Inima de mama

Inima de mama

Un baiat care traia alaturi de mama si tatal sau intr-o casuta de la marginea padurii, neavand copii prin preajma cu care sa se joace, invatase aproape totul despre animale, fiindca acestea i-au fost prietenii de joaca inca de cand era micut. Animalele veneau de multe ori chiar pana in curtea casei, si baiatul le studia comportamentul si miscarile, astfel ca stia care este animal rau si care este bun; care este curajos si care este fricos...si tot asa.
 Animalul sau preferat era lupul, fiindca asa ar fi vrut sa fie si el, ca un lup, adica neinfricat, puternic, impunator, stapan peste toate...Nu-i placeau in schimb caprioarele, fiindca de multe ori a incercat sa se apropie de ele ca sa le mangaie botul jilav sau sa le atinga pielea catifelata, dar acestea mereu fugeau speriate afundandu-se in padure.
 Si se jucase baiatul nostru cu o multime de animale si pasari, dar niciodata cu o caprioara si de aceea avea un fel de ciuda pe aceste animale.
 Intr-o zi, mergand ca de obicei sa se joace, auzi ceva ca un scancet de copil. Se apropie de locul acela de unde venea sunetul si descoperi ca in gard se prinsese o vietate. Era un pui de caprioara care se prinsese cu picioarele de dindarat in gardul de sarma si nu putea nicicum sa scape din acea stransoare. Copilul ajuta puiul de caprioara sa scape din acea adevarata capcana, dar nu-i dadu drumul in padure. Ce gandi: "Niciodata nu m-am jucat cu o caprioara sau cu un pui de caprioara. Pe acest pui il voi pastra aici, pe langa casa si ma voi juca cu el pana invata sa nu mai fie sperios. Trebuie si el sa invete sa fie curajos, asa ca celelalte animale, ca lupul de pilda...”
 Zicand acestea lua puiul in brate si-l duse intr-un sopron. Dupa aceea inchise usa si inchise si lacatul sopronului. Merse apoi la joaca lui spunandu-si ca se va juca cu puiul de caprioara a doua zi, fiindca acum era ranit si nu voia sa-i faca si mai mult rau.
 Trecu ziua si se trezi baiatul nostru vesel si cu chef de joaca si o zbughi pe usa afara, dorind sa vada ce s-a intamplat peste noapte cu puiul de caprioara. Lua cu el si un snop de paie, fiindca uitase sa-i dea sa manance. Ajungand destul de aproape de sopron vazu dincolo de gard o caprioara. El se apropie de gard sa o sperie, dar aceasta mai vartos inainta si baiatul se mira tare.
 Vazu apoi cum caprioara se opinti pe picioarele din spate, facu cativa pasi inapoi, tasni apoi ca un arc si dintr-o miscare sari peste gard. Din trei salturi ajunse la usa sopronului; aici se intoarse; lovi cu putere usa o singura data, incat lacatul sari cat colo; dadu cu botul usa la o parte; isi lua apoi puiul pe grumaz...si din trei salturi fu iar in afara curtii, disparand cu tot cu pui in padure..
Uluit de cat de repede s-au intamplat toate astea baiatul se duse mai aproape de sopron ca sa se convinga ca nu i s-a parut si ca intr-adevar puiul de caprioara nu mai era acolo. Ramase un pic pe ganduri, se aseza pe o piatra si isi spuse: "De acum nu am sa mai spun despre caprioare ca sunt cele mai fricoase animale! Am vazut cu ochii mei cum caprioara nu a fugit de mine, ba chiar a avut curajul sa sara gardul, sa intre in curte. Curajul asta nici lupii nu-l au, ca ei vin noaptea pe furis!..... De acum nu am sa mai spun despre lupi ca sunt stapanii si neinfricatii acestei paduri, fiindca am vazut cat poate face curajul pe care ti-l da inima de mama.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/inima-mama-123268.html