GOLESCU, Ştefan (1809-1874) Om politic liberal
*Foto:Creative Commons
Fiul lui Dinicu (Constantin) Golescu. Revenit în ţară de la studii, se înrolează aghiotant în recent înfiinţata oştire a Ţării Româneşti (1830), devenind maior în 1836. Timp de trei ani a ocupat mai multe funcţii administrative, apoi, intrând în conflict cu domnitorul Dimitrie Ghica, pleacă în străinătate. Colaborează cu Ion Ghica în „Societatea pentru învăţătura poporului român“ (Paris, 1839) şi cu Nicolae Bălcescu la „Asociaţia literară“ (Bucureşti, 1845). Participă la Revoluţia de la 1848, fiind membru al Guvernului Provizoriu. La întoarcerea din exil a participat activ la evenimentele care au condus la Unirea celor două Principate Române şi a fost membru al Curţii Centrale de Casaţie de la Focşani. Ministru şi prim-ministru în 1867, adinterim la Justiţie şi Externe şi preşedinte al Senatului în 1868.
În 1848 era Venerabilul Lojii bucureştene Frăţia, iar în 1865 s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietăţii marilor latifundiari.
Fiul lui Dinicu (Constantin) Golescu. Revenit în ţară de la studii, se înrolează aghiotant în recent înfiinţata oştire a Ţării Româneşti (1830), devenind maior în 1836. Timp de trei ani a ocupat mai multe funcţii administrative, apoi, intrând în conflict cu domnitorul Dimitrie Ghica, pleacă în străinătate. Colaborează cu Ion Ghica în „Societatea pentru învăţătura poporului român“ (Paris, 1839) şi cu Nicolae Bălcescu la „Asociaţia literară“ (Bucureşti, 1845). Participă la Revoluţia de la 1848, fiind membru al Guvernului Provizoriu. La întoarcerea din exil a participat activ la evenimentele care au condus la Unirea celor două Principate Române şi a fost membru al Curţii Centrale de Casaţie de la Focşani. Ministru şi prim-ministru în 1867, adinterim la Justiţie şi Externe şi preşedinte al Senatului în 1868.
În 1848 era Venerabilul Lojii bucureştene Frăţia, iar în 1865 s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietăţii marilor latifundiari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu