Am auzit cantecul pasarii unice
de Sandu Tudor
(ultima poezie a lui Sandu Tudor)
Dimineata, la ceasul rugaciunii,
când pe ramuri sta înca proaspata roua,
am auzit lânga mine cântecul pasarii unice.
Iata! se înalta asa de minunat, asa de limpede,
si rasuna în atâta ecou încât pare ca lumea,
marea si larga Lume, toata îl asculta,
firea toata îl aude si îi raspunde,
îl aude si-l însoteste pâna sus de tot,
la Dumnezeu.
Privesc, pe mladita unei ramuri,
într-o picatura limpede de roua
si ascult cântecul de lumina al pasarii.
În linistea lunga a clipei acesteia atât de înalte,
fara voie îmi închipui bucuria cereasca;
fara de voie o descopar acum,
în pacea starii de rugaciune la care ma aflu
si care ma stapâneste deplin.
O descopar nu ca o oprire si înecare în simtire,
nu ca o pierdere a uitarii de sine în extaz,
ci ca o ascutime de înteles trait, limpede si curat,
ca o necurmata si nemarginita suire, tot mai
apropiata,
tot mai crescuta – la inima cea tainica si sfânta
a Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu