O,om!

 O, om!
de Sf. Ioan Iacob Hozevitul

  O, om ce mari raspunderi ai
  De tot ce faci pe lume,
  De tot ce spui in scris sau grai,
  De pilda ce la altii dai,
  Caci ea mereu, spre iad, sau rai,
  Pe multi o sa-i indrume.
  Ce grija trebuie sa pui
  In viata ta, in toata,
  Caci gandul care-l scrii sau spui,
  S-a dus, in veci nu-l mai aduni
  Si vei culege roada lui,
  Ori viu, ori mort, odata.
  Ai spus o vorba, vorba ta,
  Mergand din gura-n gura,
  Va n-veseli sau va-ntista
  Va curati sau va -ntina,
  Rodind samanta pusa-n ea
  De dragoste sau ura.
  Scrii un cuvant: cuvantul scris,
  Ramane-n urma drum deschis
  Spre ocara sau slava.
  Ai spus un cantec,
  Versul tau, ramane dupa tine,
  Indemn spre bine, sau spre rau,
  Spre curatie , sau desfrau,
  Lasand in inimi rodul sau,
  De har sau de rusine.
  Arati o cale, Calea ta
  In urma ta nu piere,
  E calea buna, sau e rea
  Va prabusi, sau va-ntina,
  Vor merge suflete pe ea,
  La pace, sau durere.
  Traiesti o viata, viata ta
  E una, numai una
  Oricum ar fi, tu nu uita,
  Cum ti-o traiesti, vei castiga
  Ori fericire pe vecie,
  Ori chin pe totdeauna.
  O, om ce mari raspunderi ai!
  Tu vei pleca din lume,
  Dar ce ai spus prin scris, sau grai,
  Sau lasi, prin pilda care-o dai,
  Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,
  Mereu o sa-i indrume.
  Daci nu uita : Fii credincios!
  Cu grija si cu teama
  Sa lasi in inimi luminos
  Un semn, un gand, un drum frumos,
  Caci pentru toate, 'nendoios,
Odata, vei da seama.

Amin