de Maria Filipoiu
M-am născut dintr-o poruncă
dictată de Tată Sfânt,
menirea sorții să-mi ducă
har de suflet pe pământ.
Ram de viță-n suflet crește,
cu povara-mi lăcrimând.
Când naștere se vestește
dintr-un sacru legământ.
Iar credința crește-n ramuri,
din copac de neam creștin.
Să le cânte recviemuri,
îngeri la botez divin.
Eu le-am dat povețe bune,
să-i iubească pe părinți.
Și vor fi prin rugăciune,
de necazuri ocoliți.
Cu-a minții înțelepciune,
parte din suflet le-am dat.
Să plec din această lume,
dezrobită de păcat.
Inima în piept suspină,
când fii s-au înstrăinat.
Iar de bucurie-i plină
că, pe Domnul n-au uitat.
Dar cu sufletul împăcat
mă voi duce în mormânt
că, pe feciori i-am educat
și crescut cu Duhul Sfânt.
Februarie, 2014
M-am născut dintr-o poruncă
dictată de Tată Sfânt,
menirea sorții să-mi ducă
har de suflet pe pământ.
Ram de viță-n suflet crește,
cu povara-mi lăcrimând.
Când naștere se vestește
dintr-un sacru legământ.
Iar credința crește-n ramuri,
din copac de neam creștin.
Să le cânte recviemuri,
îngeri la botez divin.
Eu le-am dat povețe bune,
să-i iubească pe părinți.
Și vor fi prin rugăciune,
de necazuri ocoliți.
Cu-a minții înțelepciune,
parte din suflet le-am dat.
Să plec din această lume,
dezrobită de păcat.
Inima în piept suspină,
când fii s-au înstrăinat.
Iar de bucurie-i plină
că, pe Domnul n-au uitat.
Dar cu sufletul împăcat
mă voi duce în mormânt
că, pe feciori i-am educat
și crescut cu Duhul Sfânt.
Februarie, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu