Taina Sfintei Spovedanii

  Taina Sfintei Spovedanii
de Sfantul Ioan Iacob

  Taina Sfintei Spovedanii
  O cunoastem din predanii,
  Cat de mare rol anume
  Are, pentru-ntreaga lume
  Pentru ea, Mantuitorul
  A vorbit la-ntreg poporul,
  Ca nu este mantuire
  Fara de marturisire.
  Pentru ca Hristos ne-nvata,
  Sfintii Apostoli dau povata
  Sa ne spovedim mereu
  Slugilor lui Dumnezeu.
  Pentru taina pocaintei
  Au grait, de-asemeni sfintii
  Ei canoane au fixat
  Sa ne spovedim curat.
  Si Biserica ne cheama,
  Si ne-nvata ca o mama,
  Si cu multa umilinta
  Sa venim la pocainta.
  Pocainta-i taina mare
  Data pentru fiecare
  Pentru drept si pacatos
  Care crede in Hristos.
  Pentru tanar si batran
  Pentru sluga si stapan
  Pentru cel de la amvon
  Pentru cel ce sta pe tron.
  Pentru turma si pastori,
  Pentru cei din inchisori,
  Pentru cel ce zace-n pat,
  Pentru tot cel botezat.
  Si precum ne-nvata Crezul
  Spovedania-i botezul
  Care spala, care curma
  Tot pacatul, fara urma.
  De voiti mai mult sa stiti
  In Scriptura sa cititi;
  Veti gasi exemple multe
  De-ar fi cine sa le-asculte.
  Oare frate, n-ai vazut
  Pe David cand a cazut,
  Cum s-a spovedit curat
  Lui Nathan ce l-a mustrat?
  Chiar si Petru, ravnitorul,
  Si-a tradat Mantuitorul,
  Ba si-n public s-a jurat:
  "Nu-l cunosc, cu-adevarat!"
  Iar cand Domnul l-a privit
  Petru, jalnic s-a cait
  Si a plans in toata viata
  Umezindu-si zilnic fata.
  Apoi, Pavel, tot la fel
  Nu a plans destul si el?
  Cand pe multi crestini lega
  si la Templu-i aducea?
  Si cati sfinti si cuviosi
  N-au iesti din pacatosi?
  Care-au plans si-au suspinat
  Pentru orisice pacat.
  Tot mereu parintii nostri
  Si parintii dragi ai vostri,
  Post de post se spovedeau
  Si mereu se-mpartaseau.
  Ei nu amanau cu anii
  Taina Sfintei Spovedanii,
  Ci faceau cu pregatire
  Sfanta lor marturisire.
  Si n-aveau atunci ca noi
  Viata buna, ci nevoi,
  N-aveau carti de rugaciune,
  Nici biserici mari si bune.
  N-aveau preoti multi in sate,
  Dar vezi, nici asa pacate,
  Nu cantau ca noi frumos,
  Ci traiau dupa Hristos.
  Nu spuneau din gura multe
  Ci doreau mai mult s-asculte,
  Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.