Lacrimile Domnului
de Maria Filipoiu
Ne plânge și Dumnezeu de milă
că, am uitat Domnească Rugăciune.
Iar dorința ne este ostilă
că, n-avem cruce la închinăciune.
Purtați în infern de valul vieții,
ne închinăm și ducem osanale
celor din fruntea societății.
Că de credință, sufletele-s goale.
Ne îngropăm sufletul în păcat,
când vindem demnitatea pentru pâine.
Din pildele pe care ne-ai lăsat,
tot mai puține știm de azi pe mâine.
De ne-ar curge bani din buzunare,
săraci suntem când ne pierdem credință.
Uităm că viață e trecătoare
și-n păcat ne duce nesocotința.
Floare rară e umanitatea,
când ispitirea umbrește credință.
Din iad nu ne salvează nici moartea,
când chipul moare fără pocăință.
Sufletu-i prăbușit de păcat greu,
într-un iad mai rău ca cel de pe Pământ.
Lacrimi pe el își pune Dumnezeu,
că a neglijat credința-n Duhul Sfânt.
17.01/2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu