CIOCULESCU, Şerban (1902-1988) Critic şi istoric literar
*Francmason
*Foto:Creative Commons
Profesor la Facultatea de Filologie din Iaşi, Institutul Pedagogic din Piteşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti, redactor-şef la „Viaţa românească“ şi director al Bibliotecii Academiei Române. Autor al unor lucrări de critică literară (“Introducere în poezia lui Tudor Arghezi”, “Aspecte lirice contemporane”) şi de istorie literară (“Istoria literaturii române moderne", “Viaţa lui I. L. Caragiale”). I s-a acordat titlul de Om de Ştiinţă Emerit. Membru corespondent (1965) şi membru titular al Academiei Române (1966). Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. CIULEI, Liviu (n. 7 iulie 1923) Actor, regizor şi scenograf. Filmul său, “Valurile Dunării”, a fost premiat la Cannes în 1962; a regizat, de asemenea, filmele “Erupţia” şi “Pădurea spânzuraţilor”, precum şi piesele de teatru “Cum vă place” de William Shakespeare, “Sfânta Ioana” de Bernard Shaw, “Opera de trei parale” de Bertolt Brecht ş.a. Succesul cel mai mare al vietii lui a fost cu piesa “Moartea lui Danton” la Berlin, unde a avut 65 de cortine: “Aşa ceva se întâmplă o singură dată în viaţă. Aici (în România – n.n.) au fost opt cortine. Dar şi cea mai mare cădere am avut-o imediat după aceea, cu “Macbeth”, tot la Berlin, cu huiduieli şi, pe bună dreptate, dar nu mi-am dat seama de probleme în timp ce făceam spectacolul. Am avut vina”,
s-a confesat acesta. Criticul de teatru Alice Georgescu îl descrie ca fiind una dintre cele mai importante şi misterioase personalităţi din teatru, “un om căruia nu îi place să vorbeasca despre sine”, care a refuzat în mod constant să dea interviuri. Cu prilejul lansării, probabil a unicei sale cărţi în limba română, pe 22 iunie 2009, Liviu Ciulei a mărturisit că, în tinereţe, a fost nevoit să opteze pentru meseriile de scenograf şi costumier fiindcă pentru cele pe care le-a iubit şi le-a practicat ulterior arhitectura şi regia – “nu avea dosar”, din cauza “originii proaste”, neacordându-i-se diplomele decât după şase, respectiv zece ani de la susţinerea examenelor. Alice Georgescu îl numeşte perfect, “arhitectul teatrului românesc”. Membru corespondent al Academiei Române (12 martie 1992) şi Doctor Honoris Causa al Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti (23 iunie 1997).
Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.
Profesor la Facultatea de Filologie din Iaşi, Institutul Pedagogic din Piteşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti, redactor-şef la „Viaţa românească“ şi director al Bibliotecii Academiei Române. Autor al unor lucrări de critică literară (“Introducere în poezia lui Tudor Arghezi”, “Aspecte lirice contemporane”) şi de istorie literară (“Istoria literaturii române moderne", “Viaţa lui I. L. Caragiale”). I s-a acordat titlul de Om de Ştiinţă Emerit. Membru corespondent (1965) şi membru titular al Academiei Române (1966). Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. CIULEI, Liviu (n. 7 iulie 1923) Actor, regizor şi scenograf. Filmul său, “Valurile Dunării”, a fost premiat la Cannes în 1962; a regizat, de asemenea, filmele “Erupţia” şi “Pădurea spânzuraţilor”, precum şi piesele de teatru “Cum vă place” de William Shakespeare, “Sfânta Ioana” de Bernard Shaw, “Opera de trei parale” de Bertolt Brecht ş.a. Succesul cel mai mare al vietii lui a fost cu piesa “Moartea lui Danton” la Berlin, unde a avut 65 de cortine: “Aşa ceva se întâmplă o singură dată în viaţă. Aici (în România – n.n.) au fost opt cortine. Dar şi cea mai mare cădere am avut-o imediat după aceea, cu “Macbeth”, tot la Berlin, cu huiduieli şi, pe bună dreptate, dar nu mi-am dat seama de probleme în timp ce făceam spectacolul. Am avut vina”,
s-a confesat acesta. Criticul de teatru Alice Georgescu îl descrie ca fiind una dintre cele mai importante şi misterioase personalităţi din teatru, “un om căruia nu îi place să vorbeasca despre sine”, care a refuzat în mod constant să dea interviuri. Cu prilejul lansării, probabil a unicei sale cărţi în limba română, pe 22 iunie 2009, Liviu Ciulei a mărturisit că, în tinereţe, a fost nevoit să opteze pentru meseriile de scenograf şi costumier fiindcă pentru cele pe care le-a iubit şi le-a practicat ulterior arhitectura şi regia – “nu avea dosar”, din cauza “originii proaste”, neacordându-i-se diplomele decât după şase, respectiv zece ani de la susţinerea examenelor. Alice Georgescu îl numeşte perfect, “arhitectul teatrului românesc”. Membru corespondent al Academiei Române (12 martie 1992) şi Doctor Honoris Causa al Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti (23 iunie 1997).
Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu