Stefan LUPASCU(1909-1988) * Mason

LUPAŞCU, Ştefan A. (1909-1988) Filosof şi om de ştiinţă

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Stabilit la Paris. Obţine doctoratul la Sorbona, cu lucrarea « Du devenir logique et de l’affectivite ». Manifestă preocupări în domeniul filosofiei, ştiinţelor naturii, logicii şi epistemologiei şi cercetează raporturile dintre ştiinţa şi arta contemporană. S-a impus ca unul dintre marile spirite ale culturii umaniste europene, principala caracteristică a creaţiei sale fiind interdisciplinaritatea. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: « Logique et contradiction » (1947), « Le principe d’an­tagonisme et la logique de l’energie » (1951), « Les trois matičres » (1960), « L’energie et la matičre vivante » (1962), « Science et art abstrait » (1963), « L’energie et la matičre psychique » (1974), « Psychisme et sociologie » (1978), « L’Univers psychique. La fin de la psychanalyse » (1979). O selecţie a acestor lucrări a apărut şi în limba română, sub titlul « Logica dinamică a contradictoriului » (1982). În 1991 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Istoria masonică a reţinut numeroase date, legate de participarea sa la diverse evenimente ale Ordinului (preluare după Horia Nestorescu-Bălceşti): delegat al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), la aprinderea luminilor Lojii Dimitrie Cantemir din Iaşi (1928), membru al Lojii bucureştene Fraternitatea Aliată şi semnatar al Convenţiei de unificare a Marii Loji Simbolice de Rit Ioanit din Transilvania, cu MLNR (1930), membru al Lojii bucureştene Sever Pleniceanu, reprezentant al acesteia la Conventul Solemn de la Iaşi, al Franc-Masoneriei Române Unite (FMRU) şi şef al Secretariatului general al Consiliului Federal Suprem al FMRU (1935); în acelaşi an, a fost garant de amiciţie pe lângă FMRU al Masoneriei din Turcia, îndeplinind aceeaşi funcţie în loja sa, din partea Marilor Loji Parahyba (Brazilia) şi Cuscathan (San Salvador).

Mihail Kogalniceanu(1817-1891) * Mason

KOGĂLNICEANU, Mihail (1817-1891) Istoric, scriitor, publicist şi om politic

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

*Sursa:https://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html

Studii la Luneville şi Berlin. Profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană (1843). În cuvântul de deschidere la acest curs, a afirmat printre primii ideea potrivit căreia cunoaşterea istoriei patriei este o chezăşie a afirmării naţionale. A publicat documente istorice în revista “Arhiva românească” (1840-1841 şi 1845) şi a redactat periodice de orientare patriotică şi democratică, precum: “Alăuta românească”, “Dacia literară” (1840), “Propăşirea” (1844), “Steaua Dunării” (1855-1860). Nu a participat direct la Revoluţia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina paşoptistă. În emigraţie a redactat “Dorinţele partidei naţionale din Moldova, având, la revenirea în ţară, un rol important în pregătirea Unirii Principatelor. A fost de mai multe ori ministru: de Interne (1863, 1868-1870, 1879-1880), de Externe (1876, 1877-1878) şi prim-ministru (1863-1865). Şi-a legat numele de secularizarea averilor mânăstireşti şi de reforma agrară, înfăptuite pe timpul principelui (mason, probabil, şi acesta) Alexandru Ioan Cuza şi de actul proclamării Independenţei de stat a României (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (şi el mason). A scris: « Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des valaques transdanubiens », vol. I, referitor la perioada 1241-1792, o autobiografie (« Iluzii pierdute. Un întâiu amor »), proză istorică (« Trii zile din istoria Moldovei »), proză satirică (« Fiziologia provinţialului la Iaşi », « Adunările dănţuitoare »), un roman neterminat (« Tainele inimii »). A fost printre pri­mii membri aleşi ai Academiei Române (1868), instituţie unde a ocupat şi fotoliile de preşedinte al secţiunii istorice (1869) şi preşedinte al Academiei (1887-1890).

Încă din 1844 era Venerabilul unei loji bucureştene. Fiul său, Vasile M. Kogălniceanu (1863-1941) a fost, de ase­menea, franc-mason.

Take IONESCU(1858-1922) * Mason

IONESCU, Dumitru (Take) (1858-1922) Om politic, diplomat, avocat şi reputat orator

*Francmason roman

*Foto:Licenta PEXELS

Obţine doctoratul în drept la Paris, în 1881. În perioada 1891-1922 a fost succesiv ministru, deţinând portofoliile Instrucţiunii Publice şi Cultelor, de Interne, fără portofoliu, de Externe, de Finanţe; între 1917 şi 1918 a fost vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi apoi
prim-ministru (1921-1922). În tinereţe a fost liberal, colaborând la „Românul“. În 1887, împreună cu Nicolae Fleva, de la liberali şi Nicolae Filipescu, de la conservatori, pune bazele „Ligii de rezistenţă“. După numai doi ani, trece la conservatori, dar şi aici intră în conflict cu Petre P. Carp. În 1909 fondează Partidul Conservator-Democrat, iar în 1915 întemeiază şi conduce, la Paris, Consiliul Naţional al Unităţii Române. Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale.

                                                            *VA URMA *

Ion C INCULET(1884-1940) * Mason

INCULEŢ, Ion C. (1884-1940) Om politic basarabean

*Franc-mason roman

*Foto:Licenta PEXELS

A urmat seminarul teologic la Chişinău şi studii universitare la Juirev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie-martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitori şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski (şi el mason), revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, deputat în Parlamentul României, ministru al portofoliilor Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936-1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronun­ţat discursul de recepţie intitulat “Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică”, pe care l-a început astfel: „Adânc emoţionat, iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, al unei părţi locuite de români, cari nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile acestea cu deosebirile lui“.

Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A fost Mare Maestru al Franc-Masoneriei române.