Mama binecuvantata

Mama binecuvantata

de Maria Filipoiu

Mama-i binecuvântată,
cu menire exemplară.
E salcie înclinată
de a vieții, grea povară.

Lumii și vieții dă nou sens,
cu numele sfânt, de mamă.
Dar zâmbetul îi este șters,
de lacrimi strânse-n năframă.

De sub lacrimă zâmbește,
că-n ochi cresc frunze de pelin,
cănd viața, ca un rug este.
Să nu se vadă al său chin.

Cade-n spini, dar se ridică,
pe drumul vieții, sinuos.
Prin valul sorții e stâncă
și-n zidul morții-i de folos.

Mamă de fiică sau fecior,
întreaga viață muncește,
lor să le fie mai ușor.
Până când se prăpădește.

Dar vieții lasă lumină,
când pleacă în veșnicie.
Și devine fum de smirnă,
în cărbune de tămâie.