Doamne

Doamne
de Adriana Tomoni

Doamne, zidește-mi biserici în suflet,
Troițe să-nsemne drum drept,
Nu vreau în viața mea urlet,
Trezește-mi gându-nțelept.

Din fiece cuvânt fă-mi rugăciune,
O cărămidă-n fiecare zi,
Până când viața îmi apune,
Glasul Tău Doamne, mereu voi auzi.

Apă de viață-nvietoare,
Din căușe de palme cerești,
De pace nesfârșită-aducătoare,
Prin îngeri, trimite-mi la ferești.

Luminează-mi noaptea vieții,
Prin oameni, prin soare, prin mir,
Ridică-mi din drum scaieții,
Împărtășindu-mă din curatu-Ți potir.

Se zbuciumă în suflet valuri,
Lupta vrem s-o câștigăm,
Așteptăm adesea daruri,
Credem că le merităm.

Fruntea-mi plec și rugă-nalț la ceruri,
Smerite gânduri le trăiesc,
Fără Tine, m-ar ucide geruri,
Eu, făptura Ta, din lutul pământesc.

Încălzește-mi Doamne viața,
Prin clipe celeste, de vis,
Roua ne spele dimineața,
Nu ne lăsa Doamne-n abis.

Îngeri să ne ocrotească,
Îmbrățișări de lumină venind,
Frumosul în noi să zidească,
Trepți de suflet urcând.