Imparatul David

Imparatul David
de Parintele Ilarion Argatu

  Viteaz cu putere de sus
  Ai fost, imparate Davide,
  Bland si drept si omului supus.
Te pizmuiau doar veninoase omide.

  Gradinita ta neclintita
  Adusu-ti-a tronul pe veci,
  Precum lui Samuel soptit-a
Cel ce este-n veci de veci.

  Cantarea ta vestita s-a dus
  Cu harfa si cu Psaltirea
  Pana la margini, vestind pe Iisus,
Prin El vestind Mantuirea.

  In veacuri si fara de numar,
  Cu psalmi in cantec s-au alinat
  Oamenii toti, batran sau tanar.
Ierarhi si dascali i-au cantat.

  Lumini si nadejde aprinde
  Psaltirea-n orbire si-ntunecare,
  E hrana care spre cer intinde
Pe toti laolalta si pe fiecare.

  Slavita-i in cer si pe pamant,
  Slavita e a ta cantare
  Cu ea sa ajungem la Cel sfant,
Ca ea e la cer inaltare.

  Cantarea ta este o scara
  Asemeni ciocarliei de e omul,
  Ea tot va sui fara hotare
  De-a faptele omului in rodire ca
pomul.