Patimile lui Iisus

Patimile lui Iisus
de Maria Filipoiu

De Paștele iudeilor,
în vechiul Erusalim,
Împăratul evreilor
a permis păcat meschin.

A uneltit împotriva
lui Iisus din Nazaret.
La sărbătoare festivă
a fost prins și judecat.

Apostolii s-au îngrozit
de teama răzbunării.
Și rând pe rând l-au părăsit,
pe Domnul creștinării.

Cum Iisus a proorocit
la Cina Cea de Taină,
de la un apostol iubit,
sărut i-a fost prigoană.

Petru, mai mare-n apostoli,
de Iisus s-a lepădat.
Când cocoșul, până în zori,
și-a treia oară a cântat.

Apoi apostolul Iuda,
de frați creștini detașat,
prin fățărnicie crudă,
pentru arginți l-a trădat.

În zi de Miercurea Mare,
de șarpe-n suflet mușcat,
trădare a pus la cale,
Domnului, nou Împărat.

Mare discipol devotat,
mai credincios dintre toți,
cu sărut l-a întâmpinat,
pe Iisus predând la gărzi.

Până joi, de dimineață,
,,Mielul" a fost gata prins.
De-a fi lichidat din viață,
cum sfârșit'' i-a fost prezis.

Samsarii din acea vreme,
fără să chibzuiască,
și-au dus sufletu-n blesteme,
zicând, să-l răstignească.

Dintr-un lemn i-au făcut cruce
și de spate l-au legat.
Pe Golgota să și-o urce,
fără vină sau păcat.

Iar pe Dealul Căpățânii,
răstignit între tâlhari,
l-au batjocorit stăpânii
de trădători mercenari.

Chinuit în răstignire,
coroană de spini i-au pus.
Să-i mărească pătimire
Împăratului Iisus.

Cu piroane în picioare
și în mâini, așijderea,
se-ntuneca glob de soare.
Să nu-i vadă durerea.

Curgeau lacrimile Maicii
de-a Fiului durere,
udând rădăcina crucii
și cerând îndurare.

Mercenarii au hotărât,
când și-a dat duh de viață,
de pe cruce l-au coborât.
Cu mulți străjeri de față.

L-au pus într-o criptă de morți
și i-au pus pază bună.
Să nu deruteze pe toți,
rătăcirea din urmă.

Dar paznicii când au văzut
mormântul gol, au strigat,
cât puterile i-au ținut:
Vai, Hristos a înviat!
...........................................
Iuda, de ciudă c-a trădat,
arginții i-a aruncat,
sub creangă de copac uscat.
De care s-a spânzurat.

De Iuda și-a lui ispravă,
mai mulți înțelepți au spus,
că nu-i faptă mai mârșavă
ca trădarea lui Iisus.

Iuda, trădător a murit.
Dar trădarea a rămas
și Pământul a-mpânzit.
Să crească-n suflet trufaș.

Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"