In gradina Ghetsmani
de Vasile Voiculescu
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Cãzut pe brânci în iarbã, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna.
O mâna nenduratã, tinând grozava cupã,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gurã...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa...
Dar nu voia s-atingã infama bãuturã.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea cã e dulceatã...
Dar fãlcile-nclestându-si, cu ultima putere
Bãtându-se cu moartea, uitase de viatã!
Deasupra fãrã tihnã, se frãmântau mãslinii,
Pãreau cã vor sã fugã din loc, sã nu-l mai vadã...
Treceau bãtãi de aripi prin vraistea grãdinii
Si uliii de searã dau roate dupa pradã.
Stiu, fara ca sa pricep
Stiu, fãrã sã pricep, Treimea
Si pe Ea viata îmi asez,
Cum îmi cred, cu toata adâmcimea,
Inima. pe care nu mi-o vaz:
Tainica, neistovita ei lucrare
Intr-o rana mi s-a-mpartasit:
Rodnicul de viata fãrã incetare
Sânge, în trei fete, dar nedespartit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu