Iosif Logodnicul
de Parintele Ilarion Argatu
Cine ar putea sa spuna
Om asa de drept si sfant,
Cu asa o viata buna
Ca Iosif, dulce cuvant ?
Caci curata o luase,
Hotarat sa o pazeasca,
Cum sinedriului i-o dase
Pe Fecioara cea Domneasca.
Cate griji nu isi luase,
Cate temeri n-I gasise,
Cand copil la ea aflase,
Far’sa stie cum venise.
De pacat sa o vadeasca
Dupa lege s-o omoare,
Nu putea sa ingereasca,
Mila-n el punea hotare.
Ca s-o tina cu pacatul
Nu putea sa vietuiasca,
Dar ca sa nu afle satul
Se gandi s-o paraseasca.
Insa cerul, o solie,
Chiar prin ingeri ii trimise
Ca-ntru deplina feciorie
Prunc in ea se zamislise.
Si asa primi sa fie
Si logodnic, dar si tata
Celui ce avea sa vie
Sa mantuiasca lumea toata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu