. Hippias maior (Dupa unii critici neautentic, important pentru pregatirea pentru "Symposion").
8. Phaidros (Conceptia despre idei).
9. Sophites (Despre raportul dintre idei).
10. Symposion (Teoria despre "Eros" sau despre metoda dupa care pot fi intuite ideile, prototipurile eterne ale lucrurilor).
11. Parmenide (Despre raportul Ideilor cu lumea senzoriala).
12. Phaidon (Despre moartea lui Socrate si despre nemurirea sufletului).
13. Philebos (Despre cel mai inalt bun).
14. Politeia (Despre Statul cel mai bun. Cea mai matura opera platonica. Ideea de bine este soarele divin, ce da viata intregii realitati).
III. Dialogurile scrise la batrinete
1. Timaios (Filozofia platonica a naturii).
2. Nomoi ("Legile", despre state).
3. Critias (Filozofia istoriei).
N.B
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-sistematica/opera-platonica-71762.html.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu