Crema de branza de vaci

Ingrediente: 100 grame branza de vaci,un galbenus,50 ml. lapte,vanilie,zahar

Mod de preparare: Branza se trece prin sita si se amesteca cu laptele fiert si racit in care s-a pus o bucata de baton de vanilie.Separat,galbenusul se freaca bine cu zaharul  si se amesteca apoi cu branza 
Compozitia se pune se pune intr-un comet si se fac portii pe farfuria pe care se va servi.

                                                            -*-

STIATI CA ...

Originare din Orientul Extrem,fructele goji sunt considerate de mai bine de 2000 de ani ,izvoare de sanatate .O legenda straveche spune ca,odata cativa calugari tibetani s-au oprit sa bea apa dintr-o fantana aflata sub un arbore goji si au fost uimiti de calitatile acestei ape .Mai tarziu si-au dat seama ca in fantana cadeau fructe goji ,ce transformasera simpla apa intr-un elexir al sanatatii.

                           *Ani va doreste Pofta Buna !

Sat Pietroasa-Valea Aleului-Poiana Aleului-Cascada Bohodei-Saua Bohodei-Poiana Boiului-Valea Serpilor-Valea Aleului * muntii Apuseni

Sat Pietroasa – Valea Aleului – Poiana Aleului – Cascada Bohodei – Şaua Bohodei – P-na Boiului – Vl. Şerpilor – Vl. Aleului;                                                                                                                   

 Lungime 17 km (din care 4 km în circuitul propriu-zis);                                                             

 Durată 6 - 6 1/2 h (din care 2 1/2 h în circuit)

Traseu pentru vizitarea Cascadei Bohodei. Deşi oferă privelişti deosebit de frumoase este un traseu dificil, foarte abrupt pe porţiunea de circuit efectiv, nerecomandat decât turiştilor bine pregătiţi fizic. Presupune parcurgerea a trei porţiuni de stâncării abrupte echipate cu lanţuri. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor este ca acest traseu să fie evitat pe vreme ploioasă, crescând mult pericolul de alunecare. Încălţămintea cu aderenţă mare este obligatorie. Indiferent de calea de acces aleasă (Vl. Aleului sau Stâna de Vale) traseul se parcurge numai în direcţia descrisă, interzis în sens invers. Interzis iarna.

Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96&Itemid=115

Locuri bantuite * Padurea Radovan

Pădurea Radovan – Pădurea Radovan, Lacul Fântânele, locul unde mulți tineri și-au pierdut viața murind înecați. De asemenea, pădurea este asociată în mod straniu cu multe accidente de mașină. Vinovatul? O tânără mireasă care și-a găsit sfârșitul aici în anii 40, spânzurându-se de o creangă. Frumoasă mireasă nu și-a găsit odihna iar noaptea, se spune că îi ademenește pe tinerii nesăbuiți, care se aventurează în pădure, până la malulul lacului Fântânele, unde îi îneacă.

Sursa:http://horror-romania.ro/top-10-locuri-bantuite-in-romania/

Locuri sinistre * Blestemul Spitalului Brancovenesc

Blestemul Spitalului Brâncovenesc

La 28 august 1835, Safta Brâncoveanu, fiica Marelui Ban Tudorache Balş şi soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, a semnat contractul de construire a unui spital lângă Biserica Brâncovenească din Capitală. La 14 octombrie 1838, Spitalul Brâncovenesc a fost deschis bolnavilor. Pentru a marca această ctitorie, Safta a comandat o construcţie în marmură, pe care a montat- o pe frontispiciul bisericii. Printre altele, semnul conţinea şi un blestem la adresa celui ce ar îndrăzni să se atingă de construcţie.
Ceauşescu a dărâmat spitalul şi biserica în 1984 cu blestemul. Inscripţia, care se află acum în curtea Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti, conţine la final un blestem care cere Divinităţii ca acela care se va atinge de ctitorie să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare. În 1989, Ceauşescu a fost împuşcat de cei de un neam cu el chiar de Crăciun.

Sursa:http://www.locuri-nevazute.info/2013/08/cele-mai-misterioase-locuri-din-romania.html

Cum pot scapa de rusine ca sa ma spovedesc?

Cum pot scapa de rusine ca sa ma spovedesc?

Sunt persoane care refuza sa mearga la spovedanie, invocand rusinea. Altele ajung, dar nu-si marturisesc toate pacatele, desi sunt constiente de ele, tot din cauza rusinii. In toate acestea se arata lucrarea diavolului, care ne ia rusinea atunci cand pacatuim, si o aduce in fata noastra atunci cand mergem la marturisire pentru a avea parte de o spovedanie incompleta.
Menirea noastra nu este aceea de a acoperi rusinea, ci de a o infrunta. Daca rusinea ne descopera ca fiinta noastra a fost ranita de patimi, datoria noastra este sa cautam vindecarea. A trai fara a lua masura atunci cand rusinea apare, poate duce si la deznadejde, la credinta ca nu mai exista salvare pentru caderea prezenta. Sau se poate intampla ca ea sa dispara dupa o vreme petrecuta in vecinatatea ei si asta din cauza iubirii pacatului si nu a faptului ca ne-am ridicat mai presus de patimi.
Ori de cate ori apare rusinea atunci cand dorim sa mergem la spovedanie sau cand ne spovedim trebuie sa avem in vedere ca viata crestina nu este alcatuita doar din victorii, ca exista si infrangeri, caderi in pacate. Trebuie sa intelegem ca nu intotdeauna reusim sa implinim sfaturile Mantuitorului si ale Sfintilor Parinti. A nu cadea este propriu ingerilor, spunea Sfantul Ignatie Briancianinov. Oamenilor le este propriu sa cada si sa se ridice; insa a cadea si a ramane in cadere este propriu numai diavolilor. Iata de ce suntem datori sa lepadam rusinea dinaintea spovedaniei.
Parintele Savatie Bastovoi spunea ca rusinea care apare la spovedanie e doar o lovitura pe care e si firesc ca orice lupta sa o presupuna. Dar inca nu este infrangere. Infrangerea este atunci cand noi incepem sa fugim nu doar de preot, ci chiar si de Hristos, cand ajungi sa crezi ca nu doar preotul nu te mai poate intelege, ci pana si Hristos, pana si El nu te mai poate ierta. Si pentru a scapa de ea, parintele Savatie marturiseste ca trebuie sa avem in vedere acest lucru: Cununa sta pe un loc mai inalt decat noi si inchipuie-ti ca nu avem nimic pe care sa calcam pentru a o ajunge: nici scaun, nici vreo piatra sau buturuga. Tot ce avem la indemana nu e decat pacatul nostru, pe care trebuie sa calcam, ca pe o scara, ca pe un loc inalt si sa ajungem pana la cununa.

Adrian Cocosila

"Spovedania este primul element al pocaintei. In parabola fiului risipitor vedem marea ei insemnatate cand citim: "Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau" (Luca 15,18). Prin cuvantul "sculandu-ma" arata indreptarea caderii, intreruperea hotararii celei vinovate si a savarsirii greselii pacatoase. Prin marturisirea "am gresit (am pacatuit)", cauta mai inainte de toate iertarea. Elementul urmator al pocaintei active este smerenia, care respinge irationalul in care imaginatia inselata se misca in chip egoist. "Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau". Ruperea voluntara a filiatiei este marturia necesara a constiintei greselii si intoarcerea faptuitoare a persoanei in locul ei firesc… Orice incalcare a legii si neascultare pricinuieste in om o dubla vinovatie. Si in trup, impreuna cu simturile, si in suflet si minte, de unde porneste tradarea. Prin spovedanie omul vindeca ambele forme de vinovatie, de vreme ce cel ce se spovedeste descrie cu smerenie lepadarea si tradarea ca fiind ale sale. Nici spovedania nu se face fara pocainta, nici pocainta fara spovedanie. Amandoua sunt mijloace absolute si nedespartite ale mantuirii… Cine poate sa descrie intinderea iubirii de oameni si a atotbunatatii lui Dumnezeu fata de om, din moment ce il primeste daca se intoarce cu pocainta, oricat de mare ar fi tradarea si faradelegea lui. Cine va descrie nenorocirea si intunecarea omului inselat, atunci cand calca in picioare si respinge acest dar, care il recheama pe apostat si pe tradator, in sanurile iubirii parintesti si il elibereaza de vesnica si groaznica osanda?
Cu adevarat, daca iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu ne-ar fi ingaduit pocainta, nu ne-ar putea oferi nimic, nici chiar insasi iconomia Mantuitorului nostru, de vreme ce transformabilitatea si pervertirea din viata noastra pacatoasa si atotvinovata o pot nimici. Nici un descendent din radacina adamica sa nu neglijeze sa puna in lucrare in viata sa marele dar al pocaintei, ca sa nu planga zadarnic in vesnicia viitoare. Plansul si lacrimile sunt uneltele principale si aducatoare de castig ale pocaintei autentice, iar cei ce se pocaiesc in chip drept sa nu se desparta de ele". (Gheronda Iosif Vatopedinul; Dialoguri la Athos, Editura Doxologia)

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cum-scapa-rusine-sa-spovedesc-155169.html

Sfantul Cuvios Pafnutie(Parvu Zugravu )

Cuviosul Pafnutie, vestit iconar cunoscut cu numele de Pârvu ,,Mutul”, s-a născut în Câmpulung-Muscel, la 12 octombrie 1657, ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702) și al credincioasei sale soții, al cărei nume nu s-a păstrat. La botez a primit numele nașului său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu, un creștin evlavios și ctitor de biserici. Crucea încercărilor s-a abătut asupra familiei preotului Ioan, când preoteasa acestuia a trecut la Domnul ca o muceniță, născând pe al șaselea copil.
Boala a secerat apoi pe cinci dintre ei, Pârvu fiind singurul rămas în viață. Prin urmare, preotul Ioan Pârvescu s-a călugărit la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel, luând cu sine și pe fiul său Pârvu, în vârstă de 11 ani. La școala acelei mănăstiri s-a deprins cu cititul și scrisul, dar și cu cele dintâi taine ale zugrăviei, adică ale picturii bisericești, alături de monahul Evghenie, care l-a luat lângă sine, pe schele, punându-i în mâini scoica pentru amestecat culorile şi găsindu-l înzestrat pentru iconografie.
La împlinirea vârstei de 18 ani, Pârvu și-a îndreptat paşii spre pământul binecuvântat al Moldovei, trimis să înveţe zugrăvia în Bucovina, cu un vestit meșter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă de iconografie numeroasele mănăstiri și biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare și exterioare. După 5 ani s-a întors din Moldova, devenind pentru scurt timp pictor de curte al boierilor Vlădeşti, urmașii nașului său.
Din această perioadă, datează şi cea dintâi pictură a sa la biserica Mănăstirii Aninoasa (jud. Argeș). Apoi, alături de monahul Evghenie, primul său dascăl, a pictat biserica Mănăstirii Negru Vodă (oraș Câmpulung-Muscel, jud. Argeș).
Fiind recomandat familiei domnești a Cantacuzinilor, a zugrăvit mai multe ctitorii ale acestora, dar și unele ale Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, și anume: mănăstirile Cotroceni (București), Mărgineni (azi penitenciar, com. I. L. Caragiale, jud. Dâmbovița), Sinaia (jud. Prahova), Colţea (București), Berca (jud. Buzău), Schitul Poiana (com. Poiana Câmpina, jud. Prahova), Schitul Lespezi (oraș Comarnic, jud. Prahova) şi Bordeşti (jud. Vrancea), bisericile de mir de la Filipeştii de Târg (distrusă, jud. Prahova), Filipeştii de Pădure (jud. Prahova), Călineşti (com. Florești, jud. Prahova) și Măgureni (jud. Prahova), biserica Adormirea Maicii Domnului, din Râmnicu Sărat (jud. Buzău) şi biserica de la Fundenii Doamnei (com. Dobroești, jud. Ilfov); biserica Mănăstirii Mamu (com. Lungești, jud. Vâlcea), precum şi biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
De asemenea, alături de fresce, Pârvu Mutu a pictat şi icoane pe lemn. Dintre ele, cea mai cunoscută se află la Mănăstirea Sinaia: icoana Sfintei Treimi (numită și Sfânta Troiță, Cina din Mamvri sau Filoxenia lui Avraam), inspirată de icoana asemănătoare a Sfântului Andrei Rubliov, din Rusia (sec. XV).
Pârvu Pârvescu a primit supranumele de Mutul nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post şi rugăciune. Dacă spunea vreun cuvânt sau gusta hrană, întrerupea lucrul în ziua respectivă. Astfel, făcea mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind har pentru nevoința sa și iscusință în lucrarea iconografiei.
Stabilit în cele din urmă în București, a ajuns dascăl la propria sa școală de zugrăvie, în care a format mai mulți ucenici. Căsătorit cu credincioasa Tudora, a avut doi copii, Pârvu și Gheorghe, dar la scurt timp a avut de purtat și el, precum odinioară tatăl său, crucea încercărilor vieții. Soţia sa, Tudora, a trecut la cele veşnice, iar el a pornit într-un pelerinaj la Ierusalim, în timpul căruia a postit și s-a rugat stăruitor.
La întoarcere, în anul 1718, luminat de harul lui Dumnezeu, intră în monahism la Mănăstirea Mărgineni, împreună cu fiul său cel mai mic. Pârvu primește numele de Pafnutie, iar fiul său, Gheorghe, pe cel de Gherasim. La Mărgineni, monahul Pafnutie, dovedind o vastă cultură și cunoașterea de limbi străine, se îndeletnicește și cu traducerea în românește a unor texte din vasta bibliotecă înființată acolo de Cantacuzini.
În 1731, după 13 ani de nevoință, rabdă o nouă încercare: fiul său, monahul Gherasim, trece la cele veșnice. Înțelegând pe deplin deșertăciunea lumii și fugind de laudele oamenilor, Cuviosul Pafnutie a căutat și mai multă însingurare, trebuincioasă pentru rugăciunea cea de taină a inimii și, luând binecuvântarea starețului Cosma, s-a îndreptat spre schitul mai depărtat de lume, din inima codrilor, Robaia (com. Mușătești, jud. Argeș). Acolo a primit marea schimă călugărească și s-a nevoit încă patru ani în rugăciune, tăcere, răbdare și smerenie, trecând la Domnul în anul 1735.
Cuviosul Pafnutie – Pârvu, iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și ca un mare trăitor al Ortodoxiei româneşti. Luând aminte la viața virtuoasă, la nevoința și lucrarea Cuviosului Pafnutie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul Cuviosul Pafnutie (glasul 1)
Iconar iscusit al Arătării lui Dumnezeu, zugrav al firii omenești luminate de har și al frumuseților Raiului, Cuvioase Părinte Pafnutie, slujind lui Hristos în toată viața ta, prin lucrare stăruitoare în tăcere, rugăciune și răbdare, vas ales al Duhului Sfânt te-ai făcut. Pentru aceasta, roagă-te Preasfintei Treimi să mântuiască sufletele noastre.

Condacul (glasul al 3-lea, podobie: Fecioara, astăzi…)
Rugător către Hristos întru tăcere smerită, iconar preaiscusit și lucrător al virtuții fiind tu, Sfinte Pafnutie, Cuvioase, vas ales te-ai arătat cereștilor daruri, iar acum, în cer te bucuri de strălucirea Treimii Sfinte, în veci.
Sursa: basilica.ro

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfantului-cuvios-pafnutie-parvu-zugravul-154977.html

Tocanita de legume

Tocanita de legume

Ingrediente: 5 rosii,2 dovlecei;2 cepe;2 vinete;1 ardei gras;2 catei usturoi ;6 linguri ulei ;2 linguri bulion;
2 lingurite tarhon ;1 lingurita rozmarin uscat;sare;piper;patrunjel.

Mod de preparare: Vinetele se spala ,se taie cuburi,se presara cu sare si se lasa 10 minute sa-si lase suc,apoi se sterg.Celelalte legume se taie marunt sau fasii.In ulei incins se pun legumele la calit ,inafara de rosii.Dupa 5 minute se aduga usturoiul si ierburile aromate.Se pun rosiile taiate marunt si bulionul .Se sareaza se pipereaza ,se acopera si se lasa la fiert 15 minute .Se presara cu patrunjel in momentul servirii.

                                                                   -*-

STIATI CA...

* In credinta voodoo ,esenta de pergamuta protejeaza de rau si pericol
*Vechii egipteni foloseau uleiul de ienupar pentru ungerea si imbalsamarea cadavrelor
*Cand studiau sau meditau ,vechii greci isi puneu in par ramurele de rozmarin.

                          - ANI VA UREAZA POFTA BUNA !-

Stana de Vale-Partia Magarul -Varful Custurilor-Poiana Fantanele-Saua Bohodei-(Continuare pe Magistrala 1,banda rosie )

Stâna de Vale – Pârtia Măgarul – Vf. Custurilor – P-na Fântânele – Şaua Bohodei – (continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie);                                                                                                  

Lungime 9 km;                                                                                                                       

Durată 3 - 3 1/2 h

Traseu în circuit care permite vizitarea zonei de creastă din partea SE a staţiunii Stâna de Vale. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=96&Itemid=115

Locuri bantuite * Cetatea Poenari

Cetatea Poenari – datează din secolul al XIV lea și a fost construită de Vlad Țepeș. Legenda spune că pentru a fi puternică și inaccesibilă dușmanilor, cetatea ar fi fost construită cu sacrificiu uman, mortarul fiind amestecat cu sânge. Zvonurile spun că ar fi fost sacrificați în jur de 1500 de oameni. Parese că sufletele celor sacrificați încă nu se odihnesc și uneori se manifestă violent. Numeroși martori sunstin că ar fi fost atacați de entități invizibile iar alții manifestă o stare ciudată de angoasă atunci când urcă cele 1480 de trepte care duc la cetate.

Sursa:http://horror-romania.ro/top-10-locuri-bantuite-in-romania/